Economia singurătății. Mai eficienți, dar mai singuri - prețul vieții moderne (II)

Ziua se termină cu ochii într-un serial pe Netflix, în timp ce telefonul mai vibrează din când în când atunci când primești o notificare, o memă, de la grupul de prieteni cu care obișnuiai să îți petreci nopțile în facultate. Între carieră, școala copilului, sala de sport și traficul care ne consumă orele, relațiile nu se rup dintr-odată. Se subțiază lent, până când devin absente. Iar în locul lor începe să prindă contur o industrie întreagă care încearcă să refacă, organizat și contra cost, legăturile dintre oameni. Sau dintre oameni și AI.

Cum a devenit „Vreau să ies, dar nu am cu cine” plan de business

Nu toți reușesc însă să construiască aceste ritualuri singuri. Iar acolo unde apare golul, apare și cineva care încearcă și, uneori, reușește cu succes să îl umple. Era 2014 când Bogdan Vladu, care pe atunci lucra la Domo, s-a trezit că nu are cu cine să iasă în oraș. Era un weekend însorit de noiembrie și, deși avea chef de o plimbare, realitatea era familiară: câteva mesaje trimise pe Facebook, câteva răspunsuri rapide – „nu sunt în București”, „am alte planuri”, „n-am chef”. În câteva minute, dorința de a ieși s-a lovit de lipsa disponibilității celorlalți. Momentul nu a trecut însă fără ecou. Gândindu-se că situația lui nu este singulară, ci probabil comună pentru mulți alții, i-a venit o idee: dacă ar exista un loc unde oamenii care nu au cu cine ieși să se poată găsi între ei? Inspirat și de o discuție recentă despre grupurile de Facebook, s-a ridicat din pat și a creat „Hai să socializăm!” – un nume care reflecta exact nevoia din acel moment. Așa a apărut comunitatea „Hai să socializăm!”, un grup care a pornit dintr-o nevoie personală și a crescut organic într-o platformă unde oamenii se întâlnesc, participă la evenimente, ieșiri și excursii, construind conexiuni reale. În timp, inițiativa s-a transformat într-un proiect cu echipă și direcție clară, axat pe un obiectiv simplu, dar puternic: să aducă oamenii împreună și să creeze contexte în care aceștia să nu mai fie singuri. A devenit, de asemenea, și modul în care își câștigă existența. Când a început, nu avea un plan de business în sensul clasic al cuvântului. Avea, mai degrabă, intuiția că sentimentul de „vreau să ies, dar nu am cu cine” nu este o excepție, ci o normalitate împărtășită de mult mai mulți oameni decât pare la prima vedere. „Eu am observat din primele luni asta, după ce am început să organizez evenimente de socializare în București. Am început de la două-trei-patru persoane care veneau,  iar acum, aceste evenimente adună 50-60 de persoane.” Primii pași au fost modești, aproape stângaci, dar tocmai de aceea relevanți pentru felul în care se construiește o nevoie de piață înainte să fie numită ca atare. „În 2014 am început să organizez astfel de evenimente de socializare. Primul eveniment l-am făcut fără un obiectiv – seară de socializare – unde a venit doar o persoană. Apoi al doilea l-am făcut la bowling în Regie, la Texas, și cred că au venit vreo 15 oameni.”

