Efectul Rekkers

“Bullshit”, conchide scurt Robert Rekkers: așa se referă bancherul olandez naturalizat în România la impresia, persistentă aici, că occidentalii ar fi mai buni, mai frumoși, mai capabili decât românii. “Mereu cei din Vest au fost un exemplu pentru români, am considerat că tot ce vine de acolo e bun de importat, pentru ca acum criza să ne arate că nu e chiar așa, că sunt și acolo oameni care fac greșeli. Voi, românii, sunteți foarte autocritici, dar credeți că în Olanda sau Franța este mai bine? Trebuie să avem mai multă încredere în ce se întâmplă aici! Nu mai fiți atât de duri cu voi înșivă!”, a sunat pledoaria neobișnuit de pasionată a lui Rekkers.

Spusă în fața unei săli pline cu executivi români din companii, veniți la evenimentul MET THE CEO să-l asculte pe cel mai cunoscut dintre bancherii expați vorbind despre cariera lui și viitorul creditării, pledoaria poate părea motivată de politețe. Pe urmă, cei prezenți ne-am dat seama că nu-i politețe, ci un fel indirect de a judeca însuși Vestul din care provine și de a se teme pentru el. “Aveți aici foarte multe atuuri, lucruri care merg bine. Oamenii sunt educați, există know-how, talente fenomenale în IT la Cluj, la Iași, la București. Costul de a face afaceri este mic, nici măcar nu v-ați îndatorat excesiv pentru investiții, ca Ungaria, de exemplu.” Așa explică Rekkers de ce atâția străini care vin aici pentru un mandat de 3-4 ani rămân mai mult, așa cum a rămas și el însuși. Și tot așa explică de ce românii, deprinși să muncească mai mult pe salarii mai mici decât în Vest, sunt mai bine pregătiți pentru fazele următoare ale crizei decât occidentalii, pe care îi vede “mult mai răsfățați” și deci dezavantajați în viitorul apropiat. “Eu mereu v-am lăudat, pentru că am crezut și cred că aveți o valoare adăugată deosebită în termeni umani. În schimb, criza va lovi mai mult aceste țări din Vest care nu au o astfel de istorie de austeritate și o capacitate de adaptare așa cum o aveți voi”, subliniază olandezul.

În aceeași notă pasionată, bancherul vorbește (în românește) despre Cluj, orașul unde locuiește de nouă ani. “Gradul de profesionalizare a oamenilor a crescut acolo, acum sunt și mai mulți care vorbesc engleză. Și echipa tânără de la Banca Transilvania a crescut, a căpătat experiență, s-a maturizat, iar asta ne ajută să ne descurcăm mai bine. Avem un <winning team> acolo la Cluj!” Natural, își aduce aminte cu plăcere de perioada când a preluat conducerea Băncii Transilvania. În 2002, după mai mult de trei ani petrecuți ca șef al filialei românești a ABN Amro, a fost contactat printr-un headhunter, iar după mai multe negocieri a primit oferta cea mai bună și a acceptat-o, de la Banca Transilvania, care căuta un nou CEO după Iosif Pop, aflat la conducerea instituției de la înființarea ei, în 1994. “Lucrasem 16 ani la ABN Amro, în America Latină, SUA, Europa și la fiecare 3-4 ani m-am mutat într-o altă țară, un alt mediu. Am văzut un potențial enorm de creștere economică și de carieră în România”, explică el. Era o perioadă bună, țara ieșise din perioada critică ’98-’99, iar integrarea în NATO și UE se apropia. Mandatul lui inițial ca director general al Băncii Transilvania a fost pentru patru ani.