Est-europenii, care importă mașini second-hand din Vest, produc în schimb supermașini

1 iunie 2021 are o însemnătate aparte pentru industria auto est-europeană: atunci și-a făcut cu succes debutul pe bursă constructorul bulgar de supermașini Sin Cars, iar concurentul croat, deja vedetă, Rimac și-a prezentat un nou model, unul cu totul și cu totul electric. Este vorba, de fapt, de o hipermașină. Prin Skoda, cehii produc Volkswagen-ul săracului. Cel puțin așa se spune. Prin Dacia, românii produc Renault-uri pentru toate buzunarele. Și Skoda și Dacia sunt mărci locale și motive de mândrie națională pentru Cehia și România, așa cum au fost și pe vremea comunismului.

Celelalte țări est-europene au avut și ele propriile aventuri cu branduri auto autohtone, dar cu mai puțin succes. Polonia încă mai tânjește după o marcă națională. Însă între timp o nouă tendință a prins contur în regiune: producția de supercar-uri, mașini de lux, scumpe și foarte scumpe, sportive, cu producție limitată. Producătorul bulgar Sin Cars Industry a încercat pe 1 iunie să strângă două milioane de leva (un milion de euro) prin oferta publică inițială de vânzare de acțiuni (IPO) pe Bursa de la Sofia, mai precis pe o piață specială numită BEAM, și a reușit.

A fost un pas îndrăzneț pentru o companie de nișă. Sin Cars are nevoie de acești bani pentru a începe producția în serie de mașini electrice (nu supermașini) pe care intenționează să le exporte pe piața din Europa de Vest, scrie SeeNews. Sin Cars, ca de altfel și alți producători de supercaruri est-europeni, au insistat pe mașini electrice chiar înainte ca acestea să devină un trend, sau o necesitate, în Europa.

Compania s-a folosit de BEAM deoarece aceasta este o platformă special creată pentru a permite companiilor mici și medii să se listeze printr-o procedură simplificată. Planurile de IPO au fost mult reduse din cauza pandemiei, intenția inițială a Sin Cars fiind de a strânge de la investitori 3,1 milioane de euro pentru o linie nouă de producție, dar și pentru dezvoltarea de triciclete electrice pentru transportul turiștilor. Planurile erau mari înainte de pandemie, strategia de viitor prevăzând și posibilitatea dezvoltării de mașini de afaceri cu opt locuri sau de vehicule comerciale pentru transportul de marfă.

Sin Cars Industry a fost înființată în urmă cu aproape 8 ani de pilotul de curse Rosen Daskalov și produce în vremuri normale la fabrica sa din orașul Ruse cam 50 de mașini sport sau de curse personalizate pe an pentru clienți din SUA, America de Sud și Australia, zone cu drumuri lungi și fără aglomerație ușor de găsit. Sin Cars a participat, de altfel, la competiția europeană de amatori GT4  cu modelul pe benzină de sute de cai putere R1 și cu Daskalov pe postul de pilot. Însă electromobilitatea nu înseamnă doar mașini vitezomane ci și modele mici, complet electrice, iar pe ele își concentra atenția  Daskalov în 2018, într-un interviu pentru Bloomberg. „Ținta noastră este să vindem o mașină mică de oraș multifuncțională care să fie folosită pentru livrări de curierat, servicii de taxi, transport”, spunea atunci pilotul de curse. „Orașele europene au nevoie de acest tip de transport. Centrele orașelor vor fi în curând închise pentru mașinile pe motorină. China este departe, iar noi putem oferi ceva de o calitate mai bună.”

Producătorul bulgar Sin Cars Industry a încercat pe 1 iunie să strângă două milioane de leva (un milion de euro) prin oferta publică inițială de vânzare de acțiuni (IPO) pe bursa de la Sofia, mai precis pe o piață specială numită BEAM, și a reușit.

Sin Cars Industry a fost înființată în urmă cu aproape 8 ani de pilotul de curse Rosen Daskalov și produce în vremuri normale la fabrica sa din orașul Ruse cam 50 de mașini sport sau de curse personalizate pe an pentru clienți din SUA, America de Sud și Australia, zone cu drumuri lungi și fără aglomerație ușor de găsit.

În Bulgaria, care a aderat la Uniunea Europeană în 2007 sunt aproximativ 150 de fabrici de piese pentru producătorii auto mondiali de top contribuiau înainte de criză cu 4,5% la Produsul Intern Brut al țării, potrivit Automotive Cluster Bulgaria, asociația de lobby a industriei.