Ce a urmat a fost o creștere organică, accelerată de faptul că cererea exista deja, doar că nu fusese până atunci organizată într-un format recognoscibil. „Și apoi am început: board games, teatru, karaoke.” Transformarea în business a venit abia după ce comunitatea s-a format și și-a dovedit consistența, în 2016. „ La început am făcut doar evenimente de acestea de socializare, apoi ne-am organizat cumva între noi și am făcut niște excursii, cu 15-18 persoane, vreo două ieșiri. Și apoi, în 2016, am început mai serios, cu autocar, cu firmă, cu licențe, cu toate acestea.” Nu a pornit din turism și nici nu a venit din industrie. Până atunci lucrase „la Domo, în achiziții”, iar momentul închiderii companiei a devenit, fără să știe, și momentul zero al unei alte traiectorii. „Din 2016 doar asta fac. Domo s-a închis, ne-au dat afară și pusesem bani deoparte șase salarii. Și am zis: hai, că stau șase luni să încerc chestia asta. Dacă nu merge, mă angajez înapoi undeva. Și practic, da, din 2016 din asta trăiesc.” Ceea ce a înțeles între timp este că singurătatea nu lovește neapărat acolo unde ne-am aștepta. Nu la 18 ani, nici la vârste înaintate, ci într-un interval în care viața se mută din școală în muncă, iar infrastructura spontană a relațiilor începe să dispară. „Problema asta cu singurătatea apare cam odată cu angajarea. Adică începând cu 25-30 de ani, când te angajezi și termini școala, masterul, unde ai colegi. Și dacă te angajezi, mai ales acum cum e online-ul, nici nu te mai cunoști unul cu altul, că dacă lucrezi de acasă sau te duci o zi pe săptămână, nu se mai formează relații ca înainte. Și atunci apare problema.” În observațiile lui, această ruptură este vizibilă și în profilul celor care participă. La început veneau mai ales tineri, pentru că formatele erau simple și accesibile: ieșiri de o zi, teatru, karaoke, drumeții. Astăzi, publicul diferă în funcție de tipul de experiență. „Dacă vrei să te duci la o excursie, o drumeție montană de o zi, sunt oameni mai tineri. Dacă te duci într-o excursie de o săptămână, unde costurile sunt mai mari, nu mai sunt așa de tineri, de obicei sar de 30-35 de ani.” Pe măsură ce unii intră în relații, se mută împreună, au copii sau se afundă în presiuni cotidiene, cercul celor disponibili pentru ieșiri se micșorează. „Unii intră în relații, alții rămân fără relații. Cei cu relații poate încep să se gândească: hai să ne mutăm împreună undeva, să luăm o casă, să strângem bani, să o mobilăm, să plătim rata. Alții poate au copii și deja s-au transformat raportat la ieșiri. Adică sunt tot mai puțini care mai rămân singuri și pe ieșeală.” În această ecuație, singurătatea nu este doar absența unui partener, ci și lipsa unui context în care apropierea să mai poată apărea natural. Astăzi, businessul funcționează la o scară care confirmă că nu mai vorbim despre o nișă marginală. „Noi avem cam două-trei autocare în fiecare weekend. Avem și excursii în Barcelona, în alte orașe europene, chiar și în afara Europei… Nu toate sunt cu 50 de persoane, atunci când am fost în America am fost mai puțini, 17-20. Dar mai sunt și evenimentele de socializare, că avem câte un eveniment minim pe săptămână în București, unde de obicei sunt minimum 30 și maximum 70. Deci, în medie, cred că am putea să spunem așa, cu tot cu evenimente de socializare și cu excursii, că aducem împreună 100-150 pe săptămână.” Anual, asta înseamnă mii de participări, chiar dacă nu toți sunt oameni noi.

„Singurătatea, stresul și nopțile nedormite au făcut întotdeauna parte din rolul unui CEO sau al unui executiv de top. Conform cercetărilor în leadership, astăzi mulți descriu acest rol ca fiind profund izolant, poate mai mult ca niciodată.”

Harry Meintassis,
Partener, Meintassis Partners

Ce cumpără, de fapt, oamenii? La prima vedere, o excursie sau o seară de karaoke. În realitate, ceva mult mai greu de măsurat. „Le place că practic aici au tot ce au nevoie, în sensul că odată că nu trebuie să-ți bați capul cu organizarea, cu bilet de avion, cu aeroport, cu cazare, cu obiective. Totul e aranjat de noi. Dar le place și că se întâlnesc cu oameni tot ca ei, care sunt singuri, n-au cu cine să călătorească.” Simplificarea logistică este doar jumătate din produs. Cealaltă jumătate este un cadru sigur și normalizat pentru interacțiune. „Dacă vii la noi în autocar sau în excursie și vine lumea și te întreabă ceva, conversația e normală, naturală. Și le place chestia asta. La noi, în toate excursiile, baza e socializarea. Noi avem scris și pe site, la fiecare excursie, că scopul excursiei e socializarea și nu turismul. Adică noi nu punem accent pe să vină un ghid și să vorbească șapte ore la microfon într-o zi.” În locul acestui model, au construit ritualuri mici care sparg gheața și creează apropieri reale. „Avem ghizi care, când încep traseul, adună oamenii într-un cerc și, înainte de traseu, zic: Hai să ne prezentăm câte 15 secunde fiecare. Spui: sunt Gigel, am 30 de ani, sunt pasionat de motociclete, îmi place să merg pe munte. Ca să facă un fel de icebreaker. Și apoi oamenii, descoperindu-se în 10-15 minute cât durează prezentarea, când pleacă pe traseu se creează o zarvă, așa, că găsesc pasiuni comune și se duc unii către alții.” Dacă ar fi să rezume în câteva cuvinte ce caută oamenii când vin, n-ar vorbi nici despre romantism pur, nici despre distracție pură, nici despre networking. „E un mix. Adică vin pentru o combinație de călătorit, de cunoscut oameni noi, de distracție, de a vizita ceva. E un mix.”

