Diplomatul aurului negru

Aceasta este situatia pe care a mostenit-o, la inceputul anului, Rex W. Tillerson (54) – noul CEO al gigantului american cu sediul in Irving, una dintre suburbiile Dallas-ului. Texanul pur sange i-a urmat in functie celebrului Lee Raymond (67 ani), care a condus compania mai mult de doisprezece ani, perioada in care Exxon a fuzionat cu Mobil. Raymond a mai reusit, pe parcursul “domniei” sale, sa provoace o apreciere a cursului titlurilor companiei de la 13 dolari pe actiune in 1993 la aproape 60 de dolari in 2005. Iar Tillerson are obligatia de a obtine rezultate cel putin la fel de bune. O responsabilitate grea? Da si nu.Puterea insistenteiRex Tillerson s-a alaturat Exxon in 1975, ca inginer de productie, inainte sa termine cursurile de inginerie civila de la Universitatea din Texas. La inceput nu era prea increzator ca a facut alegerea potrivita pentru o cariera de succes. De-asta l-a si intrebat pe omul de la recrutare – care acum e vicepresedinte ExxonMobil International Limited in Europa si Comunitatea Statelor Independente – “ce poate face un inginer civil pentru o companie petroliera ?”. “Nu trebuie sa-ti faci griji pentru ce vei face, vino sa lucrezi pentru noi si o sa-ti gasesti locul”, a fost raspunsul primit. Tillerson recunoaste si astazi ca datorita insistentei acelei persoane a ajuns la conducerea companiei. In ’87, a trecut de la productie la partea de dezvoltare. Responsabilitatile sale includeau realizarea unor planuri pe termen lung pentru comercializarea gazului natural in Alaska si Beaufort Sea in Canada. A revenit la productie in 1989, dar de aceasta data din pozitia de General Manager la divizia centrala a Exxon, responsabil pe exploatarile de petrol si gaze naturale din Texas, Oklahoma, Arkansas si Kansas. Slalom catre varfDin acest moment, a inceput drumul lui Tillerson catre varful ierarhiei Exxon, trecand pe la mai multe divizii ale companiei americane. Dupa ce a fost consultant de productie al Exxon Corporation si apoi coordonator al departamentului de vanzari al Exxon Co. International, Tillerson a fost numit, in ’95, presedintele Exxon Yemen, Esso Exploration si Production Khorat. Trei ani mai tarziu a ajuns vicepresedinte al diviziei Exxon Ventures si presedinte al Exxon Neftegas. In aceste doua roluri a fost responsabil de operatiunile companiei in Rusia si in Marea Caspica, precum si de operatiunile de explorare petroliera maritima ale Sahalin I Consortium in Rusia. In decembrie ’99, a devenit presedintele al ExxonMobil Development Company si, in paralel, vicepresedinte executiv al ExxonMobil Corporation. In august 2001 a fost numit Senior Vice President al ExxonMobil, de la 1 martie 2004 a fost ales presedinte si membru al Consiliului Director, iar din ianuarie 2006 – CEO al companiei.Zgarcit cu viata privataPe langa functia de conducere in cadrul ExxonMobil, Rex Tillerson este membru al Consiliului Director al Institutului American Petroleum, al Consiliului de Afaceri ruso-american, al Fundatiei United Negro College si al Consiliului de Consultanta al Fundatiei de Inginerie al Universitatii din Texas. Intr-un clasament al celor mai bine platiti executivi din SUA, realizat de Forbes in 2005, Rex Tillerson ocupa locul 299 (din 500) in lume, cu un salariu total anul trecut de 4,12 milioane de dolari (incluzand bonusurile si castigurile din actiuni preferentiale). In perioada respectiva Tillerson era doar presedinte al companiei, iar schimbarea functiei i-a adus, cu siguranta, o marire substantiala a compensatiilor (predecesorul sau in functia de CEO, Lee Raymond, avea in 2004, tot conform Forbes, un salariu total de 25,8 milioane de dolari).Revista Fortune scrie ca Tillerson isi aduce aminte detaliile fiecarui camp de petrol vizitat, iar Time noteaza ca “atunci cand intra intr-o camera, radiaza prin competenta si stabilitate”. In afara unor asemenea observatii mai mult sau mai putin subiective, in mediile de afaceri nu se vehiculeaza prea multe informatii despre personalitatea sau viata privata a CEO-ului. Se stie doar ca e casatorit cu Renda St. Clair. Mostenire complexaStatutul de conducator al unei companii precum ExxonMobil este cu totul special. Mai ales daca te gandesti ca sefii de stat din tarile in curs de dezvoltare in care multinationala detine exploatari il considera pe Tillerson egalul lor. Un alt avantaj al noii sale functii este ca, dupa cum sublinia presa americana, ExxonMobil este o companie care functioneaza de una singura. “Compania are nevoie mai mult de un organizator decat de un comandant”, scrie Financial Times. Noul CEO nu va avea de facut decat sa urmeze calea trasata de predecesorul sau, Lee Raymond.Tillerson trebuie, totusi, sa regandeasca anumite strategii ale companiei. Si aici intervine