Dezbrăcarea candidatului acoperit: striptease cu perversiuni

Motivat de suspiciunea că premierul Victor Ponta ar fi încălcat legea lucrând ca ofițer acoperit al SIE pe când era procuror, în perioada 1997-2001, președintele Traian Băsescu a ieșit public să relateze că a încercat încă din 2013 să afle dacă în guvern sunt foști sau actuali ofițeri acoperiți ai SIE, în ce perioadă au fost încadrați și dacă au fost specializați acolo, dar s-a izbit de refuzul repetat al șefului de atunci al SIE, Teodor Meleșcanu. Ca atare, președintele, conform declarațiilor sale, a sărit ulterior peste acesta și “a lucrat direct cu ofițerii” din subordinea lui Meleșcanu.

Președintele s-a ferit să încalce legea care interzice deconspirarea cadrelor serviciului inclusiv după ieșirea lor din activitate, făcând practic doar o declarație politică pe tema suspiciunii sale despre trecutul lui Ponta, deși a adăugat că e gata oricând s-o susțină cu dovezi. Băsescu a prezentat două HG, din 2002 și 2013, cuprinzând lista, respectiv actualizarea listei interne cu informații secrete de stat ale SIE, încercând să arate că a doua ar introduce într-un mod suspect și fără avizul CSAT interdicția de deconspirare a foștilor ofițeri acoperiți timp de până la 30 de ani de la ieșirea lor din activitate (o prevedere care însă încorpora standardele ORNISS de protecție a informațiilor clasificate). Un alt fost șef al SIE, Mihai-Răzvan Ungureanu, a explicat în urmă cu câteva săptămâni că SIE a cerut de multă vreme ca protecția informațiilor respective să fie consacrată într-o HG care să devină publică, ca să nu mai apară cazuri când cineva putea dezvălui secrete ale SIE fără să știe că încalcