Europa în viziunea președintelui Macron: Orice criză este o șansă de transformare, adaptare și evoluție...

La început a fost discursul de la Sorbona din 26 septembrie 2017, când proaspătul ales și foarte tânărul președinte al Franței Emmanuel Macron le-a arătat francezilor, și lumii întregi, viziunea sa despre reformarea unei Europe pe care crize succesive au șubrezit-o. 2016 a fost anul referendumului-șoc pentru Brexit. În 2015 a izbucnit criza refugiaților. Iar economiile europene abia începeau să-și revină din colapsul financiar global care s-a transformat în criza datoriilor din zona euro. Ecoul discuțiilor despre spargerea zonei euro încă se mai auzeau. Brexitul deja spărsese UE. Alte calamități se anunțau.

Pe 9 mai 2022 – an de criză și electoral – a fost „Jurământul de la Strasbourg“, așa cum la numit chiar proaspătul reales președinte Macron. Atunci, el a promis că va ajuta la construirea unei Europe „suverane, unite, democrate și ambițioase“. În urmă cu cinci ani, Macron a propus inițiative în cele mai variate domenii, cum ar fi apărarea – el încă mai insistă pe o armată comună europeană, diferită de organizarea NATO -, economie, taxe și educație. A făcut aluzie la scoaterea Europei din era glaciară și la a o „da înapoi oamenilor ei“, după cum scrie Le Monde. Cu o lună înainte de discursul de la Sorbona, Macron a vorbit de conceptul de „Europă cu mai multe viteze“, în care un nucleu de țări aflate în „avangardă“ accelerează integrarea Uniunii Europene. Cine nu vrea să țină pasul, rămâne într-o viteză mai mică. Idei ca acestea au, bineînțeles, adepți și opozanți, dar l-au adus pe Macron rapid pe prima scenă a politicii europene. De atunci și până acum președintele Franței a rămas singurul lider politic european de talie mondială în condițiile în care partenerul tradițional de tandem, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a părăsit prima scenă politică germană, pandemia de COVID-19 a adus o nouă criză economică, iar Rusia a invadat Ucraina, provocând o criză energetică europeană și una alimentară globală.

Pe 9 mai 2022, de ziua Europei, președintele francez a făcut din chestiunile instituționale punctul central al discursului său. A vorbit despre o Europă „mai eficientă“, „mai independentă“ și mai apropiată de vecinii ei. „Jurământul“ a fost făcut în cadrul „Conferinței pentru Viitorul Europei“, un proiect de suflet al președintelui. Iar evenimentul în sine a fost special: 800 de cetățeni europeni au fost aleși la întâmplare de pe tot continentul pentru a participa. Ei au auzit de la Macron propuneri pentru o structură de decizie mai cuprinzătoare, dar mai eficientă, pentru dialog politic și cooperare în chestiuni de interes comun pentru toate națiunile europene, inclusiv pentru britanicii ieșiți din UE și pentru cetățenii Ucrainei.

O astfel de structură nu ar înlocui politicile și instrumentele UE, a spus el. Ci ar stabili o tradiție pentru întâlniri și discuții periodice pe teme importante pentru „stabilizarea continentului european“.

Această explicație a fost dată de Macron în timpul unei vizite în Republica Moldova. Anterior, el a vizitat Constanța. Astfel, Macron și-a adaptat la problemele momentului viziunea de Europă cu mai multe viteze, transformând-o „comunitate politică europeană“ care să cuprindă atât țări ce văd în aderarea la UE salvarea viitorului lor democratic – Ucraina și Moldova sunt cel mai bun exemplu -, dar și națiuni ce preferă mai multă suveranitate sau nu sunt suficient de bine pregătite pentru a intra în blocul comunitar.

În acest proiect, statele UE intră într-o uniune politică cu țări care nu sunt membre ale Uniunii. Astfel, s-ar face un pas mare spre o mai multă securitate, stabilitate și prosperitate în Europa în contextul amenințărilor din est și al războiului pornit de Rusia în Ucraina. Numitorul comun al partenerilor de discuții ar fi „un set comun de valori democratice“.

O astfel de comunitate ar umple lungul timp de care ar avea nevoie unele candidate pentru a trece prin procesul de aderare la UE. „Ucraina, prin lupta și curajul ei, este deja în inima Europei noastre, a familiei noastre, a Uniunii noastre“, a spus Macron.

Clasele de mijloc ale Europei vor rămâne împăcate cu Uniunea Europeană doar dacă aceasta devine mai integrată, cu o politică de apărare eficientă, un buget mai mare și piețe de capital integrate și este apărată de veto-urile care „ncetinesc luarea deciziilor, a declarat președintele francez. Macron vrea să vadă „n continuare Marea Britanie implicată „n apărare și a „ndemnat țările europene să recunoască faptul că, „n ceea ce privește bunăstarea socială, Europa are valori diferite de ale altora, spre exemplu SUA. Macron a explicat că „o Europă suverană este mai „ntâi o Europă care este capabilă să-și controleze granițele“, fiind necesară o reformă a spațiului Schengen. Franța propune o „arhitectură politică“ pentru spațiul de liberă trecere Schengen, va recomanda instituirea unui mecanism de sprijin pentru situații de urgență la frontieră și măsuri care vizează o mai bună gestionare a migrației. Președintele Macron a descris Apărarea drept „al doilea element cheie al unei Europe mai suverane“. El a identificat „al treilea pilon al acestei Europe suverane ca fiind stabilitatea și prosperitatea vecinilor noștri“. Nu ar putea exista „o Europă suverană dacă nu decidem ca „n Europa să avem propria noastră strategie, propria noastră agendă atunci când vine vorba de vecinătatea noastră“. Liderul francez a identificat două priorități de „vecinătate“: relațiile Europei cu Africa și Balcanii de Vest.

Din punct de vedere economic, președintele Macron a subliniat necesitatea ca Europa să stabilească „o suveranitate tehnologică autentică“ și să facă din Europa „o putere digitală“ care să-și definească propriile reguli pentru lumea digitală și să nu fie doar „ascultători de reguli, dependenți de alte puteri“. Pe plan militar, Franța este cea mai mare putere din UE, singura cu arsenal nuclear propriu după retragerea Marii Britanii. Poate de aceea Macron insistă pe securitatea continentului. O armată europeană s-ar mula pe obiectivul Franței de a face Europa mai suverană și mai independentă (poate chiar și față de NATO, organizație „n care SUA cântăresc cel mai mult), dar totuși acesta s-ar putea dovedi un obiectiv mult prea ambițios având „n vedere prăpăstiile de tot felul care se casc și se adâncesc în interiorul UE între statele membre. O Europă mai suverană înseamnă însă și o independență energetică mai mare, iar Franța s-a pus în fruntea câtorva state europene, mai ales est-europene, care vor să-și dezvolte industria energiei nucleare și au făcut presiuni asupra Comisiei Europene să includă energia nucleară la categoria energiei verzi. Și au învins.