Evoluția PIB-ului și evoluția datoriei externe. Crearea unei false impresii că PIB-ul românesc crește sănătos, și implicit nivelul de trai, fără a spune adevărul în intregime, nu mai poate fi acceptat în continuare fără riscuri majore pentru întreaga națiune”

În literatura economică de specialitate din țara noastră nu prea s-a vorbit în ultimii ani despre modelul de creștere economică pe care România ar dori să îl adopte și să îl implementeze. De fapt, în prezent, țara noastră are doar documente programatice fragmentate, dintre care unele, trebuie să o spunem, au fost solicitate din afară, cum este cazul Planului Național de Reconstrucție și Reziliență (PNRR), elaborat și negociat sub auspiciile Uniunii Europene (UE). De-a lungul timpului, diverse Guverne au venit cu așa zisele Programe de Guvernare, care fie nu au fost implementate în întregime, fie au fost abandonate definitiv la schimbarea Guvernului care le-a promovat. Mai pe scurt, nu există o strategie de țară pe termen mediu și lung care să fie, într-adevăr, baza de acțiune pentru întreaga societate.

Datorită acestei situații, România a adoptat, din literatura și practica occidentală, un indicator cheie pentru a urmări creșterea economică a țării după evenimentele din decembrie 1989, și anume Produsul Intern Brut (PIB), care a înlocuit Produsul Social Total și Venitul Național. Acest indicator oferă informații valoroase despre stadiul de dezvoltare al unei națiuni, inclusiv prin derivata sa mai bine cunoscută și mai des folosită și anume PIB-ul/cap de locuitor. În acest fel, standardele statistice românești au fost aliniate ce cele din țările dezvoltate. După datele publicate de agenții de prestigiu, romanești și din străinătate, PIB-ul României a evoluat de la USD 42,1 mld în 1989 la un nivel estimat de circa USD 301,2 mld în 2022 (Lei 1.412 mld (+4,8% față de 2021), transformat la cursul Leu/USD mediu anual publicat de BNR). Evoluția acestui indicator fundamental în cei 33 de ani de tranziție și economie de piață este prezentată în Graficul 1 de mai jos. Este evident că aderarea României la NATO în 2004 și apoi la UE de la 1 ianuarie 2007 au avut o influență favorabilă extraordinară în creșterea PIB-ului total, în condițiile în care exodul românilor în străinătate începuse deja.

O opinie publicată recent în paginile acestei publicații, conchidea că “Gospodăriile populației continuă să iasă la cumpărături și fac PIB”[1]. Corect, dar credem că o privire mai detaliată se impune. Este cunoscut faptul că în practica și teoria economică românească, PIB-ul reprezintă “rezultatul final al activității de producție” (în sensul larg al noțiunii) al producătorilor rezidenți. Metodele de calcul sunt bine cunoscute: a) metoda de producție, b) metoda veniturilor, dar cel mai bine cunoscută este c) metoda cheltuielilor, potrivit căreia PIB = CF + FBCF + VS + (E – I), cu următoarele semnificații atribuite de Institutul National de Statistică (INS): CF = Consumul final efectiv; FBCF = Formarea brută de capital fix; VS = Variația de stoc; E = Exporturile de bunuri și servicii; și I = Importurile de bunuri și servicii. Și în anii precedenți, precum și în trimestru I al acestui an, cea mai mare contribuție la formarea PIB-ul românesc a avut-o consumul populației (comerțul, serviciile, transportul, care au fost principalele ramuri contribuitoare – peste două treimi), urmat de consumul administrației publice. Formarea capitalului brut (adică investițiile) a avut o pondere relativ mică, în special dacă ne comparăm cu ceea ce ar fi nevoie în țară. Planurile de investiții au fost abandonate cu mult timp în urmă, fiind considerate de sorginte socialistă. Acest lucru a avut urmări grave. Măsuri de redresare a acestei situații sunt necesare ca o urgență națională. O altă trăsătură definitorie a fost că exporturile românești de bunuri și servicii au fost în permanență devansate de importuri. Deficitele comerciale înregistrate doar în ultimii trei ani și patru luni (până la aprilie 2023) sunt prezentate în Tabelul 1.