Tocmai această combinație pare să funcționeze: oamenii nu vin etichetați cu o singură nevoie, ci caută simultan relaxare, apartenență, experiență și, uneori, poate, o nouă poveste. Privind înainte, Bogdan Vladu nu are dubii că cererea va crește. „Cu siguranță o să fie cerere pe tipul acesta de evenimente și excursii, pentru că, pe măsură ce oamenii stau mai mult în fața calculatorului și acesta e viitorul, cu tehnologia, automatizările și tot felul de lucruri de genul acesta, oamenii o să interacționeze din ce în ce mai puțin între ei. O să interacționeze mai mult oameni cu tehnologie decât om cu om și la un moment dat apare nevoia să interacționezi cu un om.”

Chiar și într-o lume în care AI-ul devine tot mai prezent, crede că există o limită naturală a substituției. „Poate să fie o etapă în viață  asta, să vorbești cu un robot, dar la un moment dat cred că în genetica noastră suntem făcuți tot să ne întoarcem la comunitate autentică, cu oameni, cu animale, cu natură, în loc să stăm să vorbim cu un display de telefon.”

„Singurătatea nu este absența oamenilor, ci absența sentimentului că ești văzut și acceptat așa cum ești.”

Dana Zeicu,
cofondatoare, Anfold

Pleci singur, dar nu mai ești singur, o nișă nouă pentru operatorii din turism. Nevoia „nu am cu cine” este astăzi preluată și scalată și de jucători mari din industrie, care o transformă în ofertă standardizată. În portofoliul Eturia, de pildă conceptul de „solo traveller” apare ca răspuns la această schimbare de comportament: oameni care pleacă singuri, dar nu mai vor să fie singuri în experiență. „Ideea de a dezvolta pachetele dedicate «solo traveller» a apărut ca o reacție directă la schimbările profunde pe care le-am observat în modul în care oamenii aleg să călătorească și, mai ales, cu cine aleg să călătorească. Tot mai mulți turiști nu se mai raportează la vacanță ca la o experiență care trebuie neapărat împărtășită cu partenerul sau cu grupul apropiat, ci ca la o formă de explorare personală, autonomie și dezvoltare”, explică Ana Maria Gherasim, director de vânzări de Eturia, referindu-se la vacanțele de grup axate strict pe turiștii „solo traveller”.  Această schimbare nu înseamnă însă retragere sau izolare, ci redefinirea modului în care oamenii aleg să se conecteze. „Am remarcat foarte clar că acești turiști solo nu își doresc izolare. Dimpotrivă, ei caută contexte în care să poată interacționa natural cu oameni care au un mindset similar, preocupări comune și o motivație asemănătoare de a descoperi lumea.” De altfel, profilul acestui tip de turist contrazice imaginea clasică a singurătății. „Vorbim despre persoane curioase, active, deschise cultural, care apreciază conversațiile relevante, experiențele împărtășite și sentimentul de apartenență, fără presiunea formală a unui grup clasic.” Conceptul de „solo traveller” vine tocmai să rezolve această nevoie de autonomie, combinată cu nevoia de conexiune. „Creează un cadru în care oamenii care călătoresc singuri se pot întâlni cu alți călători aflați în aceeași etapă de viață sau cu aceleași aspirații și dorințe de cunoaștere și explorare. Interacțiunea apare firesc în timpul tururilor, al meselor, al experiențelor locale, fără a forța socializarea, dar oferind constant oportunități de conectare autentică.”

„Problema asta cu singurătatea apare cam odată cu angajarea. Adică începând cu 25-30 de ani, când te angajezi și termini școala, masterul, unde ai colegi. Și dacă te angajezi, mai ales acum cum e online-ul, nici nu te mai cunoști unul cu altul, că dacă lucrezi de acasă sau te duci o zi pe săptămână la birou, nu se mai formează relații ca înainte. Și atunci apare problema.”

