Diana Cîtu: „Nothing is for granted”. Pot spune că aceasta este o lecție pe care am învățat-o cu toții

CEO • RECICLAD’OR

Cifră de afaceri (2020): > 118 mil lei • Număr de angajați: 37

—   Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o în pandemie:

„Nothing is for granted”. Am învățat, la modul aplicat, că nu trebuie să luăm, să considerăm că ceea ce avem, mediul în care trăim, tabieturile noastre sunt ceva sigur, neschimbabil, pentru totdeauna. Iată că Dumnezeu (sau Marele Arhitect, cum îl numesc unii) ne mai atrage din când în când atenția că trebuie să nu uităm că suntem în primul rând oameni, că suntem fragili și că, oricât de dezvoltată tehnologic ar fi societatea în care trăim, nevoile noastre simple, primare sunt cele care contează. Am pierdut la modul abrupt sofisticatul mod de viață de dinainte de pandemie, restricțiile survenite odată cu aceasta aducându-ne spre simplitate. Pot spune că aceasta este o lecție pe care am învățat-o cu toții.

—   Cea mai importantă decizie pe care am luat-o în ultimul an:

Cea mai importantă decizie (non-privată) pe care am luat-o în ultimul an este lansarea unei mega-campanii la scară națională, atât alături de partenerii noștri, cât și împreună cu orice cetățean interesat, de a curăța apele României de poluarea acestora cu deșeuri de ambalaje (plastic, pet, hârtie/carton, etc). Este un proiect uriaș, pe care l-am numit Ape Libere.

—   Cum mi-am menținut colegii motivați în ultimul an:

Pot spune că fără niciun efort suplimentar. Am avut plăcuta surpriză să mă întâlnesc la birou cu colegi ce primiseră permisiunea de a lucra de acasă, aceștia spunându-mi că își doresc mult să vină să lucreze în birourile lor. Recunosc, suntem o echipă frumoasă, tânără, energică și, foarte important, ne place mult ceea ce facem.

—   Work from home sau de la birou?

Prefer munca la birou. Îmi conferă, ca părere personală, un grad de eficiență mai ridicat. Pe timpul pandemiei însă, atât eu, cât și colegii mei, am experimentat și munca de acasă. Rezultatele au fost foarte bune.

—   Locul din care îmi iau energia necesară depășirii unei crize:

Duc o viață relativ simplă din punct de vedere social. Petrec mult timp în familie, alături de copiii mei, parinți, socri. Îmi amintesc cu drag o carte citită când eram în liceu, la Slatina – „Patru generații sub același acoperiș” – Lao She. Fără să știu pe atunci ce îmi va rezerva viitorul, am simțit cât de plăcut, binecuvântat ar fi să trăiești alături de familie, familia lărgită, să oferi și să primești acea iubire dezinteresată pe care doar aceasta ți-o poate oferi. Trăiesc acum ceea ce atunci, în liceu, mi-am dorit și pot spune că familia este sursa energiei necesare depășirii crizelor.

—   Persoana care m-a inspirat cel mai mult în această perioadă:

Am voie două persoane? Prima ar fi „persoana” corpului medical român. Aceștia sunt adevărații eroi ai crizei pe care o parcurgem. Medicii, asistenții/le, personalul medical auxiliar, cercetătorii din virusologie, deși clar depășiți de evenimente, s-au luptat, se luptă, se sacrifică pentru noi. După o zi plină de ședințe, întâlniri, provocări când mi se pare că am epuizat întreaga mea energie, mă gândesc la sacrificiul medicilor (pe unii îi cunosc personal și, astfel, știu detaliile martiriului lor) și mă remotivez. A doua persoană ar fi o femeie, pe care am remarcat-o într-o difuzare TV și, impresionată fiind de aceasta când spunea, vorbind la telefon: „We did it, Joe! You are going to be the next President of the United States”. Am citit despre ea, am studiat cariera și realizările, performanța ei și pot spune că este modelul de om care m-a impresionat foarte mult în această perioadă. Puterea obținută prin muncă, perseverență, moderație și echidistanță. Jos pălăria, pentru o astfel de carieră. Mă refer la vicepreședintele Statelor Unite  (prima femeie în această funcție din istoria Americii ) – Kamala Harris.

—   Putere vs feminitate:

Acum 50-70 de ani, nu doar că s-ar fi exclus, ar fi fost și incompatibile. Astăzi sunt perfect posibile, chiar sunt la modă, aș putea spune. Cu condiția să nu facem confuzia (pe care unii, rău intenționați o provoacă) între feminitate, așa cum bine ați întrebat, și feminism. Cred că femeia și bărbatul au același rang, aceleași drepturi, pot ocupa aceleași poziții din punct de vedere social, politic, economic, așa cum azi se întâmplă în marea majoritate a țărilor. Cred însă și că femeia este și trebuie să rămână mamă și soție. Să-și crească copiii ca o mamă și să fie devotată bărbatului ei, familiei. Nu cred că puterea defeminizează femeia, atâta timp cât aceasta nu uită că s-a născut mamă. Așadar, puterea și feminitatea fac casă bună împreună, cu condiția de a nu se cădea în extreme.