Fatidicul ianuarie

Autoritatile americane s-au lansat in ofensiva diplomatica de sustinere a conferintei  internationale pe tema Irakului.

Deocamdata, in toate discutiile despre viitorul Irakului pare a nu exista decat o singura certitudine: ideea ca data fixata pentru primele alegeri libere din Irak, adica luna ianuarie 2005, trebuie pastrata cu orice pret, pentru ca o amanare ar insemna o cedare in fata insurgentilor si i-ar incuraja sa-si continue atacurile. 

Comentatorii de la revista Time atrag atentia insa ca incercarea de a respecta intocmai calendarul alegerilor risca sa produca un nou guvern fara legitimitate, atata vreme cat climatul de nesiguranta si instabilitate sociala intretinut de continuarea razboiului ii va tine pe multi departe de urne si foarte probabil va vicia rezultatele. 

Comisia electorala centrala de la Bagdad estimeaza ca va fi nevoie de nu mai putin de 120.000 de reprezentanti ai ONU pentru a asigura desfasurarea alegerilor – or, prezenta ONU in Irak se limiteaza acum la numai 35 de oameni. In plus, cu numai patru luni inainte de data alegerilor, nu se stie inca decât ca va fi aplicat sistemul de vot proportional, pe liste, dar nu si ce partide vor participa ori ce aliante sunt de asteptat.  Cea mai mare problema la ora actuala ramane insa tot securitatea scrutinului, atata vreme cat oprirea atacurilor organizate de insurgenti pare un obiectiv irealizabil pana in ianuarie. Secretarul american al apararii, Donald Rumsfeld, a venit cu propunerea cea mai simpla: pur si simplu sa nu se organizeze sectii de votare in zonele cele mai afectate de violente. Pusa in practica, ideea e periculoasa, pentru ca risca sa excluda din procesul electoral cea mai mare parte a populatiei sunite din Irak. 

O alta varianta luata in calcul de administratia americana este lansarea unei ofensive militare masive in luna decembrie, impotriva centrelor de rezistenta ale insurgentilor din zonele cu populatie sunita majoritara. Este o solutie poate si mai riscanta, din cauza posibilitatii ca o noua serie de atacuri armate sa radicalizeze inca mai mult sentimentele antiamericane ale populatiei civile din Irak, in conditiile in care in luna decembrie ar urma sa inceapa campania electorala. Pe de alta parte, solutia in cauza nu este aplicabila decat daca presedintele american George W. Bush castiga alegerile prezidentiale din noiembrie; contracandidatul sau John Kerry a anuntat deja ca este impotriva oricarei noi actiuni militare de amploare in Irak.

Constiente ca nu pot rezolva singure lucrurile, autoritatile americane s-au lansat, incepand de saptamana trecuta, intr-o ofensiva diplomatica menita sa câstige sprijinul cat mai multor state pentru o conferinta internationala pe tema Irakului. De data aceasta nu va fi suficienta participarea ONU sau a aliatilor SUA; Washingtonul are nevoie de un acord din partea statelor G8 si a vecinilor Irakului (inclusiv Iranul) privind viitorul Irakului. Temelia democratiei din Irak are nevoie nu numai de consensul celor care nu s-au contrazis niciodata pana acum, ci si de o intelegere intre cei ce pana acum s-au situat mereu pe parti opuse ale baricadei.