Drama multor orașe din România și de ce locuitorii lor cred că țara și economia merg într-o direcție greșită, că democrația și capitalismul nu le-a adus nimic: centrul orașelor cade peste ei, indicând o sărăcie implacabilă, dar în schimb antreprenorii locali sunt prosperi

Acum o săptămână, am avut la Arad Conferința ZF Investiți în România!, organizată împreună cu CEC Bank (un turneu în orașele țării), unde a fost o discuție extrem de interesantă și aprinsă cu antreprenorii locali din această zonă, având ca temă următoarele subiecte:

– Guvernul, adică cei de la București, iau decizii împotriva economiei, împotriva companiilor, nimeni nu se consultă cu noi;

– evoluția economiei – economia se târâie;

– industria – nu mai avem industria pe care o aveam în perioada comunistă și în perioada interbelică;

– forța de muncă – statul trebuie să găsească și să vină cu soluții;

– educația – nu mai avem școală, nu se mai învață ca înainte, absolvenții sunt total nepregătiți, nu știu ce înseamnă munca;

– lipsa finanțării din partea băncilor – avem nevoie de scrisori de garanție ca să intrăm la licitații iar băncile nu ne dau, dobânzile sunt mari iar străinii vin cu finanțări de afară la dobânzi mai mici și nu putem concura cu ei;

– lipsa capitalului autohton – nu putem concura cu firmele străine care au capital propriu;

– viitorul Aradului, viitorul județului – care sectoare ar putea să crească: logistică, energie, agricultură.

Fiecare antreprenor are părerea lui, fiecare vede lucrurile într-un anumit fel.

Ce m-a frapat este faptul că oamenii de afaceri, antreprenorii de la nivel local nu prea cred că economia a crescut, deși au cel mai bun exemplu – că businessul lor a crescut.

Economia României s-a dublat în ultimul deceniu iar PIB-ul, care exprimă valoarea adăugată de către companii într-un an, a crescut de la 140 de miliarde de euro în 2014 la 280 de miliarde de euro în 2022 și va încheia acest an cu 320 de miliarde de euro.  

Ei privesc datele statistice cu neîncredere, cu circumspecție, deși ei au contribuit, prin businessul lor, prin ceea ce au realizat și realizează zi de zi în activitatea lor economică, la această creștere a PIB-ului.

Dacă ei văd așa, atunci cum privesc locuitorii orașului/județului, angajații lor, evoluția economiei?

Iar aici ajung la ideea acestui articol: nu cred că Aradul este din punct de vedere economic un oraș sărac și un județ sărac, cu antreprenori săraci, ci dimpotrivă, dar în schimb centrul Aradului, cel pe care îl vezi cu ochiul liber, emblema unei întregi zone, cade efectiv peste tine, la propriu și la figurat.

Centrul Aradului este foarte mult rămas în urmă, sunt clădiri care rivalizează cu clădirile bombardate din Ucraina, iar în magazinele din centru poți oricând să filmezi o secvență de film care să amintească de perioada comunistă (Demult nu am mai văzut un magazin de feronerie).

Pentru că centrul orașului este cum este, locuitorii, cei care trăiesc acolo, cred că nu s-a schimbat nimic în ultimele decenii, cred că acest capitalism nu a adus nimic bun ci dimpotrivă, doar i-a îmbogățit pe unii, iar pe cei mai mulți i-a trimis în sărăcie. Copiii au plecat din oraș fie în Timișoara, fie în Cluj, fie în Ungaria, fie în lumea occidentală, iar populația pe care o întâlnești în centru îmbătrânește an de an.

Mulți se întreabă, chiar și dintre antreprenori, ce ne-a adus intrarea în Uniunea Europeană în afară de faptul că străinii, multinaționalele au venit să ne folosească forța de muncă ieftină și să scoată profitul din țară, ne-au furat oamenii, care au plecat la muncă în afară, ne-au luat fetele.

Mulți se uită peste drum, în Ungaria, și cred că Orban face mai multe lucruri pentru țara lui decât fac cei de la București pentru România (nimeni nu crede, dintre antreprenori, dacă le spui că în perioada Orban economia Ungariei a scăzut, iar România a crescut – Ce model politic și economic preferați? Cel al lui Viktor Orban din Ungaria, cu retorica lui naționalistă, împotriva Bruxelles-ului și remaghiarizarea economiei, sau modelul românesc, cu Iohannis absent, cu cumetria politică de la noi, cu guvernele de la Palatul Victoria fără nicio strategie?)

