Fața ÎNTUNECATĂ a unei companii GIGANT, care ajută DICTATORII în vremurile în care democrația și valorile ei de bază sunt atacate din ce în ce mai feroce

Vacanța de anul trecut a angajaților McKinsey în China a fost una de neuitat.

Sute dintre consultanții firmei s-au distrat în deșert, călărind cămile peste dune de nisip și petrecând în corturi legate între ele de covoare roșii. Întâlnirile au avut loc într-o sală de banchet cavernoasă, amintind de curtea opulentă a unui sultan, cu un semn deasupra capetelor tuturor: „Nu pot să stau liniștit, lucrez la McKinsey & Company“. Mesajul a captat întocmai starea de spirit. Remarcabilă este locația: Kashgar, vechi oraș de pe anticul drum al mătăsii din vestul îndepărtat al Chinei, care acum se confruntă cu o criză umanitară majoră.

La aproximativ 6 km de locul unde consultanții de la McKinsey discutau despre munca lor, care include consilierea unora dintre cele mai importante companii din China, a fost construită o tabără imensă capabilă să țină închiși mii de etnici uiguri. Tabăra face parte dintr-un vast arhipelag de centre de îndoctrinare pentru aproape un milion de oameni.

Cu o săptămână înainte de evenimentul McKinsey, un comitet al Națiunilor Unite a denunțat detențiile în masă și a cerut guvernului Chinei să se oprească. Însă drama nu pare să-i fi deranjat pe consultanții de la McKinsey, care au postat pe Instagram poze care le documentau aventurile în stilul Disneyland. De fapt, implicarea  McKinsey în politicile guvernului chinez este mult mai profundă decât alegerea ciudată a firmei de a-și face cunoscută prezența în această țară.

Timp de un sfert de secol, compania s-a alăturat unei constelații de corporații americane care ajută China să treacă de faza de tranziție de la o economie înapoiată la una cu ambiția de a deveni lider mondial. Însă, deoarece creșterea Chinei reprezintă o provocare pentru dominația americană, Washingtonul devine din ce în ce mai critic față de unele dintre politicile specifice Beijingului, inclusiv față de cele la dezvoltarea cărora McKinsey a ajutat. Unul dintre clienții McKinsey, o companie de stat, a ajutat la construirea insulelor artificiale ale Chinei din Marea Chinei de Sud, punct major de tensiune militară cu Statele Unite.

Se pare că rolul McKinsey în China este doar un exemplu al muncii extinse a companiei – și uneori controversate – în întreaga lume, potrivit unei anchete realizate de The New York Times care a inclus interviuri cu 40 de foști și actuali angajați ai firmei de consiliere, precum și cu zeci de clienți de-ai lor.

În vremuri în care democrațiile și valorile lor de bază sunt atacate din ce în ce mai feroce, emblematica firmă americană a ajutat la ascensiunea guvernelor autoritare și corupte pe tot globul, uneori în moduri care intră în conflict cu interesele americanilor.

Printre clienții firmei se numără monarhia absolutistă a Arabiei Saudite, Turcia sub conducerea autocrată a președintelui Recep Tayyip Erdogan și guverne infestate de corupție din țări precum Africa de Sud.

În Ucraina, McKinsey și Paul Manafort – președintele de campanie al președintelui american, Donald Trump, ulterior condamnat pentru fraudă financiară – au fost plătiți de același oligarh pentru a ajuta la refacerea imaginii terfelite a unui candidat la președinție ieșit din grațiile poporului și Occidentului, Viktor Ianukovici, transformându-l într-un reformator.

Odată ajuns la putere, Ianukovici a respins Occidentul, a luat partea Rusiei, pentru ca apoi să fugă din țară, lăsând în urmă un măcel și acuzații că a furat sute de milioane de dolari. Revoluția a fost urmată de haos în Ucraina și de o situație tensionată între Occident și Kremlin.

În Rusia, McKinsey a colaborat cu companii apropiate guvernului de la Kremlin care au fost sancționate de guvernele occidentale – companii pe care firma le-a ajutat să se dezvolte de-a lungul anilor și cărora, în unele cazuri, continuă să le ofere consultanță.

