Elev olimpic UMILIT de profesori. Avem curaj să vorbim deschis despre asta?

Întors acasă, acesta a postat pe pagina personală de pe o rețea de socializare umilințele la care a fost supus chiar de profesorii care ar fi trebuit să-l ajute. Acesta a deplâns condițiile jalnice de organizare a competiției și felul în care au fost tratați de organizatori toți participanții.

„Bună ziua, eu sunt Ionuț, din Baia Mare, ieri m-am întors cu un gust amar de la olimpiada națională de tehnologie a informației desfășurată la Bacău, de ce cu un gust amar ? Pentru că am fost tratat într-un mod total neadecvat și munca mea a fost ignorată. Am ajuns acolo joi dimineața, prima zi a fost plăcută, ne-am plimbat, am vizitat orașul, seara am participat la o mică deschidere a olimpiadei, o deschidere de râsul lumii, prezentatorul stâlcea numele profesorilor iar domnul primar a avut o întârziere nejustificată iar când a ajuns în sfârșit am avut impresia că nici măcar nu știe de ce se află acolo.

A doua zi, vineri, a avut loc proba propriu zisă, ne-am trezit de dimineață, am luat micul dejun și am poftit în săli, iar de aici începe „distracția”, în primul rând conform anexei 1 din Precizările concursului, trebuia să fie prezent un tabel/borderou ce conține ID-ul concurenților atât pe ușile sălilor cât și la profesorii supraveghetori dar surpriză, acesta nu era prezent nici pe ușă, nici la profesori, adică erau, dar, în loc de ID-ul de concurs era trecut numărul curent, în cazul meu 10. Intru în sală, salut, mi se răspunde la salut și atât, îmi găsesc singur locul cu numărul 10 scris mare pe o foaie pusă pe birou și încerc să mă așez, cam greu, eram poziționat într-un colț astfel încât dacă persoana din spatele meu întorcea puțin privirea spre stânga și vedea tot ce am eu pe spațiul de lucru, reușesc în sfârșit să mă așez și aștept, doi profesori sunt prezenți în sală, o domnișoară conectată la o cu totul altă dimensiune, și un domn foarte masiv și agitat căruia nu îi convine că trebuie să stea cu noi 7 ore.

După o serie de comentarii și de remarci de prințesă s-a mai liniștit și dânsul. Nu știu care sunt numele lor, nu ne-au onorat cu așa ceva, probabil nici ei nu erau siguri. Subiectele au ajuns, au fost împărțite și ni s-a urat succes, fără instructaj, fără nimic, helău ! Olimpiadă națională și ei nu au bunul simț să clarifice totul ca să nu existe probleme ? Trec 7 ore obositoare la mijlocul cărora am avut o pauză de 15 minute și ni s-a oferit o gustare foarte foarte gustoasă și sațioasă, sunt ironic, evident, e vorba de un baton de ciocolată.. Atât ! Pe subiect scrie:” la finalul probei, înaintea salvării fișierului pe suportul extern, fiecare elev v-a redenumi fișierul cu OTI_B_XX unde XX reprezintă id-ul concurentului”. Eu am făcut asta de la început, dar cred că știți ce am pus în loc de XX, acel 10 imens ce mă urmărea din colțul biroului încă de când am intrat în sală. La final, toți ne ridicăm, și un alt elev îmi spune că nu am salvat bine, că trebuia cu id-ul de pe monitor, id ?! Pe monitor ??! A trebuit să mă aplec și să mă uit bine ca să văd că era lipit un anume id pe monitor, era mic, nu sărea în ochi datorită contrastului și nici nu știam nimic de existența lui, am vrut să redenumesc repede dar domnul masiv arunca priviri de vultur prin sală și am zis că nu vreau să fiu prada lui, așa că am mers la doamna firavă și am întebat-o dacă pot redenumi fișierul când îl va pune administratorul pe stick, îi ia 3 minute să se conecteze la planeta Pământ, se uită la mine, sau prin mine și spune „da, desigur”, super ! Ies afară și aștept să fiu chemat (..)

Intru în sală, domnul masiv nu mai are chef de nimic, după 7 ore de stat a obosit săracul, mai este în sală și o doamnă arogantă care probabil crede că e rudă de gradul I cu Einstein și un anume administrator de rețea îmbrăcat ca și Mitică de la schimbatul țevilor, mă duc la calculator și vreau să redenumesc, încep ăștia să facă scandal că nu e voie, eu m-am speriat și m-am ridicat de pe scaun lăsându-l pe Mitică să stea, mi se explică faptul că nu e numit bine și o să primesc 0 puncte ? Poftiiiim ?! Le arăt subiectul, pun degetul pe „înaintea salvării pe suportul extern” dar doamna Einstein mă contrazice și îmi spune că e doar si numai vina mea, o cauză pierdută, aleg să o ignor, Mitică se stresează puțin, nu prea știe ce să facă, deci a doua cauză pierdută, domnul masiv intră direct în conflict, ba că sunt aiurit, ba că mincinos, ba că am probleme la cap, hmmm, trei cauze pierdute, îl rog să nu mă mai insulte și merg la domnișoara firavă, o întreb de ce mi-a zis că pot salva și după 2 minute după ce percepe informația spune că ea nu, nu a zis deloc așa, a zis că ea nu știe, că e de franceză, e clar, era pe altă frecvență sau nu avea semnal, nu știu sigur. Am fost obligat să semnez predarea lucrării, sau mai bine spus nepredarea ei, căci nu a fost preluată pe suportul extern după care am ieșit, în aplauzele, pardon, insultele domnului masiv.

Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro