Divide et impera: Cum a reușit Trump să amețească o lume întreagă prin politica sa, și totuși să păstreze și să-și cimenteze puterea

Donald Trump a ajuns la putere mizând pe o idee simplă: America pe primul loc. Pentru votanții săi, loviți puternic de criza financiară de acum zece ani, mesajul a readus speranța visului american. Pentru restul lumii însă, vorbele lui Trump au adus un alt adevăr: principala putere economică a lumii nu va mai ține în spate pe nimeni.

Încă din timpul campaniei sale electorale, Trump a fost extrem de ostil față de liberul-schimb, acordurile cu Uniunea Europeană sau NAFTA (Acordul de Liber-Schimb Nord-American) și a catalogat China, în numeroase rânduri, drept un „manipulator de devize”.

Trebuie însă avut în vedere faptul că Trump nu e primul care vrea să pună America „pe primul loc”; liderii Statelor Unite au fost de-a lungul timpului mai reticenți decât cei europeni în ceea ce privește intrarea în diferite acorduri internaționale. Refuzul președintelui George W. Bush de a semna Protocolul Kyoto, menit să limiteze efectele încălzirii globale, e un exemplu în acest sens.

Adoptarea unor măsuri extreme pentru a proteja interesele americanilor nu e ceva inventat de Trump: decizia lui Richard Nixon din 1971 de a abandona standardele pentru aur a reprezentat o lovitură puternică pentru piețele monetare internaționale. Tensiunile comerciale cu Japonia din anii ’80 au produs daune serioase regulilor comerciale aflate în vigoare la acea vreme. Indiferent de decizii sau efectele acestora, Statele Unite au fost întotdeauna privite ca principalul factor economic global.

Prin urmare, e important de analizat modul în care Trump, ca lider al Statelor Unite, influențează comerțul la nivel global și care sunt statele care au de câștigat sau de pierdut de pe urma acțiunilor sale.

PRIMĂ LOVITURĂ. În cea de-a treia zi la Biroul Oval, Trump a semnat decretul de ieșire a Statelor Unite din Acordul de Parteneriat Transpacific (TPP). Cu o simplă semnătură, el a reușit să distrugă zeci de ani de negocieri între Statele Unite și partenerii săi. Comerțul liber, un ideal pentru state precum Japonia sau Australia, a dispărut odată cu venirea sa la putere. „Am realizat ceva excelent pentru oamenii care muncesc în Statele Unite”, declara Trump după semnarea decretului. Sigur pe el, noul președinte nu a vrut să discute despre alte posibile parteneriate sau renegocierea celor existente, așa cum este NAFTA; a preferat să se bucure de victoria lui, ignorând apelul în favoarea Acordului de Parteneriat Transpacific formulat de companii precum Nike sau Wal-Mart.

„Nu cred că am mai avut un președinte care să fie inițiator al protecționismului”, remarca Dan Ikenson, director al unui centru de studii al politicilor comerciale. „Comerțul Statelor Unite s-a îndreptat, în ultimii 80 de ani, către liberalizare și internaționalizare.” Chiar și membri ai Partidului Republican și-au arătat neîncrederea față de deciziile lui Trump; John McCain, fost candidat pentru fotoliul de președinte, consideră că abandonarea TPP este un lucru greșit. „Mergând înainte, este imperativ necesar ca America să aibă o agendă comercială pozitivă în zona Asia-Pacific, pentru că asta va ține companiile americane la un nivel competitiv în regiunea cu cea mai rapidă creștere economică din lume.”

Premierul nipon Shinzo Abe declara, la sfârșitul anului 2016, că un TPP fără Statele Unite și cei 250 de milioane de consumatori ar fi „lipsit de sens”. Lucrurile nu au stat însă chiar așa: pe 8 martie 2018, unsprezece țări au semnat Acordul Complet și Progresiv de Parteneriat Transpacific (CPTPP). Versiunea finală a acordului a fost prezentată în Noua Zeelandă pe 21 februarie, iar termenii au fost acceptați de Australia, Brunei, Canada, Chile, Japonia, Malaysia, Mexic, Noua Zeelandă, Peru, Singapore și Vietnam. Tratatul va reduce tarifele de import-export în țările semnatare, care au o pondere comună de 13% din economia globală (10.000 de miliarde dolari). Împreună cu Statele Unite, ponderea ar fi fost de 40% din economia mondială.