Bogdan Vladu,
fondator, Hai să socializăm!

„Ideea de a dezvolta pachetele dedicate «solo traveller» a apărut ca o reacție directă la schimbările profunde pe care
le-am observat în modul în care oamenii aleg să călătorească și, mai ales, cu cine aleg să călătorească. Tot mai mulți turiști nu se mai raportează la vacanță ca la o experiență care trebuie neapărat împărtășită cu partenerul sau cu grupul apropiat, ci ca la o formă de explorare personală, autonomie și dezvoltare.”

Ana Maria Gherasim,
director de vânzări, Eturia

Un alt element esențial în dezvoltarea acestui segment ține de o problemă aparent banală, dar importantă: costul de a călători singur. „În mod tradițional, călătoriile solo sunt mai scumpe. Camerele single sunt mai puțin eficiente din punct de vedere economic pentru hoteluri, iar acest lucru se reflectă, de cele mai multe ori, într-un cost mai mare pentru turistul individual.” Modelul propus încearcă să corecteze această inechitate. „Pentru că vorbim despre circuite de grup, Eturia poate negocia condiții comerciale mai bune cu hotelurile și partenerii locali. Astfel, costurile sunt optimizate prin volume, prin structura itinerarelor și prin parteneriate pe termen lung, ceea ce ne permite să reducem sau chiar să eliminăm suplimentul single în anumite programe.” Din acest punct, produsul devine nu doar accesibil, ci și competitiv. „Aceste pachete sunt construite ca produse complete, care includ zboruri, cazare, transferuri, tururi ghidate și activități locale… iar pentru client rezultatul este un raport calitate–preț foarte bun, chiar mai avantajos decât în cazul unei vacanțe individuale clasice.” Cererea confirmă direcția produselor turistice de acest tip. „Cererea pentru vacanțele de tip «solo traveller» a crescut constant de la lansare și continuă să se dezvolte”, subliniază reprezentanta Eturia. Iar profilul turistului român reflectă o schimbare mai largă în stilul de viață. „În general, vorbim despre persoane cu vârste între 25 și 55 de ani, active profesional, cu venituri medii spre mari, informate și orientate către experiențe, nu doar către relaxare pasivă.” Motivațiile sunt variate, dar converg într-un punct comun. „Dorința de explorare, nevoia de socializare într-un cadru relaxat, sau pur și simplu libertatea de a călători fără compromisuri. Ceea ce îi unește este căutarea unor experiențe autentice, bine organizate, care să le ofere siguranță și confort.” Pentru Eturia, acest segment nu mai este doar un experiment, ci o direcție strategică. „«Solo travelling»-ul reflectă un mod modern de a înțelege călătoria și stilul de viață, iar obiectivul nostru este să transformăm această dorință de explorare individuală într-o experiență accesibilă, echilibrată și memorabilă.”

„Profilul grupurilor s-a schimbat – vedem mai multe grupuri mixte (prieteni și colegi), dar și tot mai multe formate în jurul unor interese comune, precum muzica, dansul sau networkingul. Prietenia <<tradițională>> este tot mai des completată de conexiuni construite în jurul unor pasiuni sau contexte comune.”

Ioana Iancu,
Managing Partner, Berăria H

Când ieșitul în oraș devine un eveniment în sine. Doi metri de bere. Oferta suna simplu: vii cu 6 prieteni și primești doi metri de bere gratis. Am început cu primul mesaj. „Eu nu beau bere.” Al doilea: „Eu n-am timp”. Al treilea: „Eu am deja planuri”. La al patrulea nici nu am mai ajuns. Și atunci m-am întrebat: cine sunt oamenii care chiar merg la astfel de evenimente? Și, mai ales, cum reușesc să se adune? Răspunsul vine din interiorul locului care capitalizează această dinamică. În lumea AI, ieșirile în oraș încă mai există. Însă, după cum observă Ioana Iancu, managing partner la Berăria H, acestea nu mai sunt spontane, ci sunt construite aproape ca niște proiecte. „Dacă înainte o ieșire se năștea dintr-un mesaj trimis cu o oră înainte, acum se planifică. Oamenii rezervă, aleg ziua, aleg locul, vin cu grupul gândit și cu așteptări clare.” Nu doar că grupurile sunt mai mari — „mesele de 10, 15, chiar 20 de persoane sunt tot mai frecvente” — dar sunt și mai intenționale. „Nu mai caută doar un loc unde să stea – caută o experiență completă… Ieșirea a devenit un eveniment în sine, nu un fundal pentru conversație.” Iar grupurile nu sunt formate neapărat din… prieteni: „Profilul grupurilor s-a schimbat – vedem mai multe grupuri mixte (prieteni și colegi), dar și tot mai multe formate în jurul unor interese comune, precum muzica, dansul sau networkingul. Prietenia <<tradițională>> este tot mai des completată de conexiuni construite în jurul unor pasiuni sau contexte comune”.