Pentru că le-au plecat copiii de acasă, părinții sunt supărați și nervoși pentru ceea ce se întâmplă în România. Iar centrul Aradului, care cade peste tine, le confirmă zi de zi faptul că lucrurile merg din ce în ce mai rău.

În datele statistice din Anuarul de business al României pe care îl realizează Ziarul Financiar, Aradul nu stă așa de rău din punct de vedere economic: a reușit să atragă investiții străine de 1,5 miliarde de euro (alte județe nu au depășit nici 50 de milioane de euro în 30 de ani), iar PIB-ul pe cap de locuitor a ajuns la 14.600 de euro, față de 18.500 de euro în Timiș și față de 12.200 de euro în Bihor.

Dacă ne uităm la numărul de mașini la 1.000 de locuitori, vedem că Aradul are 436, față de 472, cât are Timișul.

La nivelul puterii de cumpărare, Aradul este la 112% peste media națională, Timișul este la 120%, Bihorul este la 96%, în condițiile în care media națională este 8.000 de euro pe cap de locuitor.

Raportat la numărul de companii înființate la 10.000 de locuitori, Aradul are 54, Timișul are 79, Bihorul are 64, iar Iașiul are 57.

Cifra de afaceri a companiilor din județ a ajuns la 31 de miliarde de lei la finalul lui 2022, față de Bihor, care are 39 de miliarde de lei și față de Timiș, care are 74 de miliarde de lei.

Pentru că are o scădere demografică mai accelerată, în Arad s-au livrat în perioada 2017-2021 doar 3.700 de locuințe noi, față de 8.900 în Bihor și 26.500 în Timiș.

Creditele ipotecare acordate de către bănci au ajuns la un sold de 1,48 de miliarde de lei în Arad, față de 6,1 miliarde de lei în Timiș și 2,2 miliarde de lei în Bihor.

La nivelul școlilor, Aradul înregistrează o scădere de 10%, ajungând la 158 de școli, față de 240 de școli în Timiș, care o scădere de 6%, și 206 școli în Bihor, care are o creștere de 0,5%.

Salariul mediu a fost în ianuarie 2023 de 3.668 de lei net în Arad, față de 4.613 lei în Timiș și 3.373 de lei în Bihor.

Iașiul a reușit să reînvie din punct de vedere economic pentru că Iulian Dascălu a făcut complexul Palace în centrul orașului, ceea ce a atras după sine construcția de clădiri de birouri și a temperat exodul tinerilor în afara țării. Pentru că a avut mall și clădiri de birouri, Iașiul a reușit să atragă investiții străine care să folosească aceste clădiri de birouri, acolo unde valoarea adăugată și salariile sunt mai mari.

La fel s-a întâmplat și în Timișoara, ca să nu mai vorbim de Cluj.

Aradul are 692 de angajați în IT conform datelor statistice naționale, Timișul are 14.900, Bihorul are 1.500, Clujul are 22.600, iar Bucureștiul peste 60.000.

Aceasta este doar o succesiune de date statistice, dar ceea ce se vede cu ochiul liber rămâne pe retină și în mintea (în primul rând) a locuitorilor, a celor care trăiesc acolo.

Locuitorii, antreprenorii, oamenii de afaceri așteaptă totul de la autoritățile locale și centrale. De la București, Guvernul poate da doar niște bani, dar viața într-un oraș aparține doar celor care stau acolo.

Antreprenorii au alternative, se pot duce la Timișoara, la Budapesta, sau chiar la Viena. Ceilalți, pentru că au mai puțini bani, sunt blocați la nivel local și se uită în jur.

Nu poți să ții copiii acasă, nu poți să atragi alți copii sau alte familii dacă nu ai ce să le oferi. Nu este vorba doar despre un loc de muncă, ci este și despre entertaiment, despre mall-uri, despre cinematografe etc. Dacă nu ai aceste lucruri, tinerii vor căuta să plece.

Exemplul Aradului, unde infrastructura internă cade peste tine, se regăsește în foarte multe orașe din România. În schimb, la nivel local, antreprenorii sunt cu mult peste starea orașului.