Dreptul la deconectare: țările europene urmează inițiativa Franței de a le permite angajaților să se deconecteze digital de locul de muncă
Franța a fost prima țară care le-a oferit angajaților dreptul de a se deconecta digital de locul de muncă, însă pasul făcut de această țară în 2017 a avut până acum un impact limitat, scrie Financial Times.
Franța a fost prima țară care le-a oferit angajaților dreptul de a se deconecta digital de locul de muncă, însă pasul făcut de această țară în 2017 a avut până acum un impact limitat, scrie Financial Times.
Nu există reglementări fixe și definitive privitoare la modul în care angajatorii ar trebui să implementeze instrucțiunile, iar munca peste program este încă obișnuită în cadrul multor companii.
Potrivit unui sondaj realizat de compania de consultanță Empreinte Humaine, nivelurile de stres ale angajaților francezi au crescut puternic de la pandemie, aproximativ o treime din salariați dezvoltând semne de burnout, de trei ori mai mulți decât înainte de criză.
De asemenea, regulile nu soluționează problema posibilei stigme atașate angajaților care-și invocă dreptul de a se deconecta și efectului negativ pe care acest lucru l-ar putea avea asupra carierei lor.
Și totuși, efortul Franței capătă o nouă semnificație în condițiile în care și alte țări implementează drepturi similare de deconectare. Italia și Spania au urmat în 2017 și 2018 cu reglementări proprii privitoare la dreptul la deconectare și muncă flexibilă.
Anul trecut, Portugalia a introdus o lege care le interzice companiilor să contacteze angajații în afara orelor de program, iar în acest an Belgia a extins acest drept la funcționarii săi publici. Între timp, UE pune la punct o directivă menită să-i protejeze pe oameni de supraîncărcare digitală având legătură cu munca.
„Problemele legate de deconectare intră cu adevărat în centrul atenției în Europa, mai ales de la criza COVID-19 și apariția muncii de acasă“, arată Bruno Mettling, fost director HR la Orange, care a ajutat la creionarea legii din 2017.
În Franța, dreptul la deconectare înseamnă că unui angajat nu i se poate găsi pricină pentru a nu fi fost conectat în afara orelor de program, oferindu-le angajaților o anumită protecție juridică. Iar angajații au inițiat unele cazuri în instanță pentru a cere ca munca suplimentară să le fie recunoscută, fie prin plăți în plus sau timp liber.
Acceptarea de către senior manageri și executivi a acestui drept este în creștere.
În condițiile în care pandemia a accelerat creșterea numărului de oameni care muncesc flexibil de acasă și a expus impactul limitat al legislației în soluționarea problemei graniței dintre muncă și timp personal, Mettling arată că dincolo de un drept la deconectare, angajatorii trebuie acum să se străduiască să promoveze o datorie de a te deconecta. Asta înseamnă să-i ajute pe angajați să învețe cum să stabilească limite prin training și campanii de conștientizare.