Cum să fie criză în România dacă în dulapuri, între haine, în fețele de pernă dintr-un apartament oarecare găsești 41.430 de euro, 1.350 de dolari și 150.900 de lei? Între așternuturi și rufele curate se află adevărata bancă a românilor

Cu toții ne uităm în jur și, spre surprinderea noastră, nu vedem nicio criză, cel puțin în orașele mari: restaurantele și terasele sunt arhipline – trebuie să vedeți în weekend ce este în Herăstrău -, iar prețurile nu sunt deloc mici; cluburile sunt arhipline, iar piața drogurilor turează cu motoarele din plin; străzile sunt pline de mașini, iar multe dintre ele sunt mașini scumpe și foarte sumpe; mallurile sunt pline – mai pleacă un chiriaș, dar vine imediat altul, cu prețuri și mai mari; supermarketurile sunt pline și arhipline; avioanele sunt din nou pline, iar pachetele de city-break se vând ca pâinea caldă.

Problema companiilor, deci a economiei, nu este inflația, nici creșterile de prețuri sau dobânzile mari, ci forța de muncă; în continuare sunt două milioane de români care sunt apți de muncă, nu muncesc, dar au bani din ce să trăiască.

Industria pariurilor a explodat, iar pe această piață se învârt nu miliarde, ci zeci de miliarde de euro.

Pentru companii această perioadă este ideală pentru că au putut majora prețurile, creșterea de prețuri din Româna fiind dublă față de creșterea prețurilor, măsurată prin inflație, în Europa Occidentală.

Dacă românii ar avea probleme cu banii, dacă ar fi criză, ar trebui să se vadă în scăderea mai dramatică a achizițiilor de produse și servicii.

Românii se revoltă de această creștere a prețurilor, de situația economică, după cum arată sondajele, dar au bani să plătească această situație.

Paradoxal, aș putea spune că inflația ne-a salvat în această criză.

Cel mai mult mă fascinează însă piața “mitei”, dacă pot să-i spun așa.

În fiecare zi apare un caz de corupție, dare și luare de mită etc.

În urmă cu două săptămâni, un lector universitar din Reșița a fost prins luând niște bani de la studenți pentru promovarea unor examene. După cum arată referatul de reținere, el luase deja 1.000 de euro, 3.000 de lei și încă 50.000 de lei. 600 de euro costa nota minimă de promovare a examenului și 1.200 de euro nota maximă.

Acum câteva zile, un director din ADS – Administrarea Domeniilor Statului – a fost denunțat că a cerut 350.000 de euro (350.000 de euro este o sumă mare oriunde în această lume) pentru atribuirea unui contract de arendă pe 650 de hectare. Se pare că luase deja prima tranșă, de 90.000 de lei, adică aproape 20.000 de euro.

Vineri, pe piață au apărut informații legate de un dosar din 2021 cu Florica Preda, șefa de resurse umane de la spitalul Ploiești, care lua bani să facă angajări sau să mute oamenii de la o secție la alta în spital. Conform datelor din dosar, în urma perchezițiilor, la ea acasă s-au găsit 150.900 de lei, 41.430 de euro, 1.350 de dolari și 80 de lire sterline, bani ascunși în dulap, printre rufe, în fețele de pernă.

Ca să angajeze o infirmieră, tariful era 10.000 de lei, iar mutarea unei asistente de pe o secție pe alta era 8.000 de lei.

Practic, salariul primit de la spital reprezenta banii de alune, cum se spune în limbajul colocvial.

Astfel de evenimente, cazuri, dosare, se petrec în fiecare zi.

Cum să fie criză când oamenii au astfel de bani de dat pentru a obține ceva?

Ca să promiți 350.000 de euro înseamnă că obții un business care îți produce înzecit acești bani.

Ca să dai 10.000 de lei pentru un post de infirmieră înseamnă că poți să produci bani ăștia cumva, după ce îți preiei postul.

Într-o piață în care companiile private plâng după angajați, la stat, în instituțiile de stat se dau bani pentru a obține un job.

Astfel de situații de corupție, de mită, să știți că se întâmplă din ce în ce mai mult și în sectorul privat pentru contracte mari, pentru joburi de top, nu cele din prim-plan, ci cele din eșalonul doi sau trei, acolo unde achiziția unor produse sau servicii din piață face diferența între un contract sau altul.

Acum se dau bani ca la licitarea unor contracte să oferi un preț mai mare, astfel încât cel care dă banii să câștige contractul.

Toate aceste evenimente/cazuri, unde banii se plimbă dintr-un buzunar în altul, se regăsesc în piață, în achizițiile de bunuri și servicii, începând de la mesele la restaurant, mașini, călătorii, îmbrăcăminte, ceasuri, bijuterii, până la apartamente.

Din ce în ce mai multe achiziții de case, apartamente se fac cu banii jos, cash, mai ales în perioadele de criză de acum.

Conform unor date citate într-o opinie de către Cristian Păun, profesor ASE, economia subterană din România/piața neagră este estimată la 30% din PIB, ceea ce ar însemna aproape 100 de miliarde de euro pe an.

Bineînțeles că acești bani nu sunt numai cei din mită/corupție, cei mai mulți fiind din evaziune fiscală.

Și în țările occidentale există piață neagră/subterană, dar este la jumătate față de România.

Și piața neagră/subterană are rolul ei într-o economie, mai ales în perioadele de criză, atunci când se oferă o supapă la constrângerile economice.

Am putea spune că, în cazul României, inflația și piața neagră/subterană ne-au salvat de această criză.

Ce este însă cel mai fascinant este că în continuare banii se țin în dulap, în fețele de pernă, între rufe, cum era cazul șefei de resurse umane de la spitalul din Ploiești.

Cred că aici este adevărata bancă a românilor.