Familia care-și schimbă blana, dar businessul ba

„Provin dintr-o familie de blănari. Toți unchii și mătușile mele au fost blănari și câțiva au fost croitori de lux. Aș spune că avem o tradiție de familie de 100 de ani în ceea ce astăzi se cheamă fashion business. Tatăl meu a început să lucreze ca ucenic în 1937, mama mea a început să lucreze în domeniu în 1955, fiind îndrumată de tatăl meu”, spune Daniel Mărgărit, proprietarul afacerii Casa de Blănuri MG și președintele Asociației Române a Blănurilor. El spune că a crescut de mic cu „planșeta întinsă pe masa din dormitorul părinților, unde era atelierul”, având în vedere că în perioada comunismului blănarii lucrau pentru clienții lor acasă, având toate uneltele necesare acestui tip de activitate preponderent manufacturieră. „După moartea tatălui meu, mama a lucrat mai bine de doi ani și jumătate în Germania alături de cei mai mari blănari români, emigranți și ei în perioada comunismului. S-a întors în 1989, iar între 1992 și 1994 am lucrat doar noi doi și am învățat de la ea meserie. În 1994 am deschis atelierul unde produceam pentru clientela noastră, dar și pentru magazinele de lux ale vremii”, povestește antreprenorul cum a luat naștere businessul Casa de Blănuri MG.

La început, Casa de Blănuri MG își distribuia creațiile în galeriile din centrul Capitalei, iar în 1997 Daniel Mărgărit împreună cu mama și un unchi de-al său au deschis magazinul care se află și astăzi pe șoseaua Ștefan cel Mare din București. „De 23 de ani suntem în aceeași locație. În față avem showroomul, iar în partea din spate a spațiului avem micul atelier cu o suprafață de circa 120 mp. Producem haine, jachete, veste, gulere, căciuli, prestăm servicii de reparații și restilizare, executăm haine custom, modele bespoke după dorința clientului. Putem produce și peste 50 de confecții pe lună, dar și doar 20, în funcție de gradul de complexitate a produselor intrate în procesul de manufacturare, în funcție de comenzi și necesitățile magazinului”, descrie Daniel Mărgărit specificul activității lor.
În prezent, în cadrul companiei lucrează opt persoane, iar cel mai nou dintre angajați a adunat deja o vechime de cinci ani în cadrul firmei. „Majoritatea colegilor lucrează la noi de 10-15 ani. În blănărie este o muncă foarte calificată. Orice coleg nou, blănar de o viață, are nevoie de doi ani să se adapteze la modul nostru de lucru. Unii nu au reușit să se adapteze și să lucreze perfect. Nu reușeau să se debaraseze de ideea că «merge și așa».”
Fiind o industrie mai mult pe cale de dispariție atât în România cât și la nivel mondial, blănarul Daniel Mărgărit spune că nu găsește pe piața locală materie primă sau accesorii pentru a-și putea derula activitatea în liniște. Astfel, materia primă folosită la crearea blănurilor este cumpărată atât de pe bursa de specialitate de la Copenhaga (Kopenhagen Fur), de la intermediari de piei din Danemarca, Germania, Grecia și Marea Britanie, de la bursa din Helsinki SAGA, dar și din Italia. „Blănurile de vizon le achiziționăm în proporție majoritară de la bursa de la Copenhaga. Uneori, unele culori pe care le folosim în cantități mici le cumpărăm de la angrosiști de piei din Italia. Vulpile le achiziționăm uneori de la bursa din Helsinki SAGA, iar furnituri și accesorii achiziționăm din Italia, preponderent de la firma Micillo. Din România cumpărăm doar ață de la firma Amann România, aceeași ață pe care o cumpăram în trecut din Italia. Fiind o industrie mică, blănăria nu prea are în România furnizori de accesorii și materii prime.”
În cei 23 de ani de activitate, Casa de Blănuri MG a distribuit spre vânzare blănuri mai multor branduri, dar colaborările au încetat între timp deoarece „acestea nu au reușit să vândă la nivelul dorit de noi”. În prezent, compania colaborează cu magazinele Gerard Darel din Băneasa Shopping City și Calea Victoriei. De asemenea, blănurile și produsele din blană create sub brandul Casa de Blănuri MG trec și granițele României, ajungând în toate colțurile lumii prin intermediul site-ului ce poartă același nume. „Nu exportăm direct, dar avem clienți din toate colțurile lumii. Ne mândrim să avem printre clienții noștri miniștri din câteva țări și suntem onorați să ne fie clientă majestatea sa sora regelui Qatarului.” Antreprenorul a povestit că ultimii doi ani de activitate în industrie au fost „mai duri decât anii anteriori”. Motivul principal se leagă de „invazia” hainelor de blană importate din Grecia, Turcia și China pe piața locală și de faptul că sunt vândute la prețuri mai mici față de cele impuse de producătorii locali. „Aici mă refer la concurența neloială, la cei care vând haine fără acte și la prețuri infime prin intermediari, prin instituții și diverse birouri. Au ajuns să umble din coafor în coafor și pe la sălile de sport cu gențile cu haine care de multe ori se rup rapid. O altă problemă o reprezintă cei care vând blănuri vechi prin târguri și piețe drept blănuri noi.”
De asemenea, lipsa școlilor profesionale care să livreze blănari pe piață este o altă problemă cu care se confruntă industria, este de părere Daniel Mărgărit. „Practic noi suntem căsătoriți cu colaboratorii noștri. Nu avem de unde lua alții. Din păcate, la nivel mondial blănăria este o meserie pe cale de dispariție. Nu mai apar blănari noi, tineri, nicăieri în lume cu excepția Chinei, unde apar specialiști în blănărie pe operațiuni. Blănarul care să îți facă o haină de la A la Z nu mai apare. Doar blănari pentru producția de serie.”
Daniel Mărgărit a menționat că în ultimii zece ani industria s-a schimbat „mult în rău”. Astfel că, dacă în urmă cu zece ani oamenii mergeau la blănar pentru a le lua măsurile, pentru ca ulterior să le creeze o haină personalizată, în ultimii ani consumatorii și-au îndreptat atenția spre produsele de serie, vândute la prețuri mai accesibile. „O mare vină o poartă grecii. Ei au început să economisească de oriunde și oricât în lupta de a crea haine cât mai ieftine, ajungându-se la paradoxul de a oferi ieftin un produs de lux, ideea de ieftin și noțiunea de lux fiind total antagoniste prin definiție. Am un exemplu pe care-l dau mereu. La o haină sunt 3-4 clipsuri de închidere. Cele pe care le cumpăr din Italia costă cam cu 0,35 euro mai mult decât cele pe care le folosesc grecii. De la hainele noastre sau de la cele fabricate în Italia am schimbat 5 bucăți în 23 de ani, iar din cele grecești schimb sute pe an la hainele clienților”, a explicat proprietarul Casei de Blănuri MG.

