EPOPEEA celei mai așteptate autostrăzi din România. Guvernul de la București întoarce spatele Băncii Mondiale. Cum e posibil așa ceva?

Înainte de orice, explic aici că Banca Mondială nu finanțează cumpărările de mărfuri, servicii sau componente necesare vreunui proiect de reformă structurală. Nu este finanțatorul autostrăzii X sau al ANAF – în România, ca exemplu – sau al primăriei vreunui sat/oraș lovit de sărăcie ori de calamități. Asistă, în schimb, autoritățile pentru o coordonare corectă a fondurilor publice.

De-a lungul timpului, din banii BM nu s-au cumpărat doar șoroafe, ciment, fier-beton, saci de nisip ori calculatoare – pentru vreun șantier – sau manuale pentru copiii săraci, pături, mâncare ori module de locuire provizorie pentru familiile afectate de stihii. Banca Mondială nu le-a plătit în mod special pe astea, dar a suportat costurile pentru o treabă la fel de importantă: ca astfel de cumpărături, la urgență sau nu, să nu se facă de autorități prin contracte oneroase, clientelare, ci prin licitații și achiziții publice corecte. A finanțat procedurile, nu cumpărăturile.

Banca Mondială nu este nici contractantul, nici ofertantul, nici cumpărătorul pentru produse sau servicii necesare unei reforme structurale (eradicarea sărăciei, dezvoltarea infrastructurii, apărarea sinistraților/refugiaților, debirocratizarea, digitalizarea – atâtea și-atâtea proiecte în care BM este implicată pe toată planeta), ci oferă asistența tehnică, adică garanția că o autoritate contractantă nu va merge pe lângă lege, în achizițiile sale publice necesare în astfel de reforme/reparații.

Ca să n-o mai lungim, Banca Mondială nu este reparatorul sau reformatorul, ci este garantul că – nomine odiosa! – Corupția nu se va manifesta în achizițiile de mărfuri/servicii necesare în reparații sau reforme, indiferent de condițiile din teren.

Cititi mai multe pe www.mediafax.ro