Dragoș Damian, Terapia Cluj: Angajatorul redevine rege după mulți ani în care angajatul a fost rege. Dar este o victorie a la Pyrus, nimeni nu se bucură de ea

După cel puțin 15 ani de deficit de resursă umană pentru ca sistemul de învățământ a fost, este și va fi rupt de realitățile pieței muncii – iar piața muncii este ruptă de realitățile economice ale momentului de acum 15 ani, de acum 10 ani, de acum 5 ani, de acum.

După 18 ani, de când Romania este membră a Uniunii Europene, în care angajatorii și-au furat fără remușcări angajații specializați si calificați în loc să se mobilizeze si sa lucreze împreună la formarea resursei umane Industry 4.0.

Același lucru îl face acum si Europa de Vest, fură angajații specializați si calificați din Europa de Est, ignorând în continuare faptul că bătrânul continent este invadat de muncitori și mărfuri din Asia, că producția industriala este la pământ, că industria se contractă și pierde de locuri de muncă.

După 16 ani de la închiderea școlilor profesionale, principala cauză a celebrului NEET – 1,5 milioane de tineri de 16-25 de ani care nu sunt într-o formă de angajare sau învățământ, sunt fie plecați din țară la muncă, fie muncesc aici la negru, fie lenevesc pe salariile părințiilor și pensiile bunicilor. 

După 10 ani de când in Romania s-a înființat învățământul dual preuniversitar și 3 ani de când s-a înființat cel universitar, ani in care angajatorii au avut o șansă să fie partenerii colegiilor si facultăților. În loc să o facă și-au furat fără remușcări angajații specializați si calificați. Acum câteva zile, un executiv, un angajator, într-o conferința la Bruxelles, se plângea că nu mai există interes pentru farmacie, că UMF-urile ca nu mai atrag studenți pentru farmacie. Păi daca tu i-ai furat de la alți angajatori în loc să ajuți UMF-urile să atragă noi studenți pentru farmacie prin parteneriate – cine este de vină?

După anii electorali in care guvernările au aruncat in stânga si in dreapta cu scutiri, vouchere, cupoane, ajutoare, burse, carduri, facilitați si alte pomeni, încurajând, glorificând chiar nemunca.

După nu știu cați ani in care salariile au crescut și au crescut și au crescut – s-a spus ca este vorba despre salariul minim european, despre convergență, despre crearea de joburi înalt calificate  – reducând atractivitatea României ca si țintă pentru investiții străine si ignorând faptul ca spirala salarială nu are nici o legătură cu productivitatea muncii.

După 4 ani de ”Quiet quitting”, ”Quiet cracking”, ”Revenge quitting” și ”Live quitting”, fandoseli inventate de firmele de plasare de forță de muncă, platformele de recrutare de resursă umană și companiile de vânători de capete, care au făcut o căruță de bani.

După toți acești ani, din cauza ca angajații au fost mințiți, erau desprinși de realității pieței muncii sau au avut așteptări nerealiste, asistăm la o pierdere accelerata de locuri de muncă din cauza creșterii costurilor directe, a dezindustrializării generate de pierderea de competitivitate în fața Asiei și, desigur, a inteligenței artificiale, care în loc să ajute la job ajută la pierderea jobului. Locurile de muncă se duc în Asia, degeaba mă înjură blogerii că repet asta.

Angajatorul redevine încet-încet rege, la putinele companii care angajează se fac cozi, iar cozile vor fi și mai mari dacă se scurtează perioada la șomaj.

Acum vreo câteva zile îmi dădeam cu părerea spunând că salariul minim pe economie trebuie sa crească, dar nu pentru ca nu se poate trăi din el sau pentru ca politicienii mai vor sa mai dea o pomană, ci pentru că la valoarea ridicolă de acum el camuflajul perfect pentru criminalitatea fiscală.

Am greșit. La ce perspective de pierderi de locuri de munca există în toata Uniunea Europeană, mai ales în Europa de Est, mai ales în România, este posibil ca salariul minim să scadă – vor fi cozi la centrele de plasare de forță de muncă.

Angajatorul redevine rege, dar este un rege trist.