Farmecul discret al pumnului

Fragilitatea guvernului Boc este “cea mai mare îngrijorare” a traderilor și a analiștilor din băncile străine în privința României, iar riscul ca măsurile de reformă să nu fie aplicate este “foarte mare”, potrivit unui analist la Barclays Capital. Situația politică din România va rămâne tensionată, pentru că măsurile de austeritate vor determina din ce în ce mai multe proteste în rândul populației, conform experților Raiffeisen Capital Management.

Aprecierile de mai sus nu au fost însă făcute în această săptămână și motivate de protestele de stradă care au loc, ci în octombrie 2010, respectiv decembrie 2010, când guvernul Boc se confrunta cu moțiuni de cenzură, riscul de țară era mai mare decât acum (inclusiv raportat la ratingul țărilor din zona euro), iar România era foarte departe de a fi devenit povestea de succes a Estului în materie de reformă fiscală, așa cum e acum. Între timp, nu numai că toate temerile că românii vor ieși în stradă ca să paralizeze reforma și să arunce țara în aer s-au dovedit neîntemeiate, dar ideea însăși de protest de stradă contra unui guvern s-a banalizat, fie că ea determină căderi de guverne (așa cum s-a întâmplat de la începutul crizei în Ungaria, Letonia și Grecia), însoțește alternanța la putere în urma alegerilor la termen (Spania) sau, dimpotrivă, condamnă guverne în care piețele financiare n-au încredere (cazul Ungariei sub regimul Orban sau al Italiei sub regimul Berlusconi).

Temerea investitorilor de răzmerițe populare, prezentă în special în 2009 și 2010, a făcut loc ideii că protestele nu echivalează automat cu reînvierea populismului bugetar, ci pot fi chiar folositoare, fie că rămân supape pentru tensiunile sociale (ca în Grecia), fie că aduc la putere guverne mai puțin corupte (cazul Italiei). Așa se face că după 13 ianuarie, de când au izbucnit protestele de stradă contra guvernului Boc și a președintelui Băsescu, leul nu numai că nu a căzut, dar chiar a câștigat câțiva bani față de euro, fără a mai repeta deprecierea din 11 ianuarie, primele de risc pentru datoria României (CDS) nu au crescut din decembrie încoace, iar piețele financiare și analiștii au dat atenție mai curând spuselor viceguvernatorului BNR, Cristian Popa, care a declarat pentru Reuters că există potențial pentru o “ajustare a condițiilor politicii monetare” dacă inflația scade în continuare.

“Piețele financiare au făcut ureche surdă la proteste”, afirmă Vlad Muscalu, economistul-șef al ING Bank România. “Explicația poate fi că sunt mai puțin impresionate de astfel de tensiuni, dat fiind numărul crescând al episoadelor de nemulțumire populară din ultimii ani”, spune el. Pentru moment, apreciază Muscalu, “alegerile parlamentare sau prezidențiale anticipate par improbabile” și doar dacă ar fi ca protestele să continue și să crească riscul unui vid de putere ori ale unor derapaje fiscale care să amenințe acordurile internaționale de finanțare, “atunci am putea vedea un impact pe piețe” și o presiune de depreciere a leului. Deocamdată, moneda națională “are reputația unei monede straniu de stabile, iar sondajele sugerează că partidul aflat la guvernare probabil nu va mai conduce România după alegeri”.

Aceasta ar putea însemna că investitorii s-au obișnuit deja cu ideea că actualii guvernanți vor pleca și că actuala opoziție a încetat să mai facă figură de rebel în raport cu FMI și cerințele lui (vezi recentele declarații ale lui Victor Ponta că nu pot fi crescute semnificativ din 2013 și că vor urma încă 8-10 ani de austeritate). Cât despre analiștii de la Barclays, ei cred acum că probabil vor urma noi proteste, ținând cont că e an electoral – or, anii electorali sunt pentru piețele financiare un risc luat în calcul anticipat.