După investiții străine, Europa de Est a ajuns la punctul în care are nevoie de sute de mii de muncitori străini pentru a se dezvolta și a ajunge din urmă Europa de Vest. Așa se nasc din nou orașele muncitorești. În prima fază, sunt construite din containere

România, Ungaria și Polonia au făcut progrese istorice după că­derea comunismului în a ajunge din urmă la dezvoltare econo­mi­că Europa de Vest. România a accelerat cel mai mult, pornind de la cel mai jos nivel, iar Polonia a ajuns cel mai departe. Însă Europa de Est a ajuns acum la un punct în care progresul susținut nu mai este posibil fără forță de muncă din țări din afara UE, mai ief­tine. Acest lucru îl arată două dintre cele mai mari investiții din Polonia și Ungaria. Și astfel, apare o nouă problemă: unde vor locui zecile de mii de muncitori străini când statele est-europene se confruntă cu penurii de locuințe?

Răspunsul pe care l-a găsit gigantul polo­nez de rafinare Orlen pentru cazarea a 6.000 de muncitori străini care vor lucra la construirea uneia dintre cele mai mari uzine petrochimice din țară este un „oraș de containere“. Rezi­den­­ții vor fi oameni din India, Turcia, Pakistan, Coreea de Sud, Spania și Filipine. Ei vor sta acolo cât timp vor lucra la proiectul megafa­bricii de lângă orașul Plock, scrie Notes from Poland. În total, pe șantier vor munci 13.000 de per­soane.

Este un număr colosal, dar care arată importanța pro­iec­­tului. Este cea mai mare in­vestiție petrochimică din Europa din ultimele două decenii. Dar și problemele sunt pe măsură și nu țin doar de logistică, proiectare și bani. Proiectul este văzut ca o modalitate o­co­lită prin care fostul guvern al PiS încuraja imi­grarea când retorica sa oficială era antiimigranți.

Orașul muncitoresc a fost gata în cinci luni, are o suprafață de 2.500 de m2 și este format din 2.500 de containere. Pe lângă spații de locuit, el include patru cantine, spălătorii de rufe, centre de recreere, un dis­pensar și o stație de poliție. Pla­nificarea a încercat să ia în cal­cul natura multiculturală a locuito­rilor, meniurile reflectând diversele cerințe și tradiții. Comuna lângă care a fost deschis șantierul are 12.000 de locuitori, iar numărul imens de străini care vin acolo îi face nervoși pe unii localnici. Micii antreprenori sunt însă cei mai bucuroși.

Străinii își fac cumpărăturile la ei în maga­zine. Iar primii veniți sunt tot timpul politicoși. Pe primar îl îngrijorează mai degrabă provo­că­rile tehnice și logistice legate de orașul muncito­resc, cum ar fi managementul deșeurilor, al apei uzate și distrugerea drumurilor comunale de către utilajele grele. Dar până la urmă de ce companiile care construiesc fabrica nu folosesc muncitori polonezi? Una dintre aceste compa­nii, Hyundai Engineering-Tecnicas Reunidas, a explicat: pur și simplu nu există suficient per­sonal specializat disponibil în Polonia. Iar Polonia este cea mai populată țară din regiune.

Uzina petrochimică, numită Olefin III, va produce pentru Orlen materiale necesare pro­ducției de piese auto, de electrocasnice și dispo­zitive electrice. Investiția este estimată la 3 mi­li­arde de euro. Fabrica va fi gata în 2025. În Ungaria, șantierul fabricii BMW de la Debre­cen avansează rapid. Atât de rapid încât devine din ce în ce mai dificilă mutarea sa în România, după cum a sesizat Hungary Today, un site de știri maghiar proguvernamental.

Site-ul reacționează astfel la comentariile vi­ce­președintei Parlamentului European Kata­rina Barley, care a avertizat companiile germa­ne să fie mai atente cu investițiile lor în Ungaria deoa­re­ce riscă să fie șantajate de premierul Viktor Orban. Ea a spus că BMW ar trebui să-și mute uzina din Ungaria în România. Însă, între timp, fabrica și facilitățile sale capătă rapid formă pe terenul de 400 de hectare care le-a fost alocat. Producția ar trebui să înceapă în 2025, asigurată de o forță de muncă de 1.500 de persoane.

Recrutările au început deja. Pentru o uzină cu tehnologie de ultimă generație este nevoie de pregătire specială. Dar și forța de muncă dis­ponibilă se împuținează pe măsură ce megapro­iectele industriale se înmulțesc. Acest lucru se simte din plin pe șantiere. La șantierul fabricii BMW de un miliard de euro lucrează inclusiv străini, cea mai mare parte din Asia.

Orban nu le spune străini, ci „oaspeți“. Este un termen care ar trebui să calmeze electoratul sedus de mesajele sale antiimigranți. Și totuși, comunitățile locale mici de pe lângă Debrecen îi privesc cu neîncredere pe muncitorii veniți din Asia. Le Monde scrie povestea a 150 de indieni cazați în Berettyóújfalu, un orășel cu 14.000 de locuitori. Primarul spune că a fost luat prin surprindere de sosirea străinilor. „150 de indieni reprezintă deja 1% din populația orașului“, a exclamat edilul, care face parte din partidul naționalist Fidesz al premierului. Berettyóújfalu este doar unul din orășelele ungare care s-au trezit cu muncitori străini pentru șantierul fabricii BMW.

Muncitorii din construcții vor pleca după ce uzina este gata, dar alți străini sunt pe drum. Chiar dacă recrutările din Ungaria au început, va fi încă de la început nevoie de specialiști pe care țara nu-i va avea pregătiți. De aceea, BMW va aduce mii de turci, pakistanezi și de alți muncitori „oaspeți“, notează presa maghiară. Ei vor fi cazați într-un oraș de containere. Și marile investiții chineze din industria auto maghiară vor veni cu muncitori străini, mai ales din China. Pentru ei, companiile investitoare construiesc spații speciale de locuit. Tot orășele muncitorești.

Orban a recunoscut că Ungaria are nevoie de cel puțin 500.000 de muncitori noi pentru a-și acoperi nevoia de forță de muncă în următorii ani. Cel puțin jumătate vor veni din alte țări. În Ungaria, un stat cu nici 10 milioane de locuitori, muncesc deocamdată 100.000 de străini. Spre comparație, în Cehia, considerată o economie mai matură, lucrează 700.000 de străini. În Austria, un milion, potrivit firmei de recrutare Human Centrum.

Europa de Est se trezește în această situație când mai are puțin pentru a ajunge din urmă la dezvoltare economică state considerate mai bogate din Occident. România și Ungaria sunt cu PIB per capita raportat la paritatea puterii de cumpărare (PPP) la 77% din media UE, potrivit calculelor Băncii Mondiale. Polonia este la 80%. Indicatorul pentru Grecia este la 68%, iar pentru Spania la 84%. România a pornit de la cel mai jos nivel, de 28% în 1992, iar Ungaria de pe cel mai de sus, de 52% din media UE.