Cum explică un mic antreprenor deficitul comercial de 6 mld. euro pe alimente? Există supracapacitate de producție de mâncare în UE, iar România nu s-a mișcat la timp pentru a atrage investiții în procesare, care au mers în Ungaria, Cehia sau Polonia

♦ Ziarul Financiar a scris recent că România este o piață de consum și nu o destinație de producție pentru giganții străini, care au însă fabrici în statele din proximitate.

Există supracapacitate de produc­ție de alimente în Uniunea Europea­nă, iar România nu s-a mișcat la timp pentru a atrage investiții în procesare, care au mers astfel în proximitate, în Ungaria, Cehia sau Polonia, afirmă an­treprenorul Ionuț Tomescu, admi­nistratorul unei afaceri de familie de tip băcănie. Aceasta este, în opinia sa, o posibilă explicație pentru deficitul co­mercial tot mai mare pe zona de ali­mente, deficit care a depășit deja 6 mld. euro (fără animale vii și cereale).

Omul de afaceri a identificat o se­rie de elemente care au dus la această situație, iar afirmațiile sale vin în con­textul în care Ziarul Financiar a scris recent că România es­te o piață de consum și nu o destinație de pro­ducție pentru gi­ganții străini, care au însă fabrici în sta­tele din proximitate.

„Eu cred că producția actuală de alimente procesate de la nivelul Uniu­nii Europene, plus importurile din Turcia și din țările din nordul Africii, precum Maroc și Egipt, pur și simplu acoperă nevoile de consum ale euro­pe­nilor. Noi, în România, nu ne-am mișcat la timp, aveam probabil pro­ble­me mai mari la nivel de industrie în ansamblul său, asta în anii 2000, așa că nu am avut ca țară o strategie să in­vestim în agrobusiness. Ne-am mul­țumit să subvenționăm ceva ineficient oricum.“


Ce e de făcut?

Ionuț Tomescu adaugă că intrarea marilor lanțuri de comerț alimentar în România, e vorba de lanțurile internaționale de hipermarketuri și supermarketuri, s-a făcut bazându-se deja pe o logistică existentă, mai exact pe fabrici care funcționau în Europa Centrală și de Vest. Cea mai prolifică perioadă pentru piața locală din punct de vedere al jucătorilor internaționali de retail a fost 1999-2006, când multiple rețele au deschis magazine în România.

„Astfel, nu cred că vom putea construi o industrie locală de procesare de alimente, chiar și cu fonduri europene, pentru că există deja o supracapacitate de producție la nivelul UE. Sigur că lanțurile de supermarketuri, făcând afaceri, ar putea să cumpere de la fabrici locale, dacă acestea s-ar construi.“

Însă, aceste unități de producție ar trebui să vândă la prețuri mai bune decât cele ale competitorilor. „Asta ar putea însemna prețuri de dumping și ar putea avea un alt impact ulterior. Aici ar putea interveni statul care să subvenționeze masiv sectorul.“


O scurtă istorie

În opinia lui, problemele datează din primii ani de capitalism, când mulți români s-au dus înspre ferme și agricultură de subzistență, cu o eficiență extrem de scăzută. Asta și din lipsă de încredere față de bănci și față de stat. „Statul a părut că mereu a încurajat subvențiile pentru aceeași agricultură de subzistență.“

Chiar și odată cu aderarea la UE, eveniment ce a dat ocazia României să acceseze fonduri europene, nu s-au văzut schimbări considerabile.

„În 2007 era deja timpul pierdut, alții (ungurii, cehii, polonezii) luaseră fonduri multe inclusiv pentru procesare de alimente. Noi începusem să comasăm terenuri pentru mari cultivatori de cereale. Acestea reprezintă însă o materie primă, cu valoare adaugată mică. Plus că tot străinii cumpărau. Ai noștri nu prea se asociau.“
Antreprenorul adaugă că în acest context, astăzi, când multe alimente procesate vin din import, ele sunt pline de conservanți și chimicale, dat fiind că au nevoie de un termen de valabilitate mai lung și de o rezistență mai mare la schimbări repetate de condiții de depozitare.


Ce e de făcut?

Dincolo de investițiile în sine, e nevoie și de consumatori dispuși să cumpere produsele, iar Ionuț Tomescu e de părere că și aici există unele particularități ale pieței locale.

„Comerțul de proximitate (al marilor rețele – n.red.) a crescut foarte mult ca număr de unități, dar practic găsești cam aceleași feluri de produse, procesate industrial, peste tot. Iar aceste tipuri de alimente au schimbat preferințele consumatorilor.“ Astfel, nu toți mai apreciază un lapte obținut în urmă cu o zi, un lapte care trebuie fiert acasă ori o pâine produsă în mod artizanal.

„Nu poți face educație la nivel general pentru a întoarce consumatorii înspre produsele locale pentru că avem în continuare mulți producători mici, neautorizați. Nu e moral și echitabil să încurajăm alimentele făcute în casă în condiții incerte în detrimentul unui flux de producție complet controlat. Plus că, prețurile acestor mici producători sunt uneori chiar mai mari.“

În acest context, ce e de făcut? El crede că statul poate finanța acești mici producători în condiții avantajoase, pentru ca ei să rămână pe piață, să se dezvolte și să aibă un flux de fabricație bine pus la punct.

E important și ca România să susțină investițiile pe verticală, mai exact industria de echipamente și accesorii pentru sectorul alimentar, dat fiind că astăzi aceste produse sunt aduse din Italia, Germania sau China.

„Statul ar trebui, de asemenea, să creze o nouă legislatie pe partea de autorizări DSP, DSV, cu diferențe între producătorii artizanali, între cei mici și cei medii. Asta la un loc cu crearea și a unei noi generații de inspectori, care să acopere mai bine teritoriul și să facă, la nivel instituțional, informări dese, de interes public, pe partea de alimentație.“


Dacă știi să ceri bani, îi primești

Chiar și așa, în magazinele rețelelor străine, nu putem visa la mai mult de un colț cu produse locale, crede Ionuț Tomescu. Totuși, marii retaileri spun că 80-90% din alimentele din magazinele lor sunt produse românești.

Aceste rețele internaționale s-au extins puternic în ultimele decenii, ajungând la circa 4.500 de unități. În același timp, numărul de magazine tradiționale a scăzut de la 150.000 la 55.000, iar asta în mai puțin de trei decenii. Totuși, în ultimii ani, în România, se dezvoltă o serie de rețele locale și multiple businessuri de tip băcănie. Un astfel de business este și cel condus de Ionuț Tomescu.

„Noi lucrăm cu mici producători români de alimente în general procesate (de la zacuști și gemuri ori sosuri la brânzeturi, mezeluri, dulciuri și chiar alcool). Totuși, remarcăm o scădere a pieței, mai ales post pandemie. Unii producători s-au retras din business, fie din probleme personale, fie din rațiuni ce țin de fiscalitate ori finanțare.“

Pe zona de finanțare e însă importantă și mentalitatea antreprenorilor.

„Noi, pe businessul nostru, am avut finanțare bună, prin intermediul unui IFN pentru IMM-uri, însă asta pe bază de business case. Asta ne-a permis să ne extindem. Dacă știi să ceri bani, îi primești. Dar am făcut eforturi să avem un business bancabil.“Mulți mici antreprenori par să fie împotriva băncilor sau a companiilor de leasing și preferă să vină cu fonduri proprii, adaugă el. „Dar finanțarea bancară te poate face mai responsabil cu banii și mai orientat către profit și către creștere.â“, conchide Ionuț Tomescu.