De ce dobânzile la credite sunt mai mari în România față de vestul Europei (față de țările din Est pare că avem dobânzi mai bune)? În primul rând pentru că avem dobânzi mari la depozite, adică la resursele financiare atrase de la populație și companii. Este un lucru bun sau rău?

Săptămâna trecută AVBS, unul dintre brokerii de credite de pe piață, a venit cu informația, preluată de toateă lumea, că românii plătesc dobânzi mai mari la credite față de Europa de Vest.

Persoanele fizice și companiile din România plătesc dobânzi duble la credite față de alte țări din UE, cu toate că inflația s-a înjumătățit. Decizia BNR de vineri de a menține dobânda-cheie la 6,5% menține și dobânzile la credite la niveluri ridicate

Românii ajung să plătească rate bancare cu 500-800 de lei mai mari decât vecinii europeni, pentru că țările din zona euro beneficiază de dobânzi mai mici, în timp ce România, Ungaria și Polonia conduc topul dobânzilor ridicate, spune AVBS, broker de credite.

De ce sunt atât de mari dobânzile la credite în România față de alte țări?

Ziarul Financiar a solicitat AVBS să facă o simulare mai extinsă privind dobânzile la credite.

Dacă în România dobânda nominală la un credit ipotecar în lei este de 4,99%, în zona euro dobânda medie este de 3,59% la euro, în Polonia este de 7,1% la un credit în zloți, în Ungaria este de 6,79% la un credit în forinți, în Germania dobânda medie la un credit ipotecar de 3,5% în euro, iar în Bulgaria dobânda este de 2,8% la un credit în leva, dar leva este legată de euro printr-un curs fix, ceea ce înseamnă că este ca și cum ar fi euro.

Valentin Anghel, directorul AVBS, spune că dobânzile sunt mari în România pentru că inflația este mai mare, deficitul bugetar este mare, iar riscul de țară este și mai mare.

Rata de dobândă de referință a BNR (6,5%) rămâne la un nivel mai ridicat pentru a descuraja deprecierea monedei și pentru a menține stabilitatea financiară, a menționat el.

Tot ce a spus Valentin Anghel este valabil.

Dar cel mai important motiv pentru care dobânzile la credite sunt mari, sau mai mari decât în Europa de Vest, pentru că față de celelalte țări din Est par mai mici, este că dobânzile la depozitele în lei plătite de bănci sunt mari.

Nu știu dacă în țările vestice, nu știu dacă în Germania, dobânzile la depozite sunt atât de mari cum sunt la noi. Asta dacă comparăm dobânzile la creditele în lei față de dobânzile la creditele în euro.

Conform datelor BNR, băncile au avut în luna septembrie o dobândă medie pentru depozitele la termen de 5,27%, versus o dobândă medie la credite (de toate tipurile – ipotecare, de consum etc.) a fost de 8,57%. 

Sunt bănci care oferă dobânzi la depozite chiar mai mari decât această medie.

Mai mult decât atât, Ministerul Finanțelor, prin faptul că oferă la Fidelis o dobândă de 7% la lei și 5% la euro, impune practic un reper pentru dobânzile din piață la nivel de depozite.

Dacă facem o comparație cu o dobândă nominală ipotecară de 4,99%, nu stăm chiar așa rău!

Dacă ai un credit, dacă vrei să iei un credit de la bancă, bineînțeles că vrei dobândă mică. Dar ce te faci cu deponenții, cu cei care asigură băncilor, prin depozite, resursele financiare necesare pentru acordarea de credite?

Băncile au un capital propriu limitat, care nu este folosit în integralitate pentru acordarea de credite. Spre exemplu, Banca Transilvania are un capital de 13 miliarde de lei, depozite bancare de 142 de miliarde de lei și credite de 88 de miliarde de lei.

Capitalul unei bănci este folosit pentru investiții și pentru asigurarea resurselor atunci când apar credite neperformante. Băncile trăiesc din diferența dintre dobânzile la depozite și dobânzile la credite. Nu poți să dai credite mai multe dacă nu ai depozite.

Băncile de pe piața românească, atât cele românești cât și cele care au capital străin, sunt întâi într-o competiție permanentă pentru atragerea de resurse financiare, adică pentru depozite. După aceea vin creditele.

Ca să ai resurse financiare ca să dai credite, trebuie să oferi dobânzi bune/mari la depozite, cum este cazul acum.

Nicio bancă, oricât de mare ar fi și oricât ar fi raportul subunitar dintre credite și depozite, nu-și permite să-și înjumătățească dobânzile la depozite ca să dea credite cu dobânzi mai mici. Pentru simplul fapt că ar rămâne fără resurse din care să dea credite.

Spre deosebire de modelul ungar, unde dobânzile la depozite sunt mult mai mici, în România s-a preferat și s-a susținut de către BNR o politică prin care băncile să acorde dobânzi bune la depozite, pentru a proteja cât mai mult disponibilitățile bănești ale românilor, care altfel ar putea să scoată banii din bănci și să-i transforme în euro sau în orice altceva.

De asemenea, stabilitatea cursului valutar leu/euro din ultimii cinci ani a permis o protecție extraordinară a banilor românilor în lei, care deși în 2022 au fost mâncați de inflație (la o inflație de 16% dobânzile în lei au fost de 6-7%), prin stabilitatea cursului valutar leu/euro au reușit să-și mențină și să-și crească puterea în euro.

În Ungaria cursul valutar euro/forint a avut fluctuații mari în sensul deprecieri forintului, dobânzile la depozitele în forinți au fost mult mai mici decât la noi, ceea ce în final se traduce printr-o scădere a puterii resurselor financiare ale ungurilor.

Dacă ungurii ar fi venit cu banii lor în România, i-ar fi schimbat în lei și i-ar fi depus la băncile de aici, ar fi câștigat mult mai mulți bani decât au câștigat/pierdut la ei acasă.

Chiar dacă în România există această retorică că dobânzile la credite sunt mari, trebuie să ne uităm și la dobânzile la depozite, care și ele sunt mari.

Când vrei un credit vrei dobânzi mici, când vrei să-ți depui banii la bancă, vrei dobânzi mari!

Cea mai bună variantă ar fi să-ți ții banii în depozite în România și să iei credit ipotecar din Germania, cu care să cumperi un apartament la noi.