Iar posibilitatea ca Trump să se răzgândească nu este una greu de imaginat; în ianuarie, el a lăsat să se înțeleagă că s-ar putea întoarce în TPP. „Aș reveni în Tratatul de Parteneriat Transpacific dacă am obține un acord mult mai bun decât cel care era”, a declarat Donald Trump într-un interviu acordat postului CNBC în stațiunea elvețiană Davos, unde a participat la Forumul Economic Mondial. „Acordul a fost teribil, modul în care era structurat era teribil. Dacă am face un acord substanțial mai bun, aș fi deschis la negociere”, a explicat Donald Trump.

După ce a încheiat participarea Statelor Unite la TPP, Trump a trecut la un alt acord comercial, declarând că dorește să reducă până aproape de zero deficitul comercial între SUA și Mexic și că vrea să renegocieze NAFTA pentru a obține un acord mai bun pentru companiile și angajații americani; el a amenințat că ar putea pune capăt înțelegerii în cazul în care nu reușește să obțină ce își propune. „Statele Unite au un deficit comercial de 60 de miliarde de dolari în relația cu Mexicul. Încă de la început, acordul NAFTA a fost unilateral, pierzându-se cifre mari la nivelul locurilor de muncă și companiilor”, declara Trump la momentul respectiv. Cu toate acestea, NAFTA a fost unul dintre puținele exemple în care Trump și-a temperat discursul, acceptând să acorde șanse unor negocieri extinse. La începutul lunii aprilie 2018, premierul canadian, Justin Trudeau, a anunțat că Statele Unite, Mexicul și Canada au făcut progrese semnificative în discuțiile privind modernizarea Acordului Nord-American de Comerț Liber. „Consider că ne aflăm într-un moment în care progresăm semnificativ. Sper că vor urma vești bune”, a declarat Trudeau.

Deciziile luate de Trump vor afecta România, dar nu imediat și nu direct, crede analistul Mircea Coșea. „În tratatul de liber schimb între Statele Unite și Europa existau niște deficiențe care ar fi dus Europa într-o situație inferioară față de Statele Unite ale Americii”, spune el. „În primul rând, se creau niște organisme de lucru și de reglementare a pieței care aveau o participare americană mult superioară. În al doilea rând, doar prin sucursalele companiilor europene în România am fi avut, indirect, de suferit.” Problemele majore, explică Mircea Coșea, ar fi fost legate de relațiile directe cu Statele Unite, pentru că piața românească nu ar fi fost apărată în fața concurenței americane dacă interesul investitorilor americani ar fi crescut. „Pe de altă parte, intrarea noastră pe piața de acolo ar fi fost inexistentă, pentru că noi nu avem forță concurențială. Era, într-un fel, un element de dezarmare concurențială față de mișcările produse pe piața europeană și pe cea internațională.”

TAXE MAI MARI PENTRU TOATĂ LUMEA. Invocând o măsură legislativă din perioada Războiului Rece, președintele Donald Trump a dispus, la jumătatea anului trecut, analizarea posibilității de impunere a unor tarife suplimentare și cote în cazul importurilor de oțel. Inițiativa a fost criticată dur de diplomați, care au avertizat că există riscul atragerii de măsuri de retorsiune. „Uniunea Europeană este foarte protecționistă față de Statele Unite. Să înceteze!”, a transmis Trump pe canalul său preferat de comunicare, Twitter.

Câteva zile mai târziu, el anunța că lucrează la un acord comercial major cu Marea Britanie. Principala problemă a președintelui american, pe care acesta a și denunțat-o în mod repetat, era surplusul comercial al Germaniei în relația cu Statele Unite. Liderul de la Casa Albă a avertizat că ar putea impune taxe vamale companiilor germane, în condițiile în care Washingtonul se afla deja într-o dispută privind importurile și exporturile de oțel cu Brazilia, Canada, Uniunea Europeană, China, Japonia și Mexic. Încă de atunci, Volker Treier, șeful Direcției pentru Relații Externe a Camerei de Comerț Germane (DIHK), avertiza că abordarea protecționistă a administrației Trump riscă să genereze un război comercial.