Tabelul 1 : România – Contul Curent și Balanța Comercială, 2020 – Apr. 2023, EUR mld

Explicații	2020	2021	2022	Apr. 2023
Contul curent	-11,0	-17,0	-26,6	-5,5
Bunuri și servicii	-9,5	-13,9	-19,8	-3,5

Sursa: BNR, baza de date interactive;

Corecția aplicată creșterii PIB-ului din trimestru I al acestui an pentru dezechilibrul înregistrat la balanța comercială și servicii este de fapt minoră (-0,8%), dar problema fundamentală este că populația consumă cu prioritate produse fabricate în alte țări. În prezent România importă cartofi din Egipt, lapte și făină din Ungaria, tomate roșii din Turcia și Siria etc., pentru a da numai câteva exemple. Practic agricultura românească a rămas ca o ramură subdezvoltată, sistemele de irigații finanțate prin împrumuturi de la Banca Mondială au fost distruse sau lăsate să se degradeze, forța de muncă rămasă în mediul rural este îmbătrânită – pentru a enumera doar câteva dintre cele mai grave probleme. În multe alte articole, noi am militat pentru schimbarea fundamentală a acestei atitudini greșite și, se poate spune, chiar periculoasă pentru securitatea națională.

Finanțarea consumului intern (al gospodăriilor populației și cel al sectorului public) prin împrumuturi externe, care a fost de fapt o practică a ultimelor trei decenii, ni se pare greșită. România a acumulat o datorie externă substanțială (vezi datele din Tabelul 2) care ar trebui prezentată populației ca atare. Politicienii români se feresc însă să facă acest lucru pentru a nu își pierde electoratul, iar populația este din ce în ce mai vehementă (greve nesfârșite, proteste în stradă, etc.) în a își cere drepturile salariale sau drepturile de pensii pe care fiecare categorie le consideră justificate, având în vedere costul vieții în prezent.

Tabelul 2: Evoluția datoriei externe a României, 1989 – aprilie 2023

USD mld (1989 – 1996); EUR mld (2010 – aprilie 2023)

Explicații	1989	1996	2010	2020	2021	2022	Apr. 2023
Datoria externă	-0,8	6,9	93,63	125,9	136,6	142,7	153,1

Sursa: B.N.R., baza de date interactivă, EBRD Transition Report Update 1996 și Tradingeconomics;

În acest condiții, prezentarea ritmurilor de creștere ale PIB-ului ca fiind o realizare pur românească trebuie nuanțată. Analiștii români ar trebui să semnaleze mai frecvent și mai consistent această anomalie. Este din ce în ce mai evident, că există o corelație între creșterea PIB-ului și cea a datoriei externe. Datele prezentate în Graficul 2 pentru ultimii nouă ani sugerează, fără îndoială, această corelație pozitivă. Dacă mai era nevoie, simple calcule matematice cu ajutorul a două formule de bază în statistică legate de funcția de regresie liniară simplă (=CORREL(x1:xn,y1:yn) sau =PEARSON(x1:xn,y1:yn), unde “n” reprezintă numărul de ani cercetați pentru cele doua serii statistice), ne conduc la un coeficient de determinare de +0,92. Acest nivel (care se încadrează în intervalele teoretice ale acestei funcții de la +1 (corelație pozitivă) la zero (nicio corelație) și până la -1(corelație negativă)), demonstrează că o parte importantă a PIB-ului în intervalul cercetat a fost finanțat prin împrumuturi externe.

Pentru o prezentare echilibrată a acestei chestiuni spinoase, trebuie să notăm că și alte țări, în special marile puteri începând cu SUA, UE, Marea Britanie, Japonia și altele, practică sisteme asemănătoare de finanțare a creșterii economice, însă o fac prin emisiuni monetare, iar monedele sunt ținute ca rezerve internaționale de celelalte țări. Dar România are nevoie în prezent să se concentreze pe investiții prin care să se creeze locuri de muncă, în special pentru tineri, care sunt din ce în ce mai mult tentați să plece în străinătate. De asemenea, crearea de PIB prin consumul sectorului public nu este sustenabilă. Deficitele fiscale trebuie controlate. Dimensiunile statului, ale instituțiilor guvernamentale și ale sutelor de agenții de stat create în ultimele decenii sunt cu totul anormale pentru capacitatea economică a țării, care a pierdut din 1990 încoace peste 4 milioane de români, în special tineri și forță de muncă activă. Mai mult, acordarea de pensii speciale unor categorii de salariați din sistemul public este imorală în situația în care milioane de bătrâni trăiesc din pensia minimă pe economie. Crearea unei false impresii că PIB-ul românesc crește sănătos, și implicit nivelul de trai, fără a spune adevărul în întregime, nu mai poate fi acceptată în continuare fără riscuri majore pentru întreaga națiune.

Alexandru M. Tănase, PhD, este fost consilier FMI și fost Associate Director, Senior Banker la BERD, iar Mihai Rădoi este Director al unui Fond de Investiții și fost Director Executiv al Anglo-Romanian Bank, Londra.