Într-un fel, „metrul de bere” nu mai este o ofertă, a devenit „un trigger social – oamenii vin în grup special pentru experiență, nu doar pentru consum.” Cu alte cuvinte, nu berea adună oamenii, ci contextul. Pentru că, între timp, și socializarea s-a schimbat. „Paradoxal, cu cât lumea s-a digitalizat mai mult, cu atât dorința de conexiune reală a crescut”, crede Ioana Iancu. Doar că această conexiune nu mai apare de la sine. Are nevoie de un cadru, de un motiv, de un „joi, la 8, suntem acolo”. După pandemie, acest lucru s-a accentuat. „Oamenii ies într-adevăr mai puțin, dar când ies, vor să simtă că a meritat. Nu mai acceptă o seară mediocră.” Așa că întrebarea nu mai este dacă vrem să ne vedem cu prietenii, ci dacă dacă mai reușim să găsim contextul în care să o facem. Și, uneori, răspunsul vine sub forma unui metru de bere.

„Cred că discuțiile cu AI pot ține loc, în anumite momente, discuțiilor între oameni și, până la un punct, le pot înlocui. Dar conversația umană va deveni din ce în ce mai importantă. Omul este o creatură socială, are nevoie de alți oameni în jurul lui.”

Andrei Garoseanu,
cofondator, D.ECHOES

Înapoi în viitor. În paralel, însă, începem să ne obișnuim și cu un alt tip de conversații, unele care nu au loc nici la masă, nici în oraș. Conversația de la începutul acestui articol, de pildă, nu s-a întâmplat la un metru de bere. (Leonardo mi-a spus, de altfel, că preferă un pahar de vin.) Ceea ce, la prima vedere, pare un experiment aproape poetic — o conversație peste secole — este, de fapt, parte dintr-o schimbare mult mai mare în felul în care definim relațiile. Pentru că nu vorbim doar despre acces la informație, ci despre acces la prezență. D.ECHOES pornește de la ideea că fiecare persoană lasă în urmă o amprentă de idei, experiențe și perspective care poate fi transformată într-un „echo” digital — o reprezentare conversațională care răspunde, spune povești și evoluează în timp. Diferența față de alte produse similare este accesibilitatea: platforma promite că oricine își poate crea propria „clonă digitală” în mai puțin de 10 minute, fără programare. Platforma a fost lansată public pe 21 martie și a depășit deja 1.200 de utilizatori, fiind susținută, deocamdată, din resurse proprii. Ținta este globală, în special piețe unde astfel de interacțiuni sunt deja integrate în viața de zi cu zi. Pentru Andrei Garoseanu, investitor în start-up-uri tech și cofondatorul D.ECHOES, ideea nu a pornit din tehnologie, ci dintr-o frică personală: „Mi-am dat seama de fapt că era frica de moarte… Ideea era: cum se descurcă copilul dacă nu mai sunt eu? Sau ce o să știe copilul despre mine?” Din acest tip de întrebare — una pe care, probabil, mulți o evită — a apărut intuiția de a păstra oamenii într-o formă conversațională. Astăzi, însă, direcția platformei nu este trecutul, ci prezentul, se axează pe relația dintre oameni și cei pe care îi admiră. „Direcția principală momentan e aceea de a lega, să spunem, fanii de idolii lor, pentru că indiferent ce situație financiară ai avea, teoretic, tu nu ai putea să stai de vorbă cu un superstar mai mult de cinci minute în viața ta. De ce? Pentru că nu are timp pentru tine.” În această logică, D.ECHOES nu vinde doar tehnologie, ci acces la un tip de conversație care, în mod normal, nu ar exista. Platforma încearcă să ducă mai departe ideea de autenticitate. „La noi 100% este partea de personalitate. Eco-urile se adaptează conversației, cum ajung să te cunoască ca utilizator, modul în care reacționează la discuție. Oftează, înțeleg umor, înțeleg ironie, spun glume.” Nu este doar o replicare a informației, ci o replicare a modului în care cineva gândește și reacționează. Dar, dincolo de produs, apare întrebarea inevitabilă: de ce devine atât de atractivă o astfel de interacțiune? Răspunsul vine chiar din utilizare. „O mare parte din folosirea AI-ului conversațional e tocmai pentru a suplini lipsa prezenței unei persoane lângă tine.” Este, poate, una dintre cele mai directe formulări ale unei realități pe care o vedem tot mai des: tehnologia nu creează singurătatea, dar începe să o organizeze, să o monetizeze și, în unele cazuri, să o facă mai ușor de suportat. Garoseanu spune însă că nu crede într-o înlocuire totală a relațiilor umane. „Cred că discuțiile cu AI pot ține loc în anumite momente discuțiilor între oameni și până la un punct cred că le pot înlocui Dar cred că conversația umană o să fie din ce în ce mai importantă pe viitor. Omul este o creatură socială, are nevoie de alți oameni în jurul lui.” Este, mai degrabă, o coexistență decât o substituție. 