Firma și-a oferit serviciile în multe sectoare ale economiei ruse, inclusiv în minerit, în industria prelucrătoare, a petrolului și gazelor, în sectorul bancar, în transport și agricultură. Un oficial al McKinsey a rămas în consiliul pentru energie al guvernului rus. De acolo, fostul consultant al McKinsey a plecat să lucreze la companiile rusești pe care le-a ajutat în trecut.

În august, banca rusească VEB, deținută în întregime de stat, cu legături cu serviciile de informații rusești și sub sancțiunile Statelor Unite, a angajat McKinsey pentru a o ajuta la dezvoltarea strategiei de afaceri.

Nu există niciun indiciu că McKinsey a încălcat sancțiunile americane, care interzic numai anumite tranzacții cu companii și persoane vizate. Însă rămâne întrebarea dacă firma, în urmărirea unor oportunități legitime de afaceri în străinătate, nu cumva ajută la întărirea conducerii autoritare a președintelui rus, Vladimir Putin. Alte companii de consultanță servesc clienți similari, dar niciuna nu prezintă prin mărime și experiență credibilitatea pe care o conferă McKinsey, un confident de 92 de ani pentru multe dintre cele mai admirate companii din lume.

În China, firma a oferit consultanță pentru cel puțin 22 dintre cele mai mari 100 de companii de stat, cele care realizează unele dintre cele mai strategice și problematice inițiative ale guvernului, potrivit unor materiale în limba chineză analizate de The Times.

Deși nu este neobișnuit ca firme americane să colaboreze cu companii chineze de stat, rolul McKinsey a adus compania deseori în mijlocul unor tranzacții controversate. În Malaysia, firma l-a ajutat pe unul dintre cei mai corupți conducători din Asia să-și construiască legitimitate pentru a primi miliarde de dolari veniți din China într-un moment în care era bănuit că și-a băgat în buzunare sume mari din banii publici. Politicianul a fost contestat prin protestele a zeci de mii de oameni ieșiți în stradă.

McKinsey își apără munca în întreaga lume, spunând că nu va accepta misiuni în contradicție cu valorile companiei. De asemenea, oferă aceleași motive ca alte companii pentru munca în folosul națiunilor corupte sau autoritare – schimbarea se obține cel mai bine din interior.

„Din 1926, McKinsey a căutat să facă o schimbare pozitivă pentru firmele și comunitățile în care trăiesc și muncesc oamenii noștri“, se arată într-o declarație a companiei. „Au fost create zeci de mii de locuri de muncă, au fost îmbunătățite vieți și a fost oferită educație datorită muncii pe care am făcut-o cu clienții noștri. Ca multe alte corporații majore, inclusiv concurenții noștri, căutăm să navigăm într-un mediu geopolitic în schimbare, dar nu susținem sau nu ne angajăm în activități politice, se mai spune în comunicat.

Totuși, unii analiști, diplomați cu experiență și experți în guvernanță globală, văd rolul McKinsey într-o lumină diferită. În timp ce Statele Unite se retrag din cooperarea internațională și adoptă o poziție mai naționalistă, companii majore precum McKinsey desfășoară activități în țări cu puțin respect pentru drepturile omului – uneori fac să avanseze, mai degrabă decât să stopeze, tacticile controversate ale celor mai mari rivali ai Americii.„Este mult mai probabil ca ei să permită existența acestor regimuri și să devină complicii lor“, a spus David J. Kramer, fost secretar de stat adjunct. „Nu vor să-și înstrăineze regimurile, altfel ar pierde afaceri.“

„CV-ul” lui Ianukovici includea două condamnări penale și alegeri măsluite, fapte despre care mulți au presupus că i-ar inhiba ambițiile de a conduce țara. Așadar, a fost oarecum surprinzător că McKinsey a ajutat la lustruirea imaginii corodate a lui Ianukovici și l-a transformat în altceva: un lider care gândește în perspectivă, cu o viziune economică asupra unui viitor mai bun pentru toți ucrainenii.

Rolul McKinsey în învierea carierei politice a lui Ianukovici a fost uitat din cauza gălăgiei create de condamnarea lui Manafort, fostul președinte de campanie al lui Trump, pentru primirea în secret a milioane de dolari pentru a-l ajuta pe politicianul ucrainean să câștige președinția în 2010.

Însă McKinsey a fost finanțată de același oligarh care l-a susținut pe Manafort și a elaborat un plan economic pe care Ianukovici l-a fluturat pentru a-și dezarma criticii – înainte de a renunța la o mare parte din el după ce a devenit președinte.

