Ce se discută la Viena: Băncile din ECE sunt extrem de profitable, România fiind în frunte, dar nu au suficientă scală și nu pot finanța mai mult firmele antreprenoriale. Așa că creșterea pieței de capital, a Bursei, trebuie să fie mult mai rapidă, iar oamenii trebuie să-și reducă economisirea bancară și să investească mai mult pe Bursă dacă vor să fie mai bogați

La începutul lunii ianuarie, toți investitorii – fie din Europa, fie din America, fie din China sau Japonia – care investesc în piețele financiare din Europa Centrală și de Est, se întâlnesc la Viena la Central & Eastern European Forum 2026, organizat din acest an de FT Live, pentru a vedea ce este nou în zonă, cum o duc economiile fostelor țări comuniste, cine are nevoie de bani (iar Guvernul de la noi are nevoie de mulți bani) și unde mai pot să-și plaseze fondurile imense pe care le au și care provin în cea mai mare parte fie de la pensionarii europeni, fie de la pensionarii americani, fie de la pensionarii japonezi.

În acest an, două teme mi-au atras atenția: băncile care operează în zonă sunt extrem de profitabile dar nu au scală, iar dezvoltarea piețelor de capital în această zonă este mult în urmă și nu finanțează economiile locale. Iar ca o legătură între cele două piețe, piața bancară și piața de capital, întrebarea care se pune este cum îi determini pe depunători, cei care își țin banii în bănci ca principală și chiar unică formă de economisire, să aloce și bani, și economii către piața de capital pentru a deveni mai bogați.

1. Băncile care operează în Europa Centrală și de Est, fie că sunt locale – OTP din Ungaria, Banca Transilvania din România sau băncile de top din Polonia -, fie că sunt filiale ale unor grupuri care vin din Europa Occidentală – ING, UniCredit, SocGen, Citi, Intesa etc. -, fie sunt din zonă – Erste, cel mai mare grup bancar din Europa Centrală și de Est, Raiffeisen – sunt profitabile, extrem de profitabile, sistemul bancar din România fiind chiar în frunte, au o poziție extrem de solidă, sunt lichide – depozitele sunt mai mari decât creditele, au un nivel al creditelor neperformante extrem de redus, nu sunt expuse pe piețele financiare globale cu produse sofisticate -, dar sunt mici, nu au un volum suficient, nu au suficientă scală. Și pentru că nu sunt suficient de mari, piețele fiind extrem, extrem de fragmentate, nu au suficientă masă pentru a susține economiile, iar din acest punct de vedere sunt selective atunci când dau credite, atunci când atrag clienți.

Valerie Brunner, membru în boardul Raiffeisen Bank International, responsabilă de partea de corporate și investment banking, a spus în panelul băncilor din zonă: Băncile din zonă sunt extrem de sănătoase, stabile și foarte profitabile.

Stefan Dorfler, directorul financiar al Erste, a spus că băncile din zonă operează cu un risc extrem de scăzut și așa ar trebui să rămână. Dar, dacă ne uităm la imaginea de ansamblu, băncile au nevoie să fie mult mai mari, dar din păcate a face business peste graniță este foarte greu, și aici nu este vorba doar despre banking, ci și de companiile antreprenoriale. Avem nevoie de mai multe tranzacții, de fuziuni și achiziții, ne trebuie o dimensiune mult mai mare, trebuie să fim mai competitivi. Pentru Erste, care deține BCR, a doua bancă din România, achiziția recentă din Polonia, cea mai mare piață bancară din zonă, îi deschide acum o altă perspectivă.

Teodora Petkova, director pe zona Europei Centrale și de Est la UniCredit, spune că este nevoie de mai multă consolidare în regiune, dar și în Europa: O Europă puternică are nevoie de bănci puternice, dar aceste bănci au nevoie de mărime.

Spre deosebire de americani, unde consolidarea bancară a fost mult mai simplă și de aceea băncile americane domină piețele financiare ale lumii, în Europa, în Europa Centrală și de Est consolidarea este mult mai dificilă, pentru că amprenta politică este mult mai prezentă.

Dacă acum 20-30 de ani băncile Europei Occidentale au avut drum liber pentru a intra în regiune, pentru că țările foste comuniste aveau nevoie de bani, de know-how și relații, acum autoritățile naționale susțin formarea și întărirea unor bănci locale, cum a fost cazul în România cu Banca Transilvania, unde BNR a susținut banca din Cluj să cumpere patru bănci într-un deceniu și să ajungă pe primul loc, sau în Polonia sau Ungaria, unde tema repolonizării și remaghiarizării sistemului bancar și a businessului este pe agenda politică.

Acum sunt foarte puține bănci care mai pot fi cumpărate în regiune care să aibă o dimensiune atractivă.

În România se desfășoară în aceste zile o luptă destul de aprinsă pentru achiziția Garanti Bank, deținută de grupul spaniol BBVA, unul dintre cele mai mari din Europa, și pentru care se bat, cel puțin până acum, ING, Raiffeisen și Intesa. Iar Garanti deține doar 1,9% cotă bancară. Dar pentru ING sau Raiffeisen, a cumpăra chiar și 2% dintr-odată, poate să facă diferența pentru a crește spre o cotă de piață de 10%, care se consideră necesară pentru a conta în sistemul bancar românesc.