Singurătatea în cifre – dimensiunea unei crize globale

În 2023, OMS a declarat singurătatea o „problemă globală de sănătate publică” și a lansat o comisie dedicată acestui subiect, subliniind că aceasta „poate fi la fel de dăunătoare pentru sănătate ca fumatul a 15 țigări pe zi”. În același timp, datele arată că femeile din Europa sunt mai afectate de singurătate (57%) decât bărbații (46%), iar prevalența fenomenului pare să scadă, în mod paradoxal, odată cu vârsta. Mai mult de un miliard de oameni la nivel global se confruntă cu singurătatea, iar fenomenul continuă să crească într-o perioadă definită, paradoxal, de conectivitate permanentă. Organizații precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) avertizează că singurătatea a devenit o problemă cu impact direct asupra sănătății și economiei. În Europa, dimensiunea fenomenului este clară: aproximativ 13% dintre oameni spun că se simt singuri frecvent, iar peste o treime experimentează singurătatea cel puțin ocazional, potrivit datelor Comisiei Europene, relevate în studiul privind prevalența singurătății realizat de Joint Research Center. Analizele publicate de Centrul pentru Cercetare în Politici Economice arată că „a fi singur” și „a te simți singur” sunt două fenomene diferite, cu efecte opuse: creșterea numărului de persoane care locuiesc singure poate stimula consumul și activitatea economică, în timp ce singurătatea ca stare emoțională erodează capitalul social, încrederea și productivitatea. Cu alte cuvinte, economia poate crește într-o societate de oameni singuri, dar încetinește într-o societate de oameni care se simt singuri. Impactul nu este doar social, ci și economic. Un raport din 2025 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a arătat că 6% dintre persoanele din cele 38 de țări membre au declarat că se simt singure în cea mai mare parte a timpului sau permanent, în timp ce 8% au spus că nu au niciun prieten apropiat. Raportul a evidențiat, de asemenea, un declin constant al interacțiunilor față în față, chiar dacă implicarea digitală a crescut. La nivel global, o analiză din 2025 susținută de Organizația Mondială a Sănătății a estimat că aproape 1 din 6 persoane a experimentat singurătatea în perioada 2014–2023, asociind acest fenomen cu riscuri semnificative pentru sănătate și cu sute de mii de decese anual. Singurătatea este asociată cu probleme de sănătate mintală și fizică, iar costurile mai largi ale sănătății mintale depășesc 4% din PIB în Uniunea Europeană, potrivit OECD, afectând direct productivitatea și participarea pe piața muncii. Poate cel mai surprinzător este profilul celor afectați. Deși singurătatea este adesea asociată cu vârsta înaintată, datele arată contrariul: tinerii sunt cei mai vulnerabili. În Europa, până la 57% dintre tineri declară forme moderate sau severe de singurătate, iar tendința este în creștere în ultimii ani, potrivit analizelor Bertelsmann Stiftung. Interesant este că tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani, despre care s-ar crede că au numeroase interacțiuni sociale, sunt, de fapt, mai singuri decât generațiile mai în vârstă. Un raport al STADA Health arată că, în rândul tinerilor europeni, 2 din 3 se consideră singuri, comparativ cu doar 1 din 3 persoane de peste 70 de ani. Există însă și soluții posibile. 46% dintre europeni cred că un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală ar putea reduce singurătatea și alte probleme de sănătate mintală. În plus, 43% consideră că o situație economică mai bună ar contribui la ameliorarea fenomenului. Regândirea modului în care folosim rețelele sociale ar putea, de asemenea, ajuta, 30% dintre europeni sugerând reducerea timpului petrecut în fața ecranelor.

