Domnule primar, manelele sunt un drept fundamental. Mă așteptam să știți asta în Timișoara

Primarul liberal din Timișoara, Nicolae Robu, s-a hotărât marți să ia și pâinea și cuțitul în mână și să interzică manelele, dedicațiile și grătarele la el în oraș.

Pentru că există îngrijorări reale referitoare la foc deschis în spații publice, nu o să mă leg de grătare. 

Însă când auzi că un anumit gen muzical a fost interzis în spațiul public, te întrebi când o să fie interzisă și muzica pe care o asculți tu, sau filmele pe care le vizionezi sau cărțile pe care le citești. Poate de mâine nu se mai ascultă muzică clasică ori rock într-un oraș, sau pop, sau folk, sau hip-hop.

Parcă și văd afișe mari de propagandă împotriva lui Chopin. Sau împotriva lui Justin Bieber.

Da, mulți oameni au început să susțină pe Facebook ideea lui Robu, motivând că „promovează incultura”.  Însă aceiași oameni nu ar mai privi la fel situația dacă muzica pe care o ascultă ei ar fi interzisă.

Dar, și mai mulți au fost cei care s-au revoltat (și nu, nu se supun toți stereotipului). Nu trebuie să asculți un anumit gen muzical pentru a înțelege că e dreptul altora să îl asculte. 

Până la urmă, libertatea de a asculta un gen de muzică sau altul este o libertate fundamentală, garantată în democrație odată cu libertatea de exprimare.

Mai mult, manelele sunt pe primele locuri în #trending pe YouTube și formează o industrie de zeci de milioane de euro. Pentru că asta ascultă românii. Pentru că există o mare parte din populație care consumă acest gen.

Eu m-am născut într-o democrație tânără, în fașă, dar aleg să trăiesc aici, la fel ca alte milioane de români. Cum la școală „nu se discută politică” (și nici educație financiară dar asta e altă discuție), nimeni nu te învață în mod direct ce este democrația decât la orele de istorie.

Chiar și atunci, nimeni nu îți vorbește direct despre democrația ta și despre cum să protejezi libertățile demcorației tale pentru a nu aluneca încet, dar sigur, într-o zonă semi-autoritară.

Încă un lucru pe care poate nu îl înțelegi dacă ești tânăr și auzi asta este: oare câtă putere are un primar? Poate să interzică și să permită ce vrea el?

Nu, nu poate. Nota pe care a trimis-o primarul Timișoarei prin care vrea să interzică manelele în spațiul public nu are nicio valoare legală. Reglementarea domeniului public nu ține de primari în România.

Dar trecând peste acest lucru și pătrunzând într-un univers orwellian, doar ca exercițiu de imaginație, unde tragem linia, domnule primar?

Vom face noi într-o astfel de „lege” diferențierea între manele și muzică lăutărească? Știm noi deceniile de istorie prin care au trecut mai mulți cântăreți și muzicanți pe care îi numim în aceeași oală „maneliști”?

Și unde tragem linia între „maneliști” și alte genuri muzicale?

„V-am dat clasă cu opt clase, s-a terminat șmecheria/sunt rege pe România, tu încă plătești chiria”  – credeți că ăsta este sau nu un vers dintr-o manea, domnule primar?

Ca idee, nu este o manea, ci este încadrată în stilul numit trap. Și nu îl interziceți și pe ăsta, vă rog, că ies tinerii în stradă cu tricouri cu Abi sau Selly.

Și ca o ultimă întrebare: Chiar acum, pe final de an, aproape de decembrie, când se pregătește democrația românească „să schimbe prefixul”, să lovim în libertatea de exprimare? Și tocmai în Timișoara?