Cu forță de muncă relativ bine pregătită și ieftină, Europa de Est a devenit după căderea comunismului o casă pentru o varietate de producători auto, furnizori de piese și producători de materii prime. În Bulgaria, care a aderat la Uniunea Europeană în 2007, sunt aproximativ 150 de fabrici de piese pentru producătorii auto mondiali de top contribuiau înainte de criză cu 4,5% la Produsul Intern Brut al țării, potrivit Automotive Cluster Bulgaria, asociația de lobby a industriei. Sin Cars se mândrește cu modelul nou S1 complet electric, o mașină modulară de stradă cu un preț de pornire de 40.000 de euro prezentată în 2018 la Salonul Auto de la Geneva.

Astfel de mașini speciale își găsesc mai ușor clienți. Însă Daskalov visa înainte de criză și de pandemie la producția de serie de mașini mai mici. Călătoria cu mașini electrice în afara orașelor, chiar și cu o autonomie calculată de 500 de kilometri poate fi o provocare, deoarece nu există încă o rețea fiabilă de stații de încărcare în majoritatea țărilor europene, a recunoscut el în interviul pentru Bloomberg.

Cu toate acestea, nișa de piață există pentru mașinile electrice mici în orașe, „unde viteza și autonomia mai mici permit costuri de producție mai mici”. Noua platformă electrică L-City a lui Daskalov era deja gata și promitea să fie versatilă, putând fi folosită atât pentru camioane mici cât și pentru autoturisme. Cu o autonomie de 150 de kilometri, platforma are un preț de bază de aproximativ 10.000 de euro, spunea Daskalov în urmă cu aproape trei ani. Însă de atunci febra electromobilității i-a cuprins pe toți producătorii auto mari, care dispun de resurse mult mai mari decât Sin pentru cercetare și dezvoltare și dintre care mulți promit serii întregi electrice. „Visul meu este să fac 30-40 de mașini pe zi, ceea ce este foarte realistic pentru piața pe care ne concentrăm – marile orașe din Europa”, spunea Daskalov.

Născut în Bulgaria în 1972, Daskalov a crescut în spatele Cortinei de Fier. Tatăl și bunicul său au concurat atât cu mașini, cât și cu motociclete, așa că o mare parte din copilărie și tinerețe Daskalov și-a petrecut-o în ateliere care lucrau cu mașini, povestește el într-un interviu din 2017 pentru revista Road&Track. Daskalov și-a reprezentat țara de curse de karturi, concurând prin Europa de Est și Uniunea Sovietică și câștigând campionate înainte de a pleca de acasă la facultate pentru a studia ingineria mecanică. A fost o tinerețe și o adolescență în care automobilele și cursele au avut roluri princilale. De aceea nu este de mirare că tânărul și-a dedicat și viața profesională automobilismului. După ce a devenit partenerul tatălui său în afacerea acestuia cu piese de schimb, Daskalov a mers mai departe înființându-și propriul atelier de carosaj și propria afacere cu piese de schimb. În cele din urmă, a avut suficient succes încât să poată concura din nou nu doar în curse, ci și în afacerile mai mari, cu supermașini. „Am avut un vis într-o noapte că eram într-o cursă de karturi, dar îmi uitasem casca“, povestește el. „M-am gândit «Dar ce fac?» De ce lucrez atât de mult în fiecare zi și visez la curse?’ M-am dus în Germania a doua zi și am cumpărat un kart.“ În scurt timp, Daskalov s-a lansat în curse cu mașini, sperând ca într-o zi să-și înființeze o companie auto. Sin Cars a fost fondată în 2012, inițial cu sediul în Marea Britanie. O despărțire amară de partenerul său de afaceri britanic a stopat progresul companiei la scurt timp, așa că Daskalov a mutat Sin Cars în Bulgaria și s-a apucat să conducă singur afacerea. Și a avut succes, lanțul de magazine de piese de schimb aducându-i un profit de peste un milion de euro pe an. Astfel, Daskalov nu insistă cu Sin Cars pentru a se îmbogăți, piesele de schimb îi aduc bani suficienți, ci pentru a-și realiza un vis.

Tot pe 1 iunie, din Croația, Rimac Automobili a prezentat lumii hipercarul Nevera, o senzație electrică destinată mai degrabă călătoriilor prin stratosferă decât pe pământ, după cum scrie Top Gear. Fondatorul companiei, Mate Rimac, este pus pe aceeași treaptă cu Elon Musk, Steve Jobs, Mark Zuckerberg sau Jeff Bezos.