partea grea, pentru ca ExxonMobil are cateva carente la capitolul imagine. Predecesorul lui Tillerson, Lee Raymond, a facut o serie de gafe, pe parcursul celor 12 ani, cat a ocupat functia de CEO: a negat dovezile incalzirii globale, s-a opus protocolului de la Kyoto (un acord international privind protejarea mediului, care nu a fost semnat de SUA) si a ignorat criticile legate de manipularea preturilor petrolului. In plus, nu a luat in calcul, nici macar o secunda, posibilitatea de a investi in surse alternative de energie. Dupa ultimele statistici, rezervele de petrol ale companiei ating 22,4 miliarde de barili, ceea ce inseamna, in ritmul consumului actual, inca 14,5 ani de exploatare. Asa ca, cinic vorbind, Raymond nu avea motive de ingrijorare. Asa cum nici Tillerson nu ar trebui sa aiba, daca nu ar fi presiunile organizatiilor de mediu.Acelasi vin vechiIncercand sa rezolve problemele de imagine ale companiei, Tillerson a conceput o strategie menita sa inchida gura criticilor. Astfel, in problema resurselor alternative de energie, Tillerson accepta importanta lor, dar asteapta inca “marile oportunitati”. “Nu vedem in nici una din sursele vehiculate momentan o alternativa la petrol sau gaz natural care merita sa fie luata in calcul pe termen mediu si lung. Asteptam schimbari fundamentale, dar astea sunt la decenii distanta. Intrebarea e ce-o sa facem intre timp?”, declara el. In cazul incalzirii globale, Tillerson si-a permis sa mearga ceva mai departe, acceptand, in sfarsit, ca exista o legatura directa intre consumul de combustibili fosili si schimbarea climei. Si ca sa nu se spuna ca evita elegant esenta problemei, ExxonMobil a finantat cu 100 mil. dolari cercetarile stiintifice in acest domeniu ale Universitatii Stanford. Acuzatiile de manipulare a pretului petrolului au fost respinse de seful Exxon din start, fara multe explicatii. La o analiza mai atenta a situatiei, se poate ajunge la concluzia ca Rex Tillerson este la fel de ferm ca Lee Raymond, dar, spre deosebire de acesta, isi sustine principiile cu zambetul pe buze. “Este acelasi vin vechi intr-o sticla noua”, glumesc analistii pe seama sefului Exxon.IncidentulAlaskaIn martie 1989, 11 peste 100.000 de tone de petrol nerafinat apartinand ExxonMobil s-au deversat in Alaska. Au fost afectati peste 1.700 km de tarm; au murit 30.000 de pasari si 1.000 de foci. Refuzul companiei de a plati daunele de 5 miliarde de dolari locuitorilor din zona a fost inexplicabil. Demersurile pe care le-a facut Exxon pentru a remedia dezastrul ecologic au fost atat de superficiale, incat compania a fost acuzata de dezinteres. Acuzatiile nefondate facute de oficialii Exxon la adresa mass-media si a oficialitatilor din Alaska au avut ca rezultat detronarea companiei de pe locul 8 pe locul 110 in topul celor mai apreciate corporatii americane.Imperiul RockefellerIn secolul 19, cand industria americana era in perioada de boom, John D. Rockefeller era cel mai important om din industria petrolului, detinand doua companii, “Jersey Standard” si “Socony”. In 1911, Curtea Suprema a SUA decide dizolvarea celor doua companii, acuzate de monopol. Noua ani mai tarziu ia nastere Mobiloil, companie inregistrata de Socony (denumita, in 1966, dupa diverse alte achizitii, Mobil Oil Corp). Cealalta companie a celebrului Rockefeller, Jersey Standard, a devenit, in 1972, Exxon Corporation. In 1998, Exxon si Mobil au semnat contractele de fuzionare, reintregind, astfel, “imperiul Rockefeller”. Grija pentru imagineInainte de a integra Mobil, imaginea Exxon era tigrul. Folosit prima data la inceputul secolului de Esso – marca europeana a companiei -, tigrul a ajuns in 1955 si in SUA. La aproape 100 de ani de la inceputul “parteneriatului” cu celebra felina, ExxonMobil a infiintat Fundatia “Save the Tiger”, care a derulat proiecte in 13 tari in care mai traiesc tigrii. Scepticii spun, insa, ca ExxonMobil a infiintat fundatia mai degraba pentru a-si spala imaginea dupa incidentul din Alaska decat pentru “relatia speciala” dintre companie si tigru.Ingrijorare la nivel inaltOrganizatiile ecologiste pun in discutie problema epuizarii resurselor de petrol, estimand ca in cel mult 20 de ani nu vor mai exista zacaminte. Daca acum 50 de ani se consumau, pe an, 4 miliarde de barili de petrol cu o rata de descoperire (viteza cu care se descopera zacaminte noi) de 30 de miliarde de barili pe an, astazi se consuma 30 mld. barili cu o rata de descoperire de 4 miliarde de barili. Cresterea pretului barilului de petrol, de la 10 dolari – in 1998 – la 75,35 dolari (cea mai mare valoare inregistrata vreodata) – in cursul acestui an, i-a pus pe ganduri pe guvernanti. Presedintele SUA a anuntat, in aprilie, ca autoritatile vor investiga cresterea preturilor petrolului.