Dacă băncile nu vor deveni mai mari, nu se vor asocia, nu vor fuziona, nu vor putea să susțină economiile naționale sau ieșirea companiilor antreprenoriale în regiune.

Nicio bancă nu-și va sacrifica profitabilitatea obținută dintr-un volum redus de business, cel puțin ca marjă, dacă nu va avea o dimensiune mult mai mare, care să-i permită să obțină un profit mai mare dintr-un volum de business mai mare.

Economiile fostelor țări comuniste au reușit să se ridice în ultimii 20-30 de ani, după căderea comunismului, datorită intrării în Uniunea Europeană și NATO, care a însemnat investiții străine private și fonduri europene.

Problema care se pune este ce se va întâmpla cu economiile acestor țări când se vor reduce fondurile europene sau chiar vor dispărea, sau când investitorii occidentali care au venit la început, când era teren virgin, vor decide să părăsească zona. Pot băncile care operează în zonă să susțină economiile, să acopere investitorii care ies și fondurile europene care nu vor mai fi? Răspunsul de acum este nu, pentru că nu au o dimensiune suficient de mare.

2. Mai mult ca niciodată, tema dezvoltării pieței de capital în regiune a fost un punct central al discuțiilor, fie că era vorba despre noul guvernator al Băncii Naționale a Austriei, fie că era vorba despre miniștrii de finanțe, fie că era vorba despre directorii băncilor comerciale.

Țările din Europa Centrală și de Est trebuie să-și dezvolte mult mai mult și mai repede piața de capital, iar acest lucru nu înseamnă numai bursa, ci și piețele de obligațiuni sau alte titluri cu venit fix, pentru a putea finanța economiile și companiile locale.

Piața de capital trebuie să fie o alternativă viabilă și rapidă pentru companiile și antreprenorii care au nevoie de bani să crească, să se extindă, care vor să-și asume riscuri, pentru că băncile sunt principala sursă de finanțare dar până la un punct, până la punctul în care riscul crește mai mult decât vor să-și asume. Pentru că băncile din zonă vor să rămână profitabile, nu vor să-și asume riscuri mai mari. Iar companiile antreprenoriale trebuie să găsească alte surse de finanțare pentru extindere și dezvoltare, dar nu găsesc pentru că piețele de capital sunt extrem de mici, fără lichiditate, fără investitori suficienți care vor să-și asume riscuri.

Cel puțin în cazul României, care are o piață de capital de dividend mare și de dobândă mare (a se vedea titlurile de stat), finanțarea pentru creștere și extindere fie la nivel local, fie la nivel regional, este extrem de redusă, dacă nu chiar lipsește de tot.

Toată lumea dă ca exemplu America, care reușește să-și finanțeze economia, companiile, mai mult prin intermediul pieței de capital, prin toate instrumentele, decât prin sistemul bancar. Și de aceea, atât Europa cât și Europa Centrală și de Est nu pot să crească mai repede și pierd lupta economică, de business, tehnologică, de cercetare și inovație cu Statele Unite.

3. Una dintre problemele dimensiunii reduse a pieții de capital din regiune, aici incluzând și România, este faptul că zona de retail nu este chiar atât de puternică, ceea ce face ca piețele de capital să fie dependente de investitorii instituționali care azi intră, dar peste o săptămână ies.

Discuțiile de la Viena s-au îndreptat și către zona în care țările trebuie să facă mai mult în a-și convinge locuitorii să-și îndrepte banii, economiile, nu numai către depozitele bancare, care în continuare reprezintă prima opțiune de investiție/economisire, ci și către piața de capital – acțiuni, obligațiuni sau alte instrumente – care pot să le aducă un câștig, un venit mai ridicat.

Ideea este că dacă stai cu banii la bancă, cel puțin așa spun marii investitori, nu vei ajunge bogat ci chiar “sărac”, pentru că inflația erodează economiile, pentru că dobânzile sunt mici, ceea ce face ca și câștigurile să fie mici, versus posibilitatea de a câștiga mult mai mult investind în acțiuni, fonduri mutuale, fonduri de investiții, obligațiuni etc.

Tema dezvoltării piețelor de capital a ajuns să fie subiect de discuție la nivelul băncilor centrale, care până acum erau interesate doar de sistemul bancar.

Ideea conferinței din acest an de la Viena ar putea fi rezumată:

Băncile care operează în zonă trebuie să fie mai mari, autoritățile politice și de reglementare trebuie să fie mult mai deschise în a  susține consolidarea sistemelor bancare, adică să susțină formarea unor bănci mult mai mari, iar pentru asta naționalitatea capitalului nu trebuie să fie un punct de împotrivire, dezvoltarea pieței de capital trebuie susținută până la urmă ca o prioritate națională, cei care muncesc și trăiesc în zonă trebuie susținuți, încurajați, motivați, determinați să investească mai mult pe bursă sau în alte instrumente cu câștig mai mare, chiar dacă sunt mai riscante. Doar așa se pot crea mai mulți bani, mai multă avere, mai multă bogăție.