Durul Erdogan, de neclintit la cârma Turciei

În ciuda autoritarismului și a scandalurilor de corupție care au marcat guvernarea sa și au provocat proteste antiguvernamentale de mare amploare în principalele orașe, Erdogan a fost votat președinte grație creșterii economice rapide pe care a promis-o și a livrat-o electoratului. De la venirea la putere a AKP în 2002, sub conducerea lui Erdogan, Turcia a înregistrat o perioadă de creștere economică și de stabilitate politică fără precedent în istoria sa.

Un program de încurajare puternică a construcțiilor, a consumului intern și a exporturilor a urcat ritmul de creștere a PIB la 4% în 2013, după o creștere de 2% 2012, singurul an cu creștere mai slabă după performanța “chinezească” de 9,2% din 2010 și 8,5% 2011. În plus, grație forței economice remarcabile a Turciei, guvernul Erdogan a reușit anul trecut inclusiv să-și achite ultima tranșă de datorie la FMI (412 mil. dolari), punând astfel capăt unei relații de 52 de ani cu Fondul.

Inclusiv poziția dură a premierului Erdogan la adresa criticilor săi, inclusiv a reprezentanților piețelor financiare, i-a fost de folos, consolidându-i imaginea de lider curajos, patriot și care conduce cu mână de fier economia. După alegerea sa ca președinte, lira turcească a scăzut la minimul ultimelor cinci săptămâni față de dolar, ca efect al estimării piețelor financiare că noul președinte și-ar putea folosi puterea spre a face presiuni asupra băncii centrale să scadă ratele dobânzilor, ca să stimuleze economia. Erdogan a criticat public ceea ce a numit “lobby-ul dobânzilor”, adică investitorii străini, bancherii, economiștii și jurnaliștii care au cerut o politică monetară mai restrictivă, pentru a contracara avansul inflației, situată în prezent la peste 9%, dublu față de ținta oficială.

OECD a majorat estimarea de creștere a PIB în Turcia la 3,3% anul acesta și 4% la anul, în timp ce agenția Standard&Poor’s și-a majorat estimarea la 2,9% pentru 2014, respectiv 3% pentru 2015, dar a atras atenția că principalul risc, la fel ca în cazul tuturor economiilor emergente din Europa, este legat de o eventuală escaladare a conflictului ruso-ucrainean.