Dragoș Damian, Terapia Cluj: Hopa, dragi manageri de resurse umane! Ce ați scăpat din discursul lui Sorin Pâslaru din deschiderea ZF HR Trends, ediția a-19a

Titlul suna astfel: ”Dragi manageri de resurse umane, felicitați-vă organizațiile, colegii, managementul, ați făcut o treabă extraordinară în acești 8 ani! Ați dublat productivitatea in Romania. Cifra de afaceri a tuturor firmelor s-a dublat în 8 ani, iar profitul a crescut de patru ori, cu aproximativ același număr de angajați”

S-ar putea să nu am toate datele în ordine dar este pentru prima data când o instituție (ZF a devenit o instituție) felicită la modul general managerii de resurse umane pentru contribuția lor la performanța României din ultimii 8 ani. Nu vin felicitările de la cei 11 candidați la prezidențiale, de la autorități, de la politicieni sau de la șefii din localitățile unde activează companiile din România, ci de la o publicație economică.

Chiar așa, Sorin Pâslaru, într-o țară în care foarte mulți tineri în floarea vârstei vor să plece, sau preferă să stea pe banii părinților, sau să îngroașe rândurile NEET, sau să ia salarii mari făcând cat mai puțin posibil, managerii de resurse umane merita cinci minute de felicitări. Managerii de resurse umane, ”profesorii de după profesori’, cu referire la faptul ca ei sunt cei care preiau dezvoltarea tinerilor după profesorii de liceu sau facultate.

Să felicităm cinci minute managerii de resurse umane. Zilele acelea groaznice când managerii de resurse umane nu puteau retine un angajat excelent pentru că pleca la competiția care dădea un salariu mai bun.

Lunile petrecute în interviuri în care nu reușeau să găsească persoana calificată sau specializata sau doar potrivită pentru că școala nu produce așa ceva.

Anii pe care managerii de resurse umane i-au petrecut ținând zeci de tineri în învățământ dual, cu burse, internship-uri și practici plătite, programele de training prin care au dezvoltat profesional generații întregi de tineri, ca să afle apoi că i-a furat competiția care nu dă doi bani, la propriu, pe dezvoltare profesională.

Toate nebuniile prin care au trecut managerii de resurse umane în ultimii 5 ani cu ”quiet quitting” și ”revenge quitting”. Tot conflictul creat intenționat între angajați și angajatori de către comercianții de cariere. Toate companiile care iți fură en corpore angajați, confundând ”skilling” cu ”stealing”. Toata lipsa de acțiune a guvernanților care nu au înțeles nevoile pieței muncii.

Toate acele momente de supărare, de frustrare, de depresie, de renunțare, de reziliență, de revenire, de succes, de victorie, de satisfacție, prin care trec de multe ori directorii de resurse umane și care-i fac să uite că (și) datorită lor România a crescut fenomenal în ultimii 8 ani, că cifra de afaceri a companiilor s-a dublat, că nivelul de specializare și calificare a resursei umane a crescut, că liceele și facultățile sunt legate de piața muncii mult mai mult decât în urma cu 10 ani sau că angajați școliți în companiile romanești lucrează pe toate meridianele lumii.

Vineri, 21 martie, a fost o zi bună pentru managerii de  resurse umane, indiferent de locul de muncă, o companie mica, mijlocie sau mare, antreprenorială sau corporatistă, română sau străină. Cineva a lăudat manageri din departamentele de resurse umane pentru ceea ce fac pentru România.

Uneori, când stai în mijlocul furtunii, nu iți dai seama ce responsabilitate, misiune și contribuție fantastica ai, ca manager de resurse umane, să duci România înainte.