Doi măcelari elvețieni cresc 2.100 de vite într-un sat din Sibiu și lucrează 2.500 de hectare de pământ

CONTEXTUL: Anul trecut, la nivelul Uniunii Europene a existat un deficit de circa 200.000 de tone de carne de vită, cu o scădere totală a producției de circa 4%, până la 6,9 milioane de tone. Printre principalele motive ale scăderii se află reducerea suprafețelor verzi și a terenurilor agricole, concurența din sectorul Bio-Gaz, dar și desființarea fermelor din lipsă de succesori, iar soluția este mutarea producției de pe piețele vestice în alte țări.

DECIZIA: Samuel Widmer și Stefan Jung au venit în România în 2008, pentru prima oară, hotărâți să construiască ferma într-un loc sugerat de unul dintre furnizorii lor de carne: localitatea Marpod din apropierea Sibiului. Printre principalele lor obiective  se află construirea unei rețele de producători – „de la cei mici, cu zece animale, până la cei mai mari„ – la nivelul întregii țări, care să acopere toate etapele de producție: pășunat, creșterea și îngrășarea animalelor, dar și abatorizarea și prelucrarea cărnii.

EFECTELE: În interiorul fermei de lângă Sibiu cresc 2.100 de bovine pe o suprafață de 2.500 de hectare de teren arabil cultivat în sistem bio, dotat cu sisteme pentru furajare pe timpul iernii, infrastructură, grajduri, garduri electrice, depozite și clădiri. Săptămânal, zeci de producători români se consultă în legătură cu posibile parteneriate sau pentru a-și dezvolta propriile afaceri.

Ferma lor de lângă Sibiu a devenit astfel un model de business pentru producători autohtoni care vin deseori la ei pentru consultanță. Vor reuși să umple plaiurile mioritice cu bovine de carne Angus și să se apropie astfel de renumele producătorilor argentinieni?

VREM CA ÎN VIITOR ÎN EUROPA SĂ NU SE MAI VORBEASCĂ ATÂT DE MULT DESPRE CARNEA DE VITĂ DIN ARGENTINA, ci de carnea de vită premium din Carpați„, își exprimă obiectivul ambițios Samuel Widmer, manager general al Karpaten Meat România. După ce a lucrat într-o măcelărie din Elveția la prelucrarea și la comercializarea cărnii, a venit în anul 2008 în România împreună cu partenerul lui de afaceri, Stefan Jung, pe atunci fermier și specialist în creșterea vacilor.

Pariul lor a fost pe rasa de vită de carne premium Angus Aberdeen – al cărei preț pentru un kilogram de mușchi poate să ajungă și la 50 de euro – și pe pășunile românești nefolosite. România are o suprafață utilă a pajiștilor și fânețelor de circa cinci milioane de hectare și este, după Polonia, al doilea cel mai mare producător de produse agricole din Europa Centrală și de Est.

Totuși, doar 15 capete de bovine se hrănesc de pe 100 de hectare autohtone, în timp ce în Irlanda, spre exemplu, există 130 de capete pentru 100 de hectare. România se află între primele zece țări ale Uniuniii Europene la numărul de bovine existente, cu circa două milioane de capete, după Franța, Germania, Regatul Unit, Irlanda, Italia, Spania, Polonia, Olanda și Belgia, potrivit Institutului Național de Statistică.

Dintre acestea, doar  29.000 de animale sunt rasă de carne, adică doar 2,3 % din numărul total de exemplare. Pășunile ecologice ale României, subvențiile de la UE, cunoștințele populației rurale și creșterea potențialului pentru bovine de carne odată cu scăderea producției de vaci de lapte, se adaugă listei de motive pentru care măcelarii elvețieni au mizat pe plaiurile mioritice în planul lor de a cuceri piața europeană a cărnii.

La acestea au adăugat și un element scoțian: rasa de carne de vită premium de origine Angus Aberdeen, ce rezistă la temperaturi cuprinse între -40 și 40 de grade și are un spor de creștere de 1.300 de grame zilnic (în comparație cu tradiționala Bălțată Românească, ce își adaugă la greutate 800 de grame pe zi).

Chiar dacă în acel moment „nu știam nimic despre țară, nici măcar unde este cu exactitate„, după cum a mărturisit Widmer, cei doi au identificat o oportunitate în cumpărarea unei ferme abandonate pentru 100.000 de euro. Următorul pas a fost importarea de 120 de vaci din rasa Angus. „Când începi pe o asfel de piață, trebuie să fii pe teren zilnic: Jung și cu mine conduceam tractoarele pentru recoltă; nu avem nicio reținere în a ne implica în toate muncile„, descrie Widmer modul în care au pus bazele fermei. În următorii ani, efectivul de bovine a crescut treptat: în 2009 au adus încă 200 de capete, în perioada 2011-2012 au ajuns să dețină 1.200 de animale, iar în prezent numără 2.100 de capete.

Printre principalele obiective ale celor doi elvețieni se află construirea unei rețele de producători – „de la cei mici, cu zece animale, până la cei mai mari„ – la nivelul întregii țări, care să acopere toate etapele de producție: pășunat, creșterea și îngrășarea animalelor, dar și abatorizarea și prelucrarea cărnii.

Pentru realizarea parteneriatelor, dar și pentru simpla consultanță a fermierilor autohtoni, cei doi și-au rezervat două zile din săptămână: „Vin la noi în fiecare marți și miercuri aproximativ 30 de oameni pentru a vedea cum funcționăm„, spune Jung.
Jung și Widmer au construit o afacere evaluată la peste un milion de euro și care este parte a unei strategii de creștere pe termen lung, în care profitul nu va depăși un prag de 10%.

Karpaten Meat are în prezent parteneriate cu 40 de producători locali care cresc viței din rasa Angus sau pe baza încrucișării cu Bălțata Românească, pe care ei îi îngrașă ulterior. Carnea procesată la un abator partener sau animalele vii ajung mai ales la export, pe piețele vestice ale Europei, dar cei doi intenționează să vândă mai mult și pe piața locală, unde negociază în prezent cu două lanțuri de hipermarketuri.

Elvețienii își propun ca, până în 2018, să producă cel puțin 10.000 de carcase de vită de calitate superioară și să se extindă prin intermediul pășunilor în zona Banatului și în sudul Dunării. Ei beneficiază de sprijinul acționarilor reuniți sub fondul de investiții Agroinvest Plus, a cărui activitate principală este achiziția de teren arabil pe piața locală și care ajunge la un portofoliu de circa 7.700 de hectare, deținute în proprietate sau arendă.