Dragoș Damian, Terapia Cluj: Dragi prieteni angajatori, a venit primăvara, anotimpul optimismului, al revenirii la viață, al planurilor ambițioase de creștere. Gata cu leneveala, începe sezonul furtului de angajați, hai, la treabă!
La hotelul la care am tras în weekend era în plină desfășurare un târg de cariere. Astfel încât, ca orice CEO narcisist care vrea să ia pulsul pieței muncii, cu condiția ca pentru asta să nu trebuiască să coboare din turnul de fildeș, am considerat că este o oportunitate excelenta să iau pulsul pieței muncii coborând doar câteva etaje.
La hotelul la care am tras în weekend era în plină desfășurare un târg de cariere. Astfel încât, ca orice CEO narcisist care vrea să ia pulsul pieței muncii, cu condiția ca pentru asta să nu trebuiască să coboare din turnul de fildeș, am considerat că este o oportunitate excelenta să iau pulsul pieței muncii coborând doar câteva etaje.
Frumos organizat, angajatori de top din industrial și utilități, recepție cu panouri luminoase, informații despre orice prin tot felul de coduri QR și NFC, standuri de efect cu ecrane interactive abundând cu date despre câtă inteligență artificială, tehnologizare, automatizare și robotizare au companiile ofertante, gadgeturi și multe altele. Glam, ce mai! Se căutau mai ales operatori asamblare și agenți colectare creanțe – sîc!
Când am intrat a fost ca în filmele americane cu gangsteri, gangsterul nou își face apariția într-un bar zgomotos, se face liniște brusc, toata lumea tace și-l măsoară din priviri. CEO-ul narcisist din mine și-a spus: ”ăștia mă știu….”. Nu mă știau, au tăcut si m-au măsurat pentru ca eram singurul Ă50 de ani din sala cea mare plină de GenZee. La cele trei standuri la care am mers să cer informații despre oferta de muncă prima întrebare, după politețurile obișnuite, a fost: ”Ce vârsta aveți?” Le-am dat o vârsta mai tânără – și mi s-a replicat: ”Noi suntem în căutare de tineri entuziaști, doritori să se dezvolte profesional și gata să lucreze într-o echipa numeroasă și în creștere”.
Așadar, târgul de cariere era no country for old men.
Am mai stat un pic totuși, am tras cu urechea.
Oferta angajatorilor era plină de clișeele cunoscute: ”vă dam un pachet stimulativ”, ”nu aveți mult de lucru”, ”colectivul este minunat, vă respectă”, ”aveți posibilitate de dezvoltare personală”, ”nu se lucrează în schimburi”, ”vă asigurăm transportul”, etc.
Cererea celor interesați era clișeul noilor generații: ”putem lucra de acasă?”, ”putem lucra de la distanță?”, ”putem lucra 3 sau 4 zile pe săptămână?”.
Nimic nou la târgurile de cariere, camuflajul perfect pentru furtul de angajați – bifezi că ai făcut ceva, când de fapt știi exact unde să te duci să furi angajații. Sub 5% din migrația de personal vine din târgurile de cariere, pentru restul fac toți banii vânătorii de capete, platformele de recrutare și companiile de plasare de forță de muncă.
Nimic nou în ofertele de angajare, trebuie doar să le ambalezi mai creativ ca să fii sigur că, scuzați expresia, candidatul pune botul. Nu cred că vreun candidat, mai ales un GenZee, a făcut un calcul anualizat al veniturilor nete, de curiozitate dacă într-un an de zile va câștiga mai mult acolo unde pleacă.
Nimic nou în universul angajatorilor, cele două mari forțe opuse sunt la lucru: angajatori care dezvolta cu cheltuieli enorme resursa umană și angajatori care nu dau nici un ban pe dezvoltare, furând angajați calificați și specializați pe care îi pun pe o gradație superioara și astfel le pot da salarii mai mari. Iar asta duce la o escaladare a costurilor de operare, fără nici un fel de creștere a productivității. Fără valoare adăugată.
Dar sa lăsăm problemele din piața muncii. Să ne relaxam cu anecdota pe care, din fericire, nu o cunosc angajații, despre directorul de resurse umane căruia, la trecerea în neființa, i se oferă șansa să petreacă o zi în Rai și una în Iad, pentru a decide singur unde vrea să ajungă în viața de apoi. În Rai era ca în Rai, minunat, dar cam plictisitor. În Iad în schimb era absolut fantastic, mic dejun one-on-one cu angajatorul, team-building-uri, seminarii de dezvoltare personală. Fără ezitare cere să meargă în Iad unde, când ajunge, este aruncat în smoală fierbinte și supus la torturi brutale. Când directorul de resurse umane întreabă plângând: ”De ce m-ați mințit? Ieri era fantastic, azi este îngrozitor!”, angajatorul îi răspunde: ”Nu te-am mințit. Ieri erai recrutat, astăzi ești angajat!”
Dragi prieteni angajatori, o primăvară frumoasa și succes la furtul de angajați.