„Chiar vor americanii să ajungă la război comercial cu Europa? Un război comercial ar fi dăunător atât intereselor Europei, cât și intereselor Statelor Unite”, se întreba și Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, într-un interviu acordat revistei germane Bild în 2017. Juncker a atras atunci atenția că Uniunea Europeană tratează cu seriozitate tonul protecționist al lui Donald Trump și se pregătește pentru orice situație în relațiile comerciale bilaterale. Ulterior, în vara anului 2017, Juncker atrăgea atenția că „sloganul «America pe primul loc» nu poate însemna faptul că interesele Europei sunt pe ultimul loc”, subliniind că Bruxelles-ul „poate reacționa adecvat în doar câteva zile”.

Însă Trump și-a accentuat poziția și, în stilul caracteristic, a afirmat că războiul comercial e unul pe gustul său. „Atunci când SUA pierd miliarde de dolari din comerț în relațiile cu aproape toate țările cu care are afaceri, războaiele comerciale sunt bune și ușor de câștigat. Spre exemplu, când pierdem 100 de miliarde de dolari cu o anumită țară, iar ei prosperă, prin întreruperea relațiilor comerciale câștigăm mult. Este ușor!”, a punctat americanul.

Astfel, cea mai importantă măsură economică a liderului de la Casa Albă, cel puțin în relația cu UE, a venit la 1 mai 2018. Trump a anunțat tarife mai mari cu 25% la importurile de oțel și de 10% la cele de aluminiu, argumentând că tendințele comerciale au „distrus” industria americană de oțel și aluminiu. Liderii europeni aveau contramăsurile pe masă: potrivit unor surse citate de publicația Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), Bruxellesul alcătuise deja o listă a produselor americane care să fie vizate de restricții. Pe listă figurau produse precum sucurile de portocale din California, roșii și cartofi, precum și motocicletele Harley-Davidson sau whisky-ul american.

O primă reacție a venit de la președintele Consiliului European, Donald Tusk, care a declarat că decizia președintelui american reprezintă „un semn rău pentru relațiile transatlantice” și a cerut demararea unor negocieri comerciale cu SUA. „Vreau să fiu clar: în loc să riscăm un război comercial, ar trebui să avem ca obiectiv o mai bună cooperare. Președintele SUA se declară nemulțumit de faptul că sunt prea multe bariere și taxe între UE și SUA și îl înțeleg. Nici noi nu suntem fericiți în privința acestui fapt. Din acest motiv, acum câțiva ani am început negocierile comerciale cu SUA. Ar trebui să revenim la acele discuții. Promovați comerțul, nu războiul, domnule președinte!”, a spus Tusk. El a amintit și de faptul că Donald Trump a promis „multă flexibilitate pentru prietenii adevărați” ai Statelor Unite în cazul tarifelor suplimentare la importurile de oțel și aluminiu.

Ce înseamnă însă, în cifre, decizia lui Trump de a introduce tarife suplimentare? În primul rând, trebuie amintit că SUA sunt cel mai mare importator de oțel din lume, achiziționând 35 de milioane de tone de material brut în 2017, iar producătorii europeni își fac griji în privința piețelor spre care se va îndrepta acum această cantitate de metal. Eurofer, organizația europeană a producătorilor de oțel, a declarat că impactul devierii exporturilor ar putea fi major asupra celor 320.000 de angajați din industrie care lucrează pe bătrânul continent. La nivel european, Germania a fost principalul exportator din oțel spre Statele Unite în 2017, cu 951.125 de tone, urmat de Olanda cu 632.607 tone și Franța 237.345 tone; România a exportat în SUA 6.295 de tone.