În calitate de președinte al Asociației Române a Blănurilor, Daniel Mărgărit are în plan să schimbe cursul industriei și să reglementeze anumite aspecte. El spune că vizează în primul rând să modifice termenul de garanție al unui produs din blană și etichetarea acestora. „Conform legii, o haină de blană are o garanție de 30 de zile. O blană poate costa câteva mii de euro și are o garanție de 30 de zile, în timp ce un amărât de mixer de bucătărie de 60 de lei are garanție doi ani. Vreau să introducem garanție obligatorie de 2-3 ani, pentru că haina de blană prin definiție este un bun de folosință îndelungată. O blană are perioada de purtare de până la 40 de ani, fiind posibilă și o restilizare sau două în primii 15 – 20 de ani de viață. Va trebui reglementată garanția și specificată metoda de remediere rapidă a defectului. De asemenea, îmi doresc și voi face toate eforturile pentru a avea o piață cu etichetare corectă, o piață în care produsele second-hand să fie etichetate corespunzător. De multe ori au venit la noi la magazin persoane în vârstă care au cumpărat o haină de la un târg ambulant, haină care după prima purtare se rupea”, spune Daniel Mărgărit.
În ceea ce privește businessul Casa de Blănuri MG, proprietarul spune că nu are planuri de extindere sau de dezvoltare în perioada următoare, însă și-ar dori să își poată desfășura activitatea într-un spațiu mai mare decât cel pe care îl are în prezent la dispoziție. „Ne-ar plăcea să avem un showroom de 500 mp și un atelier de 200-300 mp. Din păcate ar trebui să ne relocăm. Am câștiga pe de-o parte, dar am pierde pe altă parte, ținând cont că suntem de 23 de ani în același loc. Eu sunt de modă veche. Cred în prăvălia la stradă, transmisă din tată în fiu timp de decenii. Conceptul s-a pierdut din păcate în perioada comunistă. Poate că în viitor vom mai deschide un al doilea magazin Casa de Blănuri MG.” În prezent, Daniel Mărgărit se află în procesul de predare a businessului fiicei lui, care încearcă să deprindă cât mai mult din abilitățile tatălui ei pentru a duce mai departe tradiția. „Acum predau ștacheta fiicei mele, care este nevoită să învețe într-un timp scurt ceea ce eu am deprins în zeci de ani”, a conchis antreprenorul.