În cea de-a 100-a zi de mandat, într-un palat din epoca sovietică împodobit cu artă cazacă, Ianukovici și-a informat riguros națiunea, expunându-și planul economic. După ce și-au sorbit coniacul și whiskyul, legiuitorii și oaspeții au umplut sala mare, unde camerele s-au oprit asupra unui bărbat în costum albastru strălucitor și cu un CV care a atins viețile tuturor oamenilor din Ucraina.

Numele lui: Rinat Ahmetov, cel mai bogat oligarh al țării. El a fost motivul adunării și avea motive să se simtă bine. El l-a salvat pe Ianukovici printr-o strategie care a inclus angajarea a două grupuri de consultanță foarte diferite: pe Manafort, a cărui echipă cu legături cu Rusia a lucrat pentru dictatori cu puțin respect pentru drepturile omului, și pe McKinsey, furnizorul celor mai bune practici pentru cele mai importante corporații ale lumii.

Că aceste două grupuri disparate au găsit un teren comun este o mărturie a vastului imperiu de afaceri și a abilităților politice ale lui Ahmetov. Însă pentru McKinsey, situația a subliniat riscul oferirii serviciilor într-o parte instabilă a lumii, unde compania ar putea fi percepută ca rampă pentru guverne autocrate sau corupte. Manafort a avut o misiune dublă: să înbunătățească reputația lui Ianukovici și să întărească Partidul Regiunilor, prorus, netezind drumul spre președinție pentru dictator. McKinsey a oferit ceva diferit – un plan economic pe care Ianukovici îl putea folosi pentru a-și lua imaginea de reformator bazat pe piață, care înclină spre vest.

Pentru a se asigura că mesajul ajunge unde trebuie, Ianukovici și Ahmetov au menționat în mod special McKinsey în discuții cu oficialii americani, potrivit documentelor diplomatice publicate de WikiLeaks. Ahmetov i-a asigurat pe americani că omul său era „un susținător puternic al McKinsey“, în timp ce Ianukovici a subliniat că îi instruise pe agenții săi „să lucreze direct cu experții de la McKinsey“.

Diplomații au rămas foarte neîncrezători. Un jurnalist ucrainean respectat a avertizat oficialii americani că Ianukovici este omul care poate „să cânte un cântec acum și după aia să înjunghie pe cineva cu cuțitul“.

Au existat întrebări și despre Ahmetov, care de mult timp era suspectat de legături cu crima organizată, pe care le-a negat. Un diplomat a descris Partidul Regiunilor ca fiind un paradis pentru „mafioți și oligarhi“, observând că formațiunea ar putea încerca să-și spele această imagine. Legăturile financiare ale lui Ahmetov cu Manafort și McKinsey au depășit politica. El i-a angajat să consilieze părți ale imperiului său corporatist, care includea oțel, minerit, energie, finanțe, telecomunicații, active imobiliare, media, transport, agricultură și fotbal. El a angajat, de asemenea, foști consultanți de la McKinsey pentru a-i ajuta afacerea, plasându-i în funcții de conducere.

Ahmetov l-a plătit pe Manafort prin transferuri bancare efectuate prin intermediul unei companii cipriote paravan, arată înregistrările instanțelor. Și operativi ai Partidului Regiunilor l-au plătit pe american prin intermediul companiilor paravan, în cele din urmă aceasta ducând la condamnarea sa în Statele Unite, pentru că nu a raportat banii în declarațiile sale fiscale.

McKinsey, dimpotrivă, și-a primit banii printr-o fundație ucraineană finanțată de Ahmetov și condusă de un fost consultant al McKinsey care locuiește acum la Moscova. Înființată pentru a promova reforma economică, fundația a căutat, de asemenea, să promoveze McKinsey – și, prin extensie, pe Ianukovici.

Pentru a ajunge la publicul larg din Statele Unite, fundația a organizat două forumuri privind economia ucraineană – unul la hotelul Four Seasons din New York și celălalt la Washington. În ansamblu, munca firmei McKinsey a fost bine primită. Însă promisiunea unui viitor mai bun nu a avut viață lungă.

