Discreția costă: cum au ajuns licitațiile private de artă noul refugiu al miliardarilor

Nu toți colecționarii vor să se știe când au ceva de vânzare, motiv pentru care aceștia încep să apeleze tot mai des la licitații private cu ajutorul caselor specializate, ca să se asigure că obțin un preț bun fără a renunța la discreție, scrie Financial Times.

În cazul în care se alege o astfel de metodă de vânzare, se apelează la o casă de licitații care prezintă lucrările disponibile și invită amatorii pe care-i știe interesați să liciteze. Pe lângă discreție, unii vânzători apelează la licitații private și pentru a evita să fie percepuți ca având probleme financiare pentru că se despart de un obiect din colecția lor.

Cu toate că atât casele de licitații, cât și galeriile de artă oferă de mult posibilitatea colecționarilor să vândă discret lucrări, abia în ultimii câțiva ani au luat amploare licitațiile private, unde potențialii cumpărători văd produsul, de regulă la un depozit specializat, după care li se comunică un interval în care pot face o ofertă pentru el.

Printre motivele care au dus la creșterea interesului pentru licitații private de artă, afirmă specialiștii din domeniu, se numără scăderea numărului de persoane care participă la licitații publice cu lucrări foarte scumpe, precum și pandemia de Covid, care a avut drept consecință reducerea apetitului pentru călătorit al celor care altădată ar fi participat la licitațiile obișnuite.

Licitațiile de artă private care se desfășoară pe bază de invitație nu se organizează, spun specialiștii, pentru opere evaluate la sume „mici” de genul a 10 milioane de dolari, ci pentru unele mult mai scumpe, un miliardar vânzând anul trecut o lucrare a artistului Mark Rothko pentru suma de aproximativ 195 de milioane de dolari, de exemplu.