Discuțiile din spatele procesului de recrutare a corporatiștilor: Ce înseamnă când un candidat pentru un job tot insistă să primească oferta salarială în scris?

În sondaje, mulți corporatiști se declară nemulțumiți de actualul loc de muncă și ar vrea să-și schimbe jobul.

Conform BestJobs, trei din patru angajați vor să schimbe jobul în 2023, cei mai mulți fiind îngrijorați din cauza volumului crescut de muncă dacă angajatorul va recurge la reduceri de personal (74%). Alții – 17% – se tem că veniturile vor scădea, iar 9% se tem că vor ajunge la burnout sau că angajator le va impune întoarcerea completă la birou.

Conform BestJobs, pentru a-și menține stilul de viață și în 2023, 75% dintre cei care au participat la sondaj declară că ar avea nevoie de o creștere salarială. În eventualitatea căutării unui nou loc de muncă, cele mai importante criterii vizate de candidați sunt salariul – 80%, mediul de lucru – 40%, volumul de muncă – 22% și, atenție, dimensiunea companiei și implicit potențialul acesteia de a rezista în fața unei crize economice – 21%.

Aceasta este partea oficială a răspunsurilor la sondaje. O bună parte dintre corporatiștii care declară că ar vrea să schimbe compania se duce la un interviu la concurență mai puțin pentru a-și schimba jobul și numele companiei unde lucrează, ei vizând mai degrabă obținerea unei oferte scrise în urma interviului, pentru a se întoarce la propria companie și a cere un salariu mai mare.

În ultimul timp companiile, cei de la HR, nu vor să intre într-un război al ofertelor, al creșterilor salariale care să le afecteze bugetele de salarii, așa că cer să vadă o ofertă scrisă de la un angajat dacă acesta spune că a primit o ofertă superioară din altă parte, dar nu ar pleca dacă ar primi aceeași ofertă de acolo de unde lucrează.

Multe firme au ajuns să fie nervoase de acest joc al ofertelor, așa că încearcă să evite războiul creșterilor salariale. Pe de altă parte, angajații care sunt căutați la interviuri într-un mod serios nu prea ar vrea să schimbe jobul și nici compania, pentru că dacă ar face acest lucru ar fi în bătaia vântului crizei.

De la un anumit nivel încolo, când salariile puse pe masă sunt ridicate, peste 2.000 de euro pe lună plus beneficii, nimeni nu ar vrea să riște o mutare greșită. Nu sunt foarte multe companii, nici multinaționale, nici românești, care oferă astfel de pachete salariale, iar în cazul în care fac o mutare greșită prin acceptarea unei alte oferte iar lucrurile nu merg, se pot trezi „în stradă”. Așa că preferă mai degrabă să obțină o ofertă superioară scrisă în urma discuțiilor, cu care să se întoarcă în propria companie și să obțină o majorare salarială.

Piața românească rămâne în continuare tensionată, se caută în continuare oameni, dar mai degrabă pe pozițiile de entry-level. Pentru pozițiile superioare cererea nu este atât de mare, pentru că foarte multe locuri sunt deja date și este greu să schimbi oamenii de acolo. În aceste condiții, mulți directori din HR, știind ce se întâmplă, preferă să nu mai facă oferte scrise, pentru a nu fi apoi „jucați” de angajați. În acel moment, fiecare parte riscă.

Cu oferta verbală te poți întoarce la locul de muncă cerând un salariu mai mare, pe care poți să îl primești sau nu. În cazul în care nu-l primești, trebuie să te întorci la cel care ți-a făcut oferta superioară și să aștepți să te angajeze. În cazul în care se întâmplă ceva în acest circuit, rămâi în aer.

Specialiștii în recrutare spun că dacă cei care insistă la interviu la concurență să primească o ofertă salarială scrisă, mai degrabă vor să se ducă cu ea la propriul angajator pentru a forța o majorare salarială decât să accepte jobul de la concurență.   

Această opinie a apărut prima dată pe Business Magazin.