În câțiva ani, Ucraina a virat spre prăbușire economică în timp ce Ianukovici jefuia națiunea, trăind într-un palat înconjurat de o grădină zoologică privată, un teren de golf, un garaj umplut cu mașini clasice și un restaurant privat sub forma unei nave de pirați. Ca și cum acest lux nu ar fi fost suficient, președintele și-a construit, în liniște, o casă de vacanță enormă pe litoral, cu camere înalte și o piscină interioară, care eclipsează reședința sa de lucru.

Kievul s-a întors repede împotriva lui Ianukovici. Acesta promitea de mult timp să apropie Ucraina de Occident prin semnarea unor acorduri politice și comerciale cuprinzătoare cu Uniunea Europeană. Însă, brusc, și-a adus țara mai adânc pe orbita Rusiei.

Protestatarii au inundat străzile kievene luni de zile, cântând sloganuri pro-Europa. Guvernul lui Ianukovici a răspuns cu violență, riposta culminând cu ceea ce reprezentantul Parlamentului European a numit un „Tienanmen ucrainean“, referindu-se la represiunea brutală asupra demonstranților din Piața Tienanmen din China. Mai mult de 80 de protestatari au fost uciși înainte ca Ianukovici să părăsească țara în 2014. Haosul nu s-a terminat acolo. Dezamăgit, Putin a intrat cu armata în Ucraina, a anexat Crimeea și a stârnit un război separatist care a dus la curmarea a mai mult de 10.000 de vieți. Vestul a răspuns dând afară Rusia din Grupul celor 8 democrații industrializate și impunând sancțiuni. Conflictul dintre Putin și Occident a început.

McKinsey și-a apărat rolul avut la ascensiunea lui Ianukovici spunând că fundația a fost serioasă în ceea ce privește promovarea dezvoltării economice în Ucraina și a avut în consiliul său lideri occidentali proeminenți. Fundația a fost desființată în liniște – fără a-și atinge obiectivele – chiar înainte ca Ianukovici să fugă în Rusia. Nici Ahmetov și nici McKinsey nu vor să spună câți bani a câștigat firma de consiliere. „Când am ajuns la concluzia că guvernul nu-și respecta agenda de reforme, am încheiat colaborarea“, se arată într-un comunicat al McKinsey.

Ahmetov, care a rupt public legăturile cu Ianukovici în timpul protestelor, a refuzat să vorbească cu The Times. În interiorul sediului său împodobit cu ornamente aurite sau care imită argintul, un purtător de cuvânt a spus că fundația nu a avut succes deoarece politicienii nu avut voința de a „îmbrățișa agenda de reforme“.

Însă critici precum Anders Aslund, economist născut în Suedia, care a consiliat guvernul rus în anii 1990 și mai târziu guvernul Ucrainei, s-au plâns de modul în care imaginea lui Ianukovici era vândută capitalelor occidentale. Era clar, a spus Aslund, că povestea lui Ianukovici „era despre putere și jaf“.

Rolul McKinsey în Ucraina nu s-a încheiat cu căderea lui Ianukovici. „Construim lideri care pot avea un impact durabil și semnificativ pentru companiile majore din Ucraina, pentru economie și societate“, scrie compania pe site-ul său. McKinsey a devenit rapid o favorită a succesorului lui Ianukovici, Petro O. Poroșenko, un oligarh cunoscut ca „regele ciocolatei“ pentru afacerile sale cu dulciuri.

Într-un discurs din noiembrie anul trecut, Poroșenko a lăudat McKinsey pentru cei 15 ani de activitate în Ucraina. Nora sa a lucrat pentru companie în cea mai mare parte a președinției sale. Între timp, McKinsey a continuat să ofere servicii de consultanță lui Ahmetov, împărțind ultimul etaj al unei clădiri de birouri din Kiev cu o firmă de-a milionarului. O altă firmă de-a lui Ahmetov se află mai jos cu un etaj. De fapt, Ahmetov deține întreaga clădire, care include, pe holul mare, o afacere potrivită pentru un oligarh: o reprezentanță Aston Martin Rolls-Royce.

McKinsey are rol activ și în ascensiunea acum puternicelor companii chineze, însă aceasta este o altă poveste.

Paul ​Manafort, coordonator al campaniei electorale a lui Donald Trump, a pledat anul trecut vinovat pentru conspirație împotriva Statelor Unite și a început să coopereze cu procurorii care au lucrat la investigația procurorului special Robert Mueller privind intervenția Rusiei în alegerile prezidențiale din 2016.