Eurobank + Alpha Bank: Ahile se încalță

Alpha Bank “este un partener de bază al economiei europene și printre principalele instituții financiare care participă voluntar la oferta de finanțare a Greciei, contribuind în modul cel mai eficient la eforturile țării de a ieși din recesiune”, declara săptămâna trecută Yannis Costopoulos, președintele Alpha Bank, imediat după fuziunea cu EFG Eurobank, referindu-se la programul de implicare a creditorilor privați ai Greciei, locali și străini, în degrevarea țării de povara datoriei, prin cumpărări de obligațiuni și rostogoliri de titluri ajunse la scadență.

Declarația lui Costopoulos, aparent foarte generică, are de-a face cu una dintre rațiunile de bază ale fuziunii Alpha cu Eurobank. Conform unui studiu UBS din luna mai, Eurobank avea o expunere de 7,9 miliarde de euro pe obligațiunile guvernamentale grecești, iar Alpha de 4,6 miliarde de euro, fiind în top 10 al celor mai expuse bănci europene în raport cu datoria publică a Greciei, însă în urma ATEBank, Hellenic Postbank, Piraeus și National Bank of Greece din punctul de vedere al ponderii titlurilor elene în totalul activelor (9%, respectiv 7%). În virtutea programului de implicare a creditorilor privați, Eurobank și Alpha ar urma să-și asume voluntar o pierdere combinată de 1,2 miliarde de euro din valoarea acestor portofolii de obligațiuni, ceea ce înseamnă automat necesități crescute de capital pentru acoperirea ei.

Eurobank și Alpha Bank în cifre. Cine sunt proprietarii lor și ce afaceri au în România

Contextul crizei datoriilor suverane din zona euro a făcut ca, așa cum se exprimă comentatorii de la The Economist, băncile elene să rămână însă captive în raport cu percepția investitorilor față de Grecia: ratingul le-a fost redus de fiecare dată când a fost scăzut ratingul Greciei, dobânzile prohibitive cerute pe piețe pentru finanțarea Greciei și care au împins-o să caute bani la UE și FMI s-au răsfrânt asupra băncilor, care au devenit dependente de finanțarea de la Banca Centrală Europeană, iar climatul de neîncredere le-a deteriorat lichiditatea.

Analiștii Citigroup estimează, într-un raport publicat săptămâna trecută, că depozitele a șase bănci importante (cele patru de mai sus plus ATEBank și Marfin) au scăzut cu 18 miliarde de euro în trimestrul al doilea, din care 13 miliarde au fost înlocuite prin finanțări de la Banca Centrală Europeană și de la fondul de lichiditate disponibil în caz de urgență de la banca centrală elenă. Corolarul acestei situații a fost că acțiunile tuturor băncilor au pierdut continuu în valoare la bursă: numai în săptămâna premergătoare fuziunii, Eurobank și Alpha au scăzut cu peste 20%, ceea ce a coborât capitalizarea lor bursieră combinată la 2 miliarde de euro, față de 23 de miliarde în 2007.

La aceasta se adaugă contextul creat de recesiunea prelungită, care întreține riscul de majorare a valorii creditelor neperformante, precum și anunțul recent al ministrului de finanțe, Evanghelos Venizelos, conform căruia orice viitoare suplimentare a capitalului băncilor prin Fondul European de Stabilitate Financiară va fi făcută pe bază de cumpărare de acțiuni, ceea ce ar însemna de facto naționalizare. Anunțul lui Venizelos a fost interpretat ca o forțare a mâinii băncilor în direcția unor fuziuni pe care atât statul grec, cât și Banca Centrală Europeană sau consultanții străini le proiectează de mult: toamna trecută se vehicula inclusiv ideea preluării de către subsidiarele din România a celor din Bulgaria, Piraeus Bank urma să cumpere ATEBank și Hellenic Postbank sau să fuzioneze cu Marfin, iar ulterior a apărut proiectul de fuziune între National Bank of Greece și Alpha Bank, respins de aceasta din urmă în iarnă.

Tot atunci a apărut pentru prima dată și ideea fuziunii Alpha-Eurobank, respinsă de aceasta din urmă. De atunci însă, situația s-a deteriorat pe frontul crizei datoriilor suverane, iar fie și la nivel de imagine, băncile grecești au avut de suferit, dacă ne gândim că alături de ATEBank, care a ratat testul european de soliditate financiară pentru al doilea an consecutiv, acum și Eurobank a apărut pe lista băncilor picate la test, cu o rată de adecvare a capitalului de rang 1 inferioară plafonului de 5% fixat de autoritățile europene. Reprezentanții ei au explicat ulterior că dacă se iau în calcul și provizioanele generice și rezultatele măsurilor de restructurare inițiate în ultimele luni (vânzarea filialelor din Polonia și Turcia), banca ar trece de pragul de 5%, ajungând la o rată de 7,6% în interiorul scenariului advers imaginat de autorii testului.

În aceste condiții, nu e de mirare că anunțul fuziunii a fost salutat de toată comunitatea analiștilor și a bancherilor (“Vedem în acest acord un pas necesar spre eficiență, dată fiind fragmentarea sectorului bancar elen”, a comunicat Deutsche Bank), care îi atribuie o valoare de precedent capabil să stimuleze și alte fuziuni în sistemul bancar, atât în Grecia, cât și în restul zonei euro, în primul rând în Spania. În plus, e vorba de o fuziune amicală și de a doua și a treia bancă din Grecia, nu de un pește mare care l-ar înghiți pe unul mult mai mic -, iar planul de consolidare a bazei de capital cu 3,9 miliarde de euro prin restructurări, economii interne și majorări de capital, care ar urma să ducă la o rată de adecvare a capitalului de 14%, a fost apreciat drept realist.