Divanul. Poetul și filozoful în dialog

Cu siguranță n-ar avea nimic de împărțit, dar de discutat, slavă Domnului: pe circa 200 de pagini, filozoful Liiceanu iscodește, uneori direct, alteori ocolit, niciodată brutal, iar poetul răspunde, se confesează, se dez-amăgește, își dezleagă viața și menirea, încearcând să le traducă în cuvinte. E ultima lui traducere, una dintre cele mai izbutite.

Chiar dacă refuză, obstinat, prind fandări repetate (și care în niciun caz nu țin de cochetărie), s-o recunoască, Mircea Ivănescu este întâi de toate poet. Sigur, lumea îl cunoaște mai de grabă ca fiind traducătorul lui Kafka, Joyce, Faulkner, Musil, Ezra Pound, T.S. Eliot și mulți, mulți alții. Cum se poate vedea, nume grele ale literaturii universale, fără de care nicio bibliotecă a lumii n-ar sta în picioare. S-a născut în 1931 și s-a stins anul în 2011. Personaj mitic în mediile literare, iubit atât pentru forța talentului său, cât și pentru alura complet neconvențională a personajului pe care l-a întruchipat, M.I. a fost petrecut la cimitir, în Sibiul anului 2011, de o mână de oameni. Uitarea, ingratitudinea, nepăsarea semenilor și-au dat mâna, lăsându-l pe poet aproape singur pe ultimul său drum.

Evitând orice formă de patetism, cartea lui Gabriel Liiceanu (o concretizare a cinci întâlniri dialogale cu M.I. în chiar primăvara anului în care acesta din urmă avea să dispară) este o reparație și o așezare a poetului în locul care i se cuvenea în memoria noastră. Dar și prilejul de a revedea o epocă – cea a comunismului – prin ochii unui om de o înspăimântătoare onestitate, în raport de ceilalți, dar mai ales de sine.

“Oamenii-monument, spune Liiceanu, sunt cei a căror biografie a înmagazinat istorie și care, putând să seamă de ea, au funcția de a salva o comunitate de la naufragiul uitării.” Și continuă: “Dar cum putem aștepta de la cineva care ignoră istoria (id est M.I. – n.n.) să devină un mărturisitor al vremurilor sale? (…) Într-un singur fel: acceptând că omul acela s-a așezat, într-un punct situat dincolo de bine și de rău, dincolo de teroare și de cei terorizați, dincolo de caracterul accidental al unei biografii.”

“Măștile lui M.I. – Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu”, Editura Humanitas, București, 2012