O altă mișcare neașteptată a venit sub forma unei ordonanțe executive care prevedea că Robert Lighthizer, reprezentantul american pentru relații comerciale, trebuia să stabilească dacă administrația de la Beijing încalcă drepturi de proprietate intelectuală americane. Eventuala investigație formală a dus, în cele din urmă, la introducerea de tarife asupra importurilor de mărfuri din China. „În calitate de președinte, este datoria și responsabilitatea mea să protejez tehnologia creată de cetățeni americani și industria angajaților americani de acțiuni abuzive. Ne vom ridica împotriva oricărei țări care forțează ilegal companii americane să transfere tehnologie de valoare, prezentând acest lucru ca fiind condiție de acces pe piețe”, declara Donald Trump. „Am promis aceste lucruri în calitatea de candidat la funcția de președinte și fac acest lucru în calitatea de președinte. Vom apăra angajații americani. Vom proteja inovațiile, creativitatea, invențiile care propulsează această țară minunată. Iar acesta este doar începutul.”

Evident, reacția vehementă a Chinei nu s-a lăsat așteptată; ministerul chinez al comerțului a semnalat că „va apăra drepturi legitime”, îndemnând Washingtonul să nu distrugă principiile multilateralismului, să acționeze prudent și să respecte angajamentele asumate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). „În cazul în care partea americană ignoră realitatea și nu manifestă respect pentru principiile comerciale multilaterale adoptând măsuri care afectează interesele comerciale ale ambelor părți, în mod absolut, China nu va asista pasiv, ci va adopta inevitabil măsuri adecvate, apărând cu determinare drepturi legitime”, a atras atenția Ministerul Comerțului de la Beijing.

Administrația Trump nu practică o politică atât de protecționistă cum se anunța, dar există o serie de măsuri în acest sens, remarcă analistul Mircea Coșea. „Aceste măsuri ne-ar fi influențat ca urmare a prețurilor și cursurilor de mărfuri pe piața internațională, pentru că o relație așa cum e cea dintre Statele Unite și China, spre exemplu, este importantă și pentru noi. Situația în care China ar fi exportat mai puțin pe piața americană, principala în prezent pentru ei, ar fi dus la o dereglare pe piața europeană.” El se referă la faptul că ar fi existat o tendință a asiaticilor de a presa pe piața europeană, afectând evident și România. „Nu înseamnă că efectele ar fi doar negative, pentru că interesul crescut al chinezilor se poate traduce și prin investiții sau participare la diverse proiecte mari.”

Cea mai recentă decizie a lui Trump  și poate cea mai importantă  este cea de retragere a Statelor Unite din acordul nuclear semnat de marile puteri cu Iranul în 2015. Donald Trump a argumentat că el lansase de mult timp avertismente în legătură cu acordul nuclear iranian, pe care l-a catalogat drept „defectuos”, „decăzut și putred”, o „rușine” pentru el, în calitatea de „cetățean american”. Liderul de la Casa Albă a susținut că Iranul încearcă să fabrice arme atomice, oferind asigurări că Statele Unite nu vor permite acest lucru.

„Ieșirea Statelor Unite din tratatul cu Iranul va duce la o creștere importantă a prețului petrolului, pentru că reducerea exporturilor iraniene va ridica costurile foarte mult”, este de părere analistul Mircea Coșea. „Asta are și o implicație politică majoră, pentru că se produc disensiuni în cadrul NATO  pe de o parte europenii care sunt pentru acord, pe de alta americanii.”

După doar o zi, Trump anunța însă că regimul de la Teheran este obligat să revină la masa negocierilor, amenințând în caz contrar cu efecte grave. Referindu-se la atitudinea regimului de la Teheran, care nu vrea renegocierea acordului, Donald Trump a afirmat: „Vor negocia ori se va întâmpla ceva. Și sper că nu va fi cazul”. Întrebat de jurnaliști ce va face dacă Teheranul va relua activitățile nucleare, Donald Trump a amenințat: „Iranul va afla. Eu aș sfătui Iranul să nu relanseze programul nuclear; i-aș sfătui cu tărie. Dacă vor face acest lucru, vor exista consecințe grave”, a avertizat Trump înaintea unei ședințe cu membrii administrației de la Washington.

Rolul Statelor Unite în economia globală este și va rămâne unul principal. În caz că acest lucru se schimbă, un alt jucător va trebui să exercite rolul de lider comercial al lumii  indiferent că vorbim de Europa, China, India sau chiar Japonia. Pentru moment, pare însă că singurul stat cu dorința și capacitatea de a coordona se află pe continentul nord-american.