Diferența între poze și fotografii

Răspunsul lung își are rostul numai dacă mirarea îi aparține unui ins în toate mințile: fotografie înseamnă să nemurești lumina, emoția și momentul. Vestita fotografie cu copii arși cu napalm în Vietnam a lui Nick Ut este mai mult decât un moment dintr-un război cretin, este un amestec de trăiri care a dus la marile manifestații din SUA, în urma cărora războiul a încetat. Și vorbeam mai sus de inși în toate mințile pentru că există înregistrări cu președintele Nixon care își exprima, în cel mai pur stil politicianist, îndoieli în privința autenticității imaginii: “…nu crezi că e aranjată?”, l-a întrebat fostul președinte american pe secretarul său de presă.

Imaginea de alături este dintr-un alt tip de război, cel dintre fotografi și vedete. Este o fotografie a lui Jackie Kennedy Onassis, luată de un ins numit Ron Galella pe 7 octombrie 1971.
Ron Galella (www.rongalella.com) a fost cel mai faimos paparazzo al epocii sale (și este în continuare un fotograf de seamă, care ține discursuri, face expoziții și semnează cărți și albume). I-a fotografiat pe Elvis, pe Sophia Loren, pe Liz Taylor, Robert Redford sau Frank Sinatra. Sean Penn l-a scuipat, iar bodyguarzii lui Richard Burton l-au luat la bătaie de-a binelea. Și după ce Marlon Brando i-a rupt falca și i-a scos cinci dinți, Galella s-a echipat cu o cască de fotbal american și l-a urmărit mai sârguincios.

Vedeta favorită a lui Galella a fost Jackie Kennedy. În perioada în care fosta primă doamnă a locuit la New York, Galella a dat sume serioase portarilor și șoferilor de limuzine, pentru a o putea urmări. “Windblown Jackie”, cum este cunoscută fotografia, este socotită capodopera lui Ron: Jackie reacționează, cu un zâmbet ușor surprins, la claxonul unui taxi, pe Madison Avenue. Insistența lui Galella a dus la două vestite procese care i-au adus notorietate fotografului, dar care au menținut-o și pe Jackie în atenția publicului. Peste ani un film despre activitatea lui Galella se va numi chiar “Sparge-i camera!” – “Smash his camera”, după îndemnul pe care Jackie i l-a adresat unui bodyguard aflat în apropierea lui Galella.

În cazul în care veți căuta și alte imagini luate de Ron Galella, veți descoperi că, paparazzo sau nu, nu a uitat nicio clipă să fie fotograf, și aceasta este lecția pe care ne-o oferă: diferența între poze – “el sprijinind fals Turnul din Pisa” sau “ea ținând luna în palmă” sau “peisajul minunat de la munte, cu linia orizontului strâmbă și niște crăci apărând aiurea” – și fotografie – lumină, emoție și moment. Între amatorism și experiență sau între talent și superficialitate. Galella a studiat fotografia și are o diplomă în fotojurnalism. A creat un gen care în timp a degenerat, cum se întâmplă cu cele mai multe găselnițe de succes, care par facile cu toate că nu sunt: astăzi o sumă de inși își imaginează că pot da lovitura vieții pozând la nesfârșit picioare sau sâni dezgoliți, gloată fără educație și fără rost. Cumva eufemistic vorbind.