Educația ca investiție. Mai este Vestul ales de tinerii din Est?

Alegerea între o universitate din Vest și una din România nu este doar o diferență de cost, ci o decizie strategică privind arhitectura întregii cariere. Deși România oferă un avantaj financiar și o tranziție rapidă către piața muncii, infrastructura profesională și dinamica pe termen lung ale economiilor vestice creează o traiectorie de dezvoltare mai amplă. Diferența nu constă doar în accesibilitate, ci în cât de departe te poate duce sistemul în care alegi să investești.

În cazul unui student străin în Occident, această alegere presupune costuri semnificative și un rezultat necunoscut. Taxe mari, chirii costisitoare, provocarea de a trăi într-un mediu străin – toate acestea vin cu promisiunea implicită a unei oferte de muncă într-un context social diferit. Astfel, investind într-o educație vestică, dezvolți implicit un angajament față de un ecosistem; taxele universitare reprezintă doar primul nivel al investiției. Totuși, cel mai semnificativ cost este cel al timpului: anii de studiu amână intrarea pe piața muncii, veniturile fiind întârziate, întregul proces transformându-se într-un pariu cu probabilitate de câștig necunoscută.

Diferențele devin evidente atunci când privești sistemele din interior. Studiind într-o universitate din Milano, aflată în clasamentele globale, am observat că diferența fundamentală nu constă în dificultatea studiilor, ci în infrastructura profesională cu care universitatea își înconjoară studenții. De la mijloace de dezvoltare personală, precum schimbarea colegilor din clase în fiecare an și participarea constantă în medii sociale cu persoane necunoscute – pregătind studenții încă de la început pentru un context de muncă corporativ, bazat pe networking – până la parteneriate directe cu agenții, branduri, bănci și firme care se prezintă în cadrul universității nu doar pentru a oferi oportunități de angajare, ci și pentru a stimula competitivitatea între studenți. Astfel, prin aceste metode, universitatea își filtrează candidații riguros formați.

Cu toate acestea, saltul de la a fi student la a fi angajat este mult mai tumultuos decât este exprimat prin multitudinea de statistici oferite de facultăți la început, acestea prezentând procentaje ridicate privind rata de angajare. Competitivitatea este acerbă, iar nevoia de a fi cel mai bun este stimulată, influențând tineri de peste tot din lume să se afirme prin studii superioare. În consecință, ponderea studenților excelent pregătiți este într-o continuă ascensiune, în timp ce locurile de muncă disponibile într-o companie de top rămân aceleași.

În comparație cu centrele universitare din Vest, România rămâne o variantă accesibilă pentru studenți. Privindu-mi nu doar colegii și prietenii, ci și tendința mediului economic, taxele universitare, atât în sistemul public, cât și în cel privat, sunt semnificativ mai mici sau chiar inexistente, iar presiunea cheltuielilor este ridicată de pe umerii tinerilor.

În plus, deși majoritatea costurilor sunt reduse comparativ cu universitățile din Vest, studenții aleg variante de joburi part-time sau poziții entry-level prin care să își susțină veniturile, anulând astfel costul timpului. Semnificativ este că, de cele mai multe ori, aceste joburi fac chiar parte din industria în care tinerii își doresc să profeseze, căpătând o continuitate în ascensiunea carierei. Aceste beneficii se datorează unei piețe de muncă cu o competitivitate mai redusă, pozițiilor profesionale care nu cer stagii multiple și îndelungate, făcând tranziția mai lină și fără piedici.

Totuși, raportându-ne la o perioadă de timp îndelungată, se observă diferențe majore. Deși educația în România este mai accesibilă, piața de muncă nu funcționează ca un accelerator al carierei, ci mai degrabă încetinește dezvoltarea profesională. Potrivit raportului Eurostat, evoluția dintr-un mediu de studii către piața muncii nu este neapărat mai dificilă în România decât în unele economii vestice. În 2024, rata de angajare a absolvenților recenți a fost de 75% în România, peste nivelul înregistrat în Italia, de 69,6%, dar sub nivelul economiilor vestice precum Germania (90,5%).

În contrast, pe termen lung, diferențele devin mai vizibile. Conform raportului OECD – România 2025, România a înregistrat o creștere a ponderii joburilor high-skill de doar +1,7 puncte procentuale, față de +3,5 puncte procentuale media UE. În același timp, majoritatea companiilor nu oferă formare profesională continuă, iar cele care o fac reprezintă doar 17,5%, clasându-se la cel mai scăzut nivel din UE. Deși există o prezență superficială a acestor tipuri de programe, OECD notează că acestea rareori se traduc în progres salarial sau avans profesional.

În cele din urmă, diferența nu constă doar în accesibilitatea unei piețe a muncii, ci în cât de departe te poate duce aceasta. România oferă un avantaj real la început: acces rapid la un loc de muncă, costuri de studii mai reduse, într-un context în care presiunea datoriilor este aproape inexistentă. Totuși, pe termen lung, dinamica pieței face diferența. Cu toate că barierele de intrare sunt mai ridicate, iar competiția mai acerbă, economiile vestice oferă o infrastructură profesională mai densă, prin mobilitate internă, acces la rețele internaționale și creșteri salariale mai consistente.

De aceea, în contextul actual, generația tinerilor face o alegere calculată. Sacrificăm ani ai unei studenții relaxate financiar și ne asumăm de la început costuri mai mari, începându-ne viața adultă și asumându-ne responsabilități mai devreme decât generația părinților noștri. Entuziasmul unei libertăți imediate este amânat în schimbul promisiunii unei mobilități viitoare. Miza nu mai este doar diploma, ci arhitectura întregii cariere, fiecare pas fiind strategic calculat și gândit în avans. Într-o economie globalizată, în care eficiența pe termen lung contează mai mult decât confortul pe termen scurt, tot mai mulți tineri aleg să suporte costurile prezentului pentru șansa unui viitor mai larg decât le-ar putea oferi piața locală.

Ana-Maria Cocioabă este studentă la Universitatea Bocconi din Milano

SURSE:

Employment rate of recent graduates (age 20–34) – https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Employment_rates_of_recent_graduates

The labour market and social situation in Romania – https://www.oecd.org/en/publications/oecd-reviews-of-labour-market-and-social-policies-romania-2025_f0532908-en.html