Faptul că termini o facultate cu o anumită specializare, dar ulterior te duci într-o altă zonă, reprezintă un punct forte pentru companii

Timp de două decenii și ceva, România a fost „vândută” investitorilor străini ca fiind o piață economică mare, cât de cât stabilă din punct de vedere politic, cu potențial de creștere și având o forță de muncă bine calificată și ieftină. Până în 2008, când a venit criza, un punct forte era faptul că eram „mulți”, adică firmele aveau de unde alege forță de muncă. Criza a lovit în plin economia și implicit piața muncii, așa că în doi ani am pierdut 700.000 de locuri de muncă, de la 4,9 milioane la 4,2 milioane. Dar în acest interval, cei care și-au pierdut joburile au plecat în Occident, peste 200.000 pe an. Așa se face că într-un deceniu am pierdut peste 2 milioane de români și am câștigat mult mai puțin dintre cei care veneau din spate. Acum, piața muncii are o lipsă de 1-2 milioane de oameni. Dar dincolo de forța de muncă bine pregătită și ieftină, mai sunt câteva calități pe care le au românii și despre care se vorbește mai puțin. Andrei Ion, country cluster lead în cadrul firmei de talent management SHL pentru România, Serbia, Bulgaria, Slovacia și Cehia, a spus la ZF Live că România este bine privită de către investitori pentru versatilitatea forței de muncă și pentru faptul că românii se adaptează și respectă organigramele.

Ce înseamnă această versatilitate?

Oamenii de la noi din universități nu ies neapărat cu o specializare foarte clară, ceea ce este un punct forte pentru România și nu un eșec al sistemului de învățământ. Cineva poate termina o facultate, dar se poate adapta foarte ușor la o altă specializare care se găsește pe piața muncii, ceea ce în alte țări este mai greu. Aceste tranziții în carieră înseamnă mobilitatea talentului și reprezintă un punct forte pentru companii. Ceea ce criticăm noi la faptul că cineva termină o facultate, iese cu o anumită specializare dar nu profesează, ci se îndreaptă către altă zonă, pentru investitorii străini reprezintă un punct forte. Spre deosebire de alte țări care au anumite specializări, de exemplu în Bulgaria sau Cehia pe zona industrială, în România talentul este mult mai bine distribuit în specializări diferite, spune Andrei Ion. În România găsești talent nu numai în IT, ci și în industrie, în agricultură, în agrobusiness, în construcții etc. Dacă acest talent este și plătit, nu la nivelul occidental, ci aproape de acel nivel, câteodată se mută munții. Se discută prea puțin despre faptul că românii respectă organigramele verticale, ceea ce face ca munca să se desfășoare fără probleme. La un moment dat, vorbeam cu un consultant care aducea investitori în România în zona de automotive și care aveau un brief destul de clar: avea nevoie să angajeze cât mai multe femei care să vină de dimineață la muncă. Acest criteriu ajuta grupul internațional să arate bine în cifre când se punea problema raportului dintre bărbați și femei. Pentru că ani de zile mamele noastre s-au sculat de dimineață și au mers la muncă, au creat o anumită cultură. Sunt țări în Europa unde femeile muncesc mai puțin și nu există această cultură industrială. România are în continuare industrie, ponderea fiind de 20% din economie, față de o medie europeană de 17%. Bineînțeles că noile generații de fete vor să vină mai degrabă la birou începând cu ora 09.00, în clădiri de birouri noi și cu Starbucks la parter. Respectarea organigramei înseamnă o cultură a muncii destul de bună, ceea ce face viața mult mai ușoară companiilor. Versatilitatea talentelor, adică posibilitatea de a jongla între sectoare, între domenii, înseamnă un punct forte pe care firmele încă nu îl percep la adevărata lui valoare. Cei de la HR caută în continuare oameni cu anumite specializări, pe care însă nu întotdeauna îi găsesc. În aceste condiții trebuie să te uiți lateral, out of box, mizând mai degrabă pe alte calități decât pe o anumită specializare, care ar putea fi ulterior învățată la locul de muncă. De multe ori, atitudinea este mai importantă decât cunoștințele. Ca o concluzie, dacă firmele ar fi avut mai multă grijă de forța de muncă, pe care acum n-o mai găsesc atât de ușor, ar fi stat mult mai bine și poate nu am fi avut această criză de care se plânge toată lumea.

(cristian.hostiuc@zf.ro)