Femeia care a plecat într-un city break de weekend pe o insulă exotică, iar 18 luni mai târziu este tot acolo: „Nu am purtat o mască în toată pandemia”

Zoe Stephens a zburat către Tonga, o națiune aflată în Pacificul de Sud în martie anul trecut. Plănuia să stea acolo doar pentru perioada weekendului, însă pandemia de COVID-19 i-a prelungit șederea, scrie CNN.Originară din Regatul Unit, tânăra în vârstă de 27 de ani trăise în China pentru doi ani și jumătate, iar apoi și-a luat o perioadă de vacanță pentru a călători prin Asia și în insulele Fiji. 

Dornică să scape de știrile despre COVID care se auzeau peste tot, a rezervat un zbor spre Tonga, o țară formată din peste 170 de insule în Oceanul Pacific. 18 luni mai târziu, este în continuare blocată în micul arhipelag, care se întâmplă să fie unul dintre puținele locuri din lume ocolit de coronavirus. 

„Nu am purtat o mască în toată pandemia. Cred că va fi destul de ciudat să mă întorc într-o lume unde atât de mulți oameni le poartă.” În perioada petrecută în Tonga, națiune formată dintr-o populație de 100.000 de locuitori, Stephens a început online un program masteral în comunicații internaționale și trăiește în prezent într-o casă pe plajă, care i-a fost lăsată în grijă de o familie care nu se poate întoarce acolo din cauza restricțiilor de călătorie în continuare existente. 

Chiar dacă pare ideal să locuiești pe o insulă exotică, mai ales în contextul pandemiei, iar Stephens se simte norocoasă fiindcă se află acolo, experiența nu pare să fi fost atât de fabuloasă pe cât pare. 

„Nu sunt foarte mulți oameni cu o experiență similară, care să fie blocați pe o insulă fără familie și prieteni, într-o țară în care nu ai vrut să rămâi intenționat și fără posibilitatea de a te întoarce, fiindu-ți teamă să te întorci în țara ta  din cauza unui virus ciudat care circulă. Devii destul de izolat.”

Subliniază de asemenea că deși Tonga a fost ocolită de cazurile de COVID, cei care locuiesc acolo au simțit impactul pandemiei. 

„Nu am avut cazuri de COVID aici, dar tot avem senzația că este în jurul nostru. Nu e ca și cum nu am fi afectați de tot ceea ce se întâmplă.”

La fel ca mulți dintre noi, Stephens nu a conștientizat de la început severitatea situației. Lucrurile s-au schimbat în momentul în care a părăsit China pentru a vizita Coreea de Sud și numărul cazurilor a început să crească în perioada în care era plecată. 

A realizat că ceva s-a întâmplat în momentul în care a zburat spre Tonga din Fiji, când șoferul de taxi i-a povestit de primele cazuri din țara pe care o părăsea. 

„Credeam că este o problemă de comunicare. Dar am ajuns la hostel, iar cei de acolo mi-au spus că nu vor să mă primească fiindcă mă întorc din Fiji”, a povestit ea pentru CNN.

Stephens avea să descopere că Tonga va intra în lockdown și că nu va putea să plece de acolo pentru o vreme. „Într-o săptămână, zborurile au fost oprite total. Am avut un lockdown de trei săptămâni, în care am putut părăsi casa doar o dată pe săptămână pentru cumpărături.”

În acele prime luni, Stephens a sperat că se va putea întoarce în China. A refuzat chiar un zbor de repatriere spre Europa fiindcă ea credea că se va putea întoarce acasă în curând. „Am renunțat la această idee. Știu că pentru o perioadă lungă de timp, China nu se va deschide.” Tânăra mărturisește că i-a fost foarte greu să vadă problemele cauzate de COVID cu care se confruntă familia sa în aceste luni – inclusiv moartea bunicii sale, cauzată de această boală. 

Chiar dacă spune că nicio zi nu seamănă cu cealaltă în Tonga, are o mică rutină zilnică, ce include trezirea de dimineață, plimbarea câinilor pe plajă și studiul online. Timpul liber și-l petrece  ieșind cu prietenii, făcând snorkelling sau stand up paddle, precum și postând despre experiențele sale pe canalele de Instagram și Youtube. „Încerc să mă bucur de această experiență, dar unul dintre cele mai dificile lucruri cu care mă confrunt ține de  discuțiile cu oamenii din Regatul Unit, care îmi spun cât de norocoasă sunt.”

Totuși, își dorește ca viața să reintre normal: „Mă trezesc dimineața, văd plaja, insula și este grozav, dar nu mă bucur de asta. Nu mă pot bucura fiindcă nu îmi doresc să fiu aici.” În ultimul an și jumătate, a trăit fără ochelari – nu găsește pe insulă un loc unde să își facă alții; de asemenea, aici nu există nicio librărie. „Cel mai neplăcut lucru legat de șederea mea aici de un an și jumătate este acceptarea faptului că nu plec nicăieri altundeva în curând.”