Diamantul BLESTEMAT care și-a ucis toți proprietarii

Ghinionul adus de diamant se leagă de originile acestuia: se spune că a fost furat de pe un idol din India, iar acest lucru ar fi adus moartea nu doar a celui în proprietatea căruia intra, dar și a celor care îl atingeau. Mit sau nu, s-au creat diverse intrigi pe parcurusul istoriei în jurul acestui subiect, existând dovezi că mulți dintre cei care au intrat în contact cu piatra, au avut o serie de probleme.

Povestea diamantului începe cu secole în urmă, când un bărbat pe nume Jean Baptiste Tefernier a făcut o călătorie în India și a furat diamantul albastru de pe fruntea statuii hinduse a zeiței Sita. Potrivit legendei, el ar fi fost sfâșiat de câini sălbatici în timpul unei călătorii în Rusia, după ce vânduse diamantul.

Unul dintre cumpărătorii diamantului ar fi fost chiar regele Louis al XIV-lea, “Regele Soare”, iar el este cel care a tăiat diamantul, care inițial ar fi avut 112 carate, potrivit The New York Times. L-a numit “Diamantul albastru al coroanei” și l-a purtat adeseori la gât, atârnat de o panglică. După moartea lui Louis al XV-lea, Louis al XVI-lea, soțul Mariei Antoaneta a intrat în posesia lui. Potrivit legendei, cei doi au fost decapitați în timpul Revoluției Franceze.În timpul Revoluției Franceze, mare parte din bijuteriile coroanei au fost furate din locul de unde au fost depozitate.

Diamantul ar fi reapărut în Londra în 1813 în posesia bijutierului Daniel Eliason. Regele George al IV-lea al Angliei ar fi cumpărat diamantul albastru de la Daniel Eliason, iar după moartea lui, ar fi fost vândut din nou pentru plata datoriilor. În jurul anului 1939, diamantul ar fi fost în proprietatea bancherului Henry Philip Hope, de unde și-a moștenit și numele. Se spune că familia Hope ar fi fost afectată de blestem, membrii bogați ai familiei devenind săraci. Unul dintre descendenții primului cumpărător ar fi fost un împătimit al jocurilor de noroc și a vândut bijuteria.

Bijutierul american Simon Frankel a cumpărat diamantul în 1901 și l-a adus în SUA. În următorii ani și-a schimbat proprietarii și a ajuns la Pierre Cartier care a încercat să îl vândă bogatei Evalyn Walsh McLean. Ea văzuse diamantul în 1910, în timpul unei călătorii în Paris.Mclean și îi spusese lui Cartier că de obicei obiectele care par să îi aducă ghinion se transformă în noroc pentru ea, iar el a a avut grijă să sublinieze partea negativă a istoriei diamantului, acesta putând fi una dintre sursa legendei blestemului. Totuși, lui McLean nu i-a plăcut felul în care a fost montat și nu l-a cumpărat. Câteva luni mai târziu, Pierre Cartier a sosit în SUA și după ce acesta a fost montat într-o altă formă, ea a cumpărat diamantul.

Evalyn McLean a purtat bijuteria tot timpul de atunci, a fost convinsă cu greu chiar de doctorul ei să și-l dea jos pentru o operație la gât. L-a purtat drept talisman, au fost făcute speculații despre blestemul care ar fi afectat-o. Primul ei născut a murit într-un accident de mașină, iar fiica ei s-a sinucis la 25 de ani. În plus, soțul lui Evalyn McLean a fost declarat nebun și internat într-un institut specializat pentru astfel de afecțiuni până la moartea lui. Chiar dacă ea ar fi vrut să lase bijuteria moștenire nepoților, aceasta a fost pusă spre vânzare în 1949, la doi ani după moartea ei, pentru plata datoriilor acumulate.

Legenda diamantului blestemat s-a conturat și în jurul sultanului Turciei Abdul Habd, care ar fi cumpărat diamntul cu 400.000 de dolari în jurul anului 1909 și, la doar un an după achiziție, ar fi fost detronat, potrivit weir-encyclopedia.com. Jaques Colette, un alt cumpărător al diamantului, s-ar fi sinucis, iar prințul Ivan Kanitovski, un alt proprietar, ar fi fost omorât de revoluționari. Cel care a vândut diamantul sultanului, ar fi murit alături de soția și copilul lui după ce au căzut într-o prăpastie cu căruța în care se aflau, iar unul dintre cei care au păzit diamantul a fost spânzurat.

Harry Winston, un bijutier din New York este ultimul proprietar al diamantului. El l-a oferit spre purtare la diverse evenimente organizate în scopuri caritabile și l-a donat apoi muzeului Smithsonian, unde se află și în prezent. Evident, există speculațiile că ar fi făcut donația pentru a scăpa de blestem.