Exportul de know-how: alternativa la exodul creierelor sau cum putem să dăm României încă o șansă

România a fost privită mult timp drept o țară care își exportă forța de muncă calificată, mai ales în domeniul medical, de unde mii de doctori pleacă anual spre state mai bine plătite și dotate. Cu toate acestea, realitatea se schimbă încet: România devine, de asemenea, un furnizor de know-how medical și educațional, reușind să atragă studenți străini și să exporte expertiza românească în afara granițelor. De ce nu ne-am propune să transformăm acest fenomen într-un veritabil model economic și cultural?
Un articol publicat de The Economist vara aceasta evidențiază un nou trend: România, cândva considerată doar un „exportator de forță de muncă”, atrage acum studenți străini la universitățile sale de medicină, cum este cazul Uni-versității de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca. Tinerii din vest, care se confruntă cu acces limitat la programe medicale în țările lor, își îndreaptă atenția spre România, atrași de costuri mai accesibile și o abordare practică a învățământului medi­cal. După ce s-a străduit să obțină un loc la un curs de medicină în Franța, Louise Louvet a ascultat cu reticență sfatul unei prietene: să dea României o șansă, citează articolul din The Economist în deschidere. „Am crezut că nu aș ajunge în veci să mă mut acolo,” spu-ne ea, acum studentă în anul VI la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca. O vizită la campus i-a schimbat rapid părerea. Mulțimea de studenți internaționali și accentul pus de școală pe îngrijirea practică și predare au oferit un contrast binevenit față de memorarea mecanică deprimantă din Franța. „După asta, am zis: hai să o facem.” Această schimbare de mentalitate poate fi sursa unei strategii pe care o putem amplifica: să exportăm expertiza, să aducem resurse și să creăm rețele internaționale fără a ne mai pierde resursa umană. Un alt exemplu al acestei noi strategii l-am întâlnit într-un interviu pe care l-am avut recent cu prof. univ. dr. Leonard Azamfirei, rec-torul UMFST G.E. Palade din Târgu-Mureș. El pare că are o viziune mai antreprenorială, poate și datorită faptului că a avut oportunitatea să cunoască îndeaproape sistemul american de studiu datorită fiului său, student în State. Pe modelul modular de studiu de acolo, el a extins o filială a Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș în Hamburg, Germania. Aici, anual, 250 de studenți internaționali studiază sub îndrumarea cadrelor medicale românești, plătind taxe de școlarizare de 27.000 de euro pe an. În mod practic, universitatea „exportă” expertiza medicilor și profesorilor români fără a se despărți de ei definitiv. „Am căutat o soluție pentru a combate fenomenul plecării medicilor, dar să și gene­răm venituri care ne ajută să susținem proiectele de acasă,” a spus în interviu rec-torul UMFST Târgu-Mureș, Leonard Azamfirei. Această inițiativă contribuie și la dezvoltarea profesională a cadrelor didactice tinere, astfel încât „mulți tineri profesori români sub 40 de ani au găsit oportunități de predare inter-națională la Hamburg, ceea ce le oferă atât un cadru financiar mai stabil, cât și expunere internațională.” Azamfirei subliniază că, „în loc să pierdem acești tineri profesioniști, i-am încurajat să facă parte din acest proiect inter-național, păstrându-i conectați cu universitatea din România.” Deschiderea campusului de la Hamburg reflectă o soluție a problemelor contextului educațional european. În Germania, ca în multe alte state europene, accesul la studii medicale este strict limitat, iar România a oferit o soluție viabilă pentru această problemă. Azamfirei explică faptul că această expansiune a fost posibilă datorită unei portițe legislative din Germania și alte țări europene, unde există un număr limitat de locuri la studiile medicale în universitățile locale. „Noi am venit cu expertiza noastră, cu profesori români și am implementat un mo­del de educație care a funcționat foarte bine,” spune el. „Astfel, am putut oferi o soluție și pentru Germania, formând medici acolo, dar fără costuri suplimentare pentru statul german.” În plus, modelul de învățământ implementat la Hamburg este diferit de cel clasic din România. Sistemul modular, în care studenții studiază intensiv timp de șapte săptămâni, urmat de două săptămâni de exa­mene, oferă mai mul-tă flexibilitate pentru profesori și o metodă de evaluare modernă. „Examenele sunt informatizate, ceea ce ne per-mite să evaluăm studenții rapid și eficient,” explică Azamfirei. „Profesorii noștri de la Târgu-Mureș predau la Ham-burg în cadrul acestor module, alternând între cele două locuri.” Sistemul modular implementat la Hamburg, ex-amenele informatizate și standardele ridicate de evaluare sunt doar câteva dintre aspectele care fac din acest model unul de succes. Mai important însă, acesta este repli­cabil. Alte universități românești ar putea prelua acest tip de inițiative, oferind educație de calitate și în alte domenii: inginerie, tehnologie, științe economice. „Avem un avantaj competitiv în educația medicală și este momentul să-l exploatăm nu doar pe plan intern, ci și extern,” punc-tează Azamfirei. Potrivit rectorului, această abordare nu doar că aduce resurse financiare pentru universitățile din România, dar contribuie și la imaginea țării: „Prin ceea ce facem în Hamburg, ne extindem rețeaua de colaborări internaționale, iar studenții noștri sunt mulțumiți, rezultatele sunt bune. E o misiune care promovează România ca un hub de expertiză medicală.”
Cu o populație activă de profesioniști înalt calificați, România are toate ingredientele pentru a deveni un furnizor im-portant de know-how și educație în Europa. „Nu doar că reușim să creăm o oportunitate pentru tinerii români, dar, prin proiecte internaționale, reușim să demonstrăm că expertiza românească este valoroasă și poate aduce valoare la nivel global,” conchide Azamfirei. Contextul internațional este favorabil, iar succesul campusului de la Hamburg ar trebui să ne inspire să replicăm aceste modele în alte regiuni și domenii. Prin dezvoltarea și extinderea acestui tip de inițiative, România poate depăși statutul de „exportator de know-how”. Am importat destul ca să putem. 

Ioana Matei este Eeditor-șef, Business Magazin