Supercarul R1, prima mândrie a Sin, este un vârf de lance cu motor central, cu două locuri, cu caroseria din carbon. Este construită în jurul unui șasiu cu cadrul spațial, are un motor LS7 cu opt cilindri în V amplasat în spatele cabinei. R1, de 1400 kg, are suspensie pe tijă cu amortizoare Ohlins. Frânele sunt de la AP Racing. Există mai multe versiuni. 550 dezvoltă 542 CP, dar cumpărătorii care doresc mai multă performanță ar putea lua în considerare R1 650 supraalimentat. Cutia de viteze este manuală și de aceea cine ajunge la viteza maximă are o satisfacție în plus. Sin Cars cere 199.900  de euro pentru R1 550 (înainte de taxe). „La început am vrut să construiesc o mașină la prețuri accesibile, în jur de 60.000 de euro”, spune Daskalov. „Poate 10.000 de euro profit la fiecare mașină. Dar apoi am început să fac calcule …“

„Motorul, de exemplu, costă 11.000 de euro înainte să îl modificăm. Cutia de viteze este peste 10.000 de euro, iar cablajul costă 8.000 de euro.“ În total, Sin Cars plătește furnizorilor aproximativ 100.000 de euro pentru piese pe fiecare mașină și cheltuie încă 50.000 de euro în casă. Acest lucru lasă un profit de aproximativ 50.000 de euro pe mașină, ceea ce înseamnă că Daskalov nu-și va acoperi niciodată investiția inițială de 8 milioane de euro. Un atuu pe care compania îl are este costul forței de muncă foarte ieftin din Bulgaria. „Plătesc 800 de euro pe lună pentru un mecanic bun”, explică Daskalov. „Asta ar însemna plata pe doar o săptămână în Marea Britanie.“ Daskalov  oferă astfel o perspectivă rară asupra costurilor astronomice ale înființării și conducerii unei mici companii de supercaruri. Având aceste numere în minte, este ușor de văzut de ce lista cu start-up-urilor de supermașini care au venit și au eșuat rapid pe marginea drumului este atât de lungă.

Pentru Sin Cars, IPO-ul din 1 iunie de la Sofia a fost mai mult decât un succes. Emisiunea de acțiuni a fost suprasubscrisă de trei ori.

Tot pe 1 iunie, din Croația, Rimac Automobili a prezentat lumii hypercar-ul Nevera, o senzație electrică destinată mai degrabă călătoriilor prin stratosferă decât pe pământ, după cum scrie Top Gear. Fondatorul companiei, Mate Rimac, este pus pe aceeași treaptă cu Elon Musk, Steve Jobs, Mark Zuckerberg sau Jeff Bezos. În jurul său s-a creat un adevărat cult. Dacă visul lui Daskalov este producția în serie de mașini electrice, Rimac s-a specializat pe mașini sport electrice și superputernice. Bazată pe conceptual mai vechi C_Two, Nevera, care în croată înseamnă o furtună cu descărcări electrice care vine dinspre mare și lovește uscatul cu vânturi și de 200 de kilometri pe oră, poate dezvolta aproape 2.000 de cai putere și poate fi încărcată de la 0 la 80% în ceva mai mult de un sfert de oră și atinge 100 km/h de pe loc în mai puțin de 2 secunde. Viteza maximă teoretică este de 412 km/h. Rimac intenționează să producă 150 de unități cu un preț de pornire de 2 milioane euro. O minune a tehnologiei care vine dintr-o țară cu industrie auto inexistentă.

Cu specificații mai modeste și mai ieftină, cam la 250.000  de euro, din Polonia vine Hussarya GT, primul supercar al acestei țări. Start-up-ul, Arrinera, este încă la început cu producția de mașini, deși funcționează din 2008. Numele de Hussarya face apel la mândria națională, evocând celebra cavalerie poloneză – husarii – din epoca de aur a regatului polonez (secolul XVI). Cehii se mândresc cu Praga R1r și K-1 Attack.  BAK Motors, fondată în Elveția de doi antreprenori maghiari și un avocat britanic, a anunțat recent proiectul unui hypercar electric ce poartă numele unuia dintre cei mai faimoși cai de curse ai Ungariei, Kincsem. În 2015, Jakusa Design a prezentat conceptul primei supermașini maghiare electrice, Jakusa Triango. Dar de atunci nu s-a mai auzit nimic despre ea.

Cu specificații mai modeste și mai ieftină, cam la 250.000  de euro, din Polonia vine Hussarya GT, primul supercar al acestei țări. Start-up-ul, Arrinera, este încă la început cu producția de mașini, deși funcționează din 2008. Numele de Hussarya face apel la mândria națională, evocând celebra cavalerie poloneză – husarii – din epoca de aur a regatului polonez (secolul XVI). Cehii se mândresc cu Praga R1r și K-1 Attack.