 Poate că nu vom renunța la conversațiile digitale. Vom vorbi cu oameni care nu mai sunt, cu oameni pe care nu îi vom întâlni niciodată și cu versiuni ale noastre pe care încă nu le-am trăit. Dar, în același timp, rămâne ceva ce nu poate fi replicat pe deplin în mediul virtual – imperfecțiunile unei conversații, faptul că un prieten nu așteaptă să îți termini ideea pentru a-și spune părerea, momentele în care cineva întârzie, râde prea tare sau spune lucrul nepotrivit. Iar pentru toate acestea, merită să facem efortul să ne întâlnim și să muncim pentru prieteniile noastre, cel puțin la fel de mult cât muncim pentru carierele pe care le avem.  

Cât costă un prieten?

Dacă în trecut prietenia era un rezultat al vieții sociale, astăzi devine, uneori, un produs în sine. Indiferent că este organizată prin algoritmi, facilitată prin evenimente sau simulată de inteligența artificială, conexiunea umană începe să fie livrată la cerere și, din ce în ce mai des, contra cost, după cum reiese din aceste exemple internaționale:

Bumble BFF
Prietenia devine feature de produs

Bumble a extins modelul de dating într-o zonă nouă: prietenia ca serviciu digital. Secțiunea Bumble BFF este dedicată exclusiv celor care caută conexiuni nonromantice, de la prieteni de ieșit în oraș la parteneri de activități. Este unul dintre cele mai clare semnale că relațiile sociale de bază au devenit o nevoie explicită, nu implicită.

Evaluare: +1– 2 miliarde dolari capitalizare de piață (Bumble Inc., 2026)

Sursa: rapoarte financiare Bumble / Yahoo Finance

Timeleft
Plătești pentru a cunoaște oameni noi

Timeleft organizează cine între necunoscuți, mizând pe ideea că prieteniile nu mai apar spontan, ci trebuie orchestrate. Platforma creează grupuri de 5–6 persoane compatibile și le aduce la aceeași masă,
într-un cadru offline.

Cifre: 27.000+ utilizatori activi săptămânal, 300+ orașe, 62 țări

Sursa: date companie / presă internațională

222
Rețea socială pentru întâlniri fizice

222 folosește inteligența artificială pentru a forma grupuri de necunoscuți care se întâlnesc offline. Este un tip de „social media inversat”: nu optimizează timpul petrecut pe ecran, ci interacțiunea în viața reală.

Cifre: start-up susținut de venture capital (evaluare nedivulgată public)

Sursa: presă tech / VC ecosystem

Papa
Compania care vinde companie umană

Papa conectează persoane în vârstă cu „companioni” — oameni care vin să vorbească, să iasă la plimbare sau să petreacă timp împreună. Este unul dintre cele mai directe modele de business în care prietenia devine serviciu.

Evaluare: 1,4 mld. dolari

Sursa: Crunchbase / Forbes

Rent-A-Friend
Prietenia ca abonament

Rent-A-Friend oferă acces la o rețea globală de oameni disponibili pentru activități sociale: ieșiri, evenimente, conversații. Nu promite relații pe termen lung, ci prezență imediată.

Cifre: +40.000 „prieteni” activi; abonament +$19,99/lună

Sursa: date companie / interviuri CEO din presa internațională

Character.ai
Prietenii simulate, dar disponibile permanent

Character.ai permite utilizatorilor să construiască relații conversaționale cu entități AI, care pot deveni „prieteni” virtuali. Pentru mulți utilizatori, aceste relații devin substitute funcționale pentru conversațiile umane.

Evaluare: +1 miliard dolari

Sursa: Andreessen Horowitz / TechCrunch

Friender
„Tinder pentru prieteni”

Friender este o aplicație construită exclusiv pentru prietenii, folosind matching pe baza hobby-urilor și intereselor comune. Este un exemplu de nișare extremă: elimină complet componenta romantică.

Evaluare: startup early-stage (nedivulgată public)

Sursa: presă tech / startup ecosystema