Economia hipsterului. Analiza unui fenomen social și cultural

În The Hipster Handbook, cartea de căpătâi care mai risipește cât de cât din ambiguitatea pe care o generează hipsterii, hipsterul e socotit drept o persoană cu preferințe, atitudini sociale și opinii socotite a fi cool de către cei cool. Deși, după cum susține documentul, cool nu mai e un cuvânt prea folosit de hipsteri, noul său sinonim fiind deck. Deși își consumă existența în rândul maselor mari de oameni, nu consideră că ar face parte din ele și cataloghează drept kitsch tot ce e pe gustul mulțimii. Finalmente, se spune despre hipsteri că nu ar avea un procent mai mare de 2% de grăsime din masa corporală.

Asta ar fi definiția din manual. De aici și până la ce e pe teren e totuși cale lungă. Spuneam că liniile în care s-ar putea încadra tinerii din această categorie sunt cât se poate de ambigue pentru că, asemeni masonilor, însăși esența de a fi hipster e aceea de a nu-ți recunoaște apartenența la categorie. La hipsteri e ceva mai greu, dat fiind că îi trădează tocmai stilul lor de viață. Ascultă același gen de muzică, mai ales indie, frecventează aceleași locuri și au cam aceleași gusturi vestimentare. Iar profilurile lor de Facebook sunt pline de poze bizare, dar care, bineînțeles, contribuie la crearea identității lor, mai ales în fața celorlalți.

Cristina împlinește în vară 25 de ani. A absolvit Matematica, dar a înțeles, după patru ani de facultate, că nu e tocmai pe gustul ei și că trebuie să facă altceva, așa că s-a apucat de litere. Nu a lucrat niciodată pentru că nu știe exact ce vrea. Este înaltă și slabă, poartă ochelari și spune că a moștenit “fashion sense-ul” de la mama ei. Pare mereu răvășită, însă își alege atentă hainele de fiecare dată când iese în oraș. Locuiește într-o mansardă vintage de pe lângă Arcul de Triumf și se arată încântată de parcurile din nordul orașului și de liniștea de pe străduța pe care locuiește. Spune chiar ea că să fii hipster e relativ ieftin, din punct de vedere economic, și chiar simplu, din cel social, pentru că te îmbraci și comporți de parcă n-ai niciodată bani. “Să n-ai într-adevăr bani într-o zi e chiar un avantaj. Te scutește de disimulare”, spune ironic Cristina. La nici un an de la startul masterului, și-a dat seama că România nu mai e pe gustul ei. Așa că a decis să plece cu o bursă de un an în Slovacia, unde să cunoască oameni noi, o cultură diferită și să iasă, măcar temporar, din rutina tot mai apăsătoare din țară. Și după pozele care însoțesc cea mai recentă postare a sa de pe Facebook – “în sala de calculatoare a intrat o fată care miroase puternic a iarbă. M-a făcut să-i zâmbesc frumos” – pare că și-a găsit locul în noua sa casă. Spune că hispterii își petrec o bună parte din timpul liber în Photoshop pentru că nu postează imagini needitate. Și, da, vorbește despre ei la persoana a treia: “își pierd vremea în Photoshop și citind cărți dubioase, dar fără de care nu-și pot lărgi cercul social. Hipsterii pierd mai mult vremea prin baruri decât prin cluburi. în cluburi e prea gălăgios și nu pot povesti despre cărțile pe care le-au citit”.

Spune că nu e scump să fii hipster și că singurul efort financiar pe care l-a făcut a fost să-și cumpere un aparat foto D-SLR ca să facă poze frumoase. Mulți s-au plictisit însă de pixeli perfecți și și-au cumpărat o cameră foto pe film la cinci lei de la ruși: “Toate pozele arată varză acum, dar sunt cool în repere hipsterești”. Cristina încă trăiește din banii părinților, dar și-a construit un stil de viață care să-i permită să nu aibă nevoie de prea mulți. Folosește doar transportul în comun, merge mult pe jos, nu fumează și evită ieșirile în localuri prea scumpe. își completează ținuta cu teniși și nu ezită să intre în magazine second-hand pentru a-și găsi îmbrăcăminte vintage. După cum puncta Anca, designer de la un nou brand, Bipolar, care a lansat o linie de tricouri retro-cool, pentru revista The One, hipstereala se mulează perfect pe tânărul român, ca o cămașă în carouri pe un trup slab de purtător ironic de mustață, ce se distrează în stil new age infuzat cu puțin vintage. “Totul e ironic și la zeflemea. E cu haz de necaz, cum ne place nouă românilor. De la mustățile ironice de porn star de anii ’80 și colanții neon, hidoasele borsete sau cămășile de tăietor de lemne și până la ochelarii de vedere purtați ca accesoriu, totul e un regal de ironie.” Cristina e convinsă de crezul în care se regăsesc cei de vârsta sa – “Munca te îndobitocește” – de aceea sunt mult mai preocupați de dezvoltarea lor personală. Hipsterii citesc mult, deci știu multe. De aceea, spune Cristina, toți vor să se angajeze la librăria Cărturești, deși salariile sunt de nimic: “Ei stau prost cu principiul conservării, dar dacă ar avea bani, i-ar cheltui pe multe chestii care ție poate ți s-ar părea dubioase și inutile”.