“Cum să fie cel mai bun an economic pentru România când soția mea are 3.000 de lei pe lună, eu iau puțin peste 3.000 de lei și nu ne ajung banii și trebuie să fac acum Uber? Poate o fi pentru cei din clădirile de birouri care au salarii mari, dar ca să lucrezi acolo trebuie să ai școală, iar noi nu avem.”

Discuțiile cu șoferii de pe Uber sunt întotdeauna foarte bune idei de articole.

Într-o seară am ajuns cu discuția, cu un șofer de pe Uber (partener, cum li se spune), la faptul că viața este grea, că lucrurile merg din ce în ce mai prost în țara asta, că cei de la guvern nu fac nimic să-i ajute pe oamenii de rând, că prețurile sunt mari iar parlamentarii nu-i ajută pe oameni,că nu mai avem industrie, că populația are datorii la bănci iar dobânzile sunt mari etc.

Dar știți că România este una dintre cele mai industrializate țări din Europa (după ponderea industriei în PIB, noi avem 21-22%, iar media europeană este 17-18%)? Cum mai avem industrie, când nu mai avem fabrici pentru că s-au demolat toate?, a fost replica lui. Poate o fi, cum spuneți dumneavoastră, dar sigur nu mai este a noastră, este a străinilor. Spuneți-mi, ce fabrici mai avem noi? Străinii ne-au luat fabricile, iar acum noi lucrăm pentru alții.

Dacă ți-aș spune că România este acum în cea mai bună situație economică din istoria ei?

Cum să fie acest lucru, când soția mea ia 3.000 de lei pe lună, eu câștig puțin peste 3.000 de lei și nu ne ajung banii, avem și un copil, iar acum trebuie să fac Uber? Poate o fi pentru cei care lucrează în clădirile de birouri și au salarii mari, dar ca să lucrezi acolo trebuie să ai școală, iar noi nu avem.

În București salariul mediu a ajuns la 5.200 de lei – datele din septembrie 2022 -, față de o medie națională de aproape 4.000 de lei net. Pe medie și statistic, România este în cea mai bună situație din istorie, cu un PIB de 280 de miliarde de euro și cu un salariu mediu de 800 de euro. Acum zece ani salariul mediu era de 400 de euro, iar PIB-ul era la jumătate față de acum.

La nivelul străzii, aceste date statistice macroeconomice nu se văd, nu se simt, așa cum sunt speranțele de mai bine ale oamenilor.

Șoferul de pe Uber avea în jur de 35-40 de ani. Nu cred că a apucat să lucreze într-o fabrică, iar faptul că România nu mai are industrie sigur a auzit de la părinți, care cel mai probabil au lucrat într-o fabrică.

Acum câțiva ani a lucrat în străinătate, dar nici acolo nu este așa de bine: muncești ca să strângi bani și să-ți iei o casă.

Șansa lui este că are propriul apartament și că nu trebuie să plătească rate la bancă. Dacă ar fi fost în poziția de a avea un credit, ar fi simțit din plin creșterea dobânzilor din ultimul an, ceea ce i-ar fi diminuat foarte mult suma rămasă disponibilă.

Creșterea prețurilor din supermarketuri este pe buzele tuturor, iar prețul la ulei este etalonul. Mai toată lumea îl știe pe de rost și că a crescut foarte mult (conform datelor statistice, prețul uleiului a crescut cu 40% în ultimul an).

Toată lumea se uită cu invidie la clădirile de birouri, unde cei care lucrează acolo au salarii mari, ca să-l cităm pe partenerul Uber. Dar ca să lucrezi acolo trebuie să ai școală.

În IT salariul mediu a ajuns undeva la 8.000-9.000 de lei, adică 1.600-1.800 de euro net pe lună. Dar nu toată lumea se poate transforma peste noapte în IT-ist ca să aibă acces la acel salariu.

După Revoluție, școala și-a pierdut importanța în societate, mai ales după ce au apărut cei fără școală care au făcut bani.

Înainte de criza din 2008 IT-iștii nu au fost în prim-plan, ci bancherii. Acum însă bancherii au rămas pe loc, iar IT-iștii și-au dublat salariile

Nici cei care lucrează la stat în București nu ar putea să se plângă că au salarii mici, având în vedere că salariile din administrația centrală depășesc 5.000 de lei pe lună.

Este foarte greu să discuți în termeni macroeconomici, statistici, cu cei din afara economiștilor și analiștilor despre situația economică din România.

O bună parte dintre români crede că o duce mai prost ca înainte, conform sondajelor. Reperul la care se raportează este legat de industrie, de școală, de spitale, de drumuri, de prețurile mari raportate la câștigurile pe care le au.

Nu știu cum vom traversa următorii ani din punct de vedere economic, sper să evităm recesiunea, dar oamenii de pe stradă văd altfel lucrurile față de cum se văd la nivel macro.

Noroc cu Uber, care a deschis o piață pentru cei care vor să facă un ban în plus când au nevoie de bani. În caz contrar, ne-am trezi cu o nemulțumire din ce în ce mai mare.