Dosarul Roșia Montană de exploatare a aurului a fost respins pe motiv că opinia publică și ONG-urile s-au împotrivit. Ce se va întâmpla însă cu dosarele de exploatare care vor veni de la Bruxelles a unor materii prime critice deținute de România? Ce se va întâmpla cu posibila exploatare a resurselor de magneziu de către investitorii americani?

România a câștigat procesul de la ICSID – Tribunalul de Arbitraj Comercial Internațional de la Washington, cu firma canadiană Gabriel Resources în dosarul posibilei exploatări de aur de la Roșia Montană.

Decizia a fost o mare surpriză, inclusiv pentru avocații care au apărat statul român în acest proces, firmele de avocați LALIVE din Elveția/Geneva și LDDP – Leaua Damcali Deaconu Păunescu de la București.

Scenariile cele mai probabile pe care s-a lucrat și care au fost prezentate Ministerului de Finanțe/Guvernului României mergeau pe fapul că România va pierde acest proces, dar nota de plată să fi fost mai mică decât despăgubirea de 6,7 miliarde de dolari pe care a cerut-o compania canadiană pentru faptul că a fost împiedicată sa exploateze rezervele de aur care sunt la Roșia Montană, în Munții Apuseni.

De ce premierul Marcel Ciolacu și ministrul Finanțelor Marcel Boloș au vorbit despre pierderea procesului înainte ca tribunalul să dea verdictul, cine a speculat acțiunile Gabriel Resources tranzacționate pe Bursa de la Toronto, sunt întrebări care își vor găsi sau nu un răspuns.

Într-o declarație oficială, firma de avocatură LDDP a menționat că în cadrul procesului de la Washington un punct pe care s-a bazat strategia apărarii a fost acela că Gabriel Resources nu a reușit să îndeplinească cerințele de autorizare “în mare ca urmare a faptului că nu a reușit să obțină o licență socială pentru proiectul minier.” Adică compania canadiană nu a reușit să convingă opinia publică de necesitatea, importanța acestui proiect. Guvernul a făcut tot ce putea să facă, dar opinia publică a fost mai puternică.

Având în vedere dosarul Roșia Montană și modul cum a evoluat el de-a lungul a două decenii, întrebarea este ce se va întampla în viitor cu acest gen de proiecte de exploatare a unor resurse minerale pe care le are România.

De ce aduc în discuție acest subiect?

Anul trecut Uniunea Europeană a adoptat un act – Critical Raw Materials Act , un document strategic prin care Bruxelles vrea să susțină exploatarea unor resurse minerale strategice și critice care se găsesc în țările membre ale Uniunii Europene.

Războiul din Ucraina, războiul geopolitic dintre lumea occidentală și China, au scos la iveală dependența UE de materii prime care se găsesc în zone, în țări care sunt în afara lumii occidentale, în Rusia, în China, în Africa, etc. Sunt industrii și sectoare întregi care depind de aceste materii prime, dar care se găsesc în alte țări, care au ajuns acum dușmani.

Acest document al UE – Critical Raw Materials Act – va viza și resursele pe care le are România îngropate în pământ și care ar putea fi exploatate.

La ZF Power Summit 2024, Madalina Ivănică, deputy head of unit, DG Grow din cadrul Comisiei Europene a declarat că România are resurse importante, în special pentru producția de baterii, „avem grafit, avem magneziu in România, poate există și capacitatea în România de a beneficia de astfel de proiecte strategice care să dezvolte producția industrială locală în România”. România are foarte multe resurse de materii prime critice și materii prime strategice, a menționat Mădălina Ivănica, care a fost șeful de proiect pentru adoptarea acestei politici de a găsi și de a exploata în cadrul țărilor UE a materiilor prime de care acum Uniunea Europeană este dependentă către alte state.

Ea a menționat că după un an de la intrarea în vigoarea a acestui document statele membre trebuie să prezinte un program de exploatare a acestor materii prime critice și datele care vor fi făcute publice, astfel încât „să putem atrage investitori, ca fiecare companie care dorește să investească într-un stat membru să poata vedea unde sunt resusele , care este calitatea lor, ce cantități avem, etc”.

În decembrie, Alexandru Roșu, directorul executiv al companiei Magnezium Verde, cu investitori americani în spate, a declarat că ar vrea să exploateze resursele de magneziu pe care le are România.

În acest moment Europa este dependentă aproape în totalitate de China pentru resursele de magneziu, iar exploatarea resurselor de magneziu care se află în România ar mai reduce aceasta dependență. Investițiile necesare pentru această exploatare sunt estimate la 1 miliarde de dolari.

Având în vedere precedentul de la Roșia Montană în care opinia publică, ONG-urile, partide sau lideri politici s-au împotrivit acelui proiect, ce se va întâmpla cu celelalte proiecte de exploatare care vor fi aduse în discuție?

România a avut până acum două proiecte extrem de complicate, gazele de șist de la Pungești cu gigantul american Chevron, unde oameni și organizații apărute peste noapte s-au împotrivit începerii acelui proiect și proiectul de la Roșia Montană, unde guvernul Ponta ar fi vrut să înceapă acest proiect de peste 30 miliarde de euro, dar cei care s-au împotrivit au fost mai puternici.

Dacă opinia publică influențată sau nu într-un anumit proiect se va împotrivi în continuare în alte proiecte, ce se va întâmpla?

Dacă este o resursă critică pentru Uniunea Europeană, cei care vor fi la Palatul Victoria vor merge sau nu înainte pentru exploatarea acestor proiecte sau opinia publică va decide?

Dacă aceste proiecte vor avea în spate statul sau investitori privați, români sau străini, cum va reacționa opinia publica, având în vedere că investitorii străini sunt văzuți ca niste exploatatori care vor să exploateze/fure resursele țării?

Pe baza experienței dosarului Roșia Montană, unde glonțul a trecut României pe la ureche, ce concluzii atrage guvernul și cum ar putea să se pregătească mai bine pentru astfel de proiecte care, într-un fel sau altul,  vor veni în discuție și în exploatare?

Cum va vota opinia publică – premierul Marcel Ciolacu voia să facă referendum pentru exploatarea sau nu a aurului de la Roșia Montană- în cazul în care compania canadiană ar fi câștigat procesul și ar fi vrut să înceapă exploatare?

De la Boc încoace, toate guvernele au pasat dosarul Roșia Montană, fiecare a încercat să se acopere cât mai bine în acest controversat proiect.

Dacă Uniunea Europeană va merge înainte cu acest act – Critical Raw Materials Act, guvernul României va trebui să deschidă harta resurselor minerale și să discute apoi cu investitorii posibilitatea explotării acestora.

Să vedem atunci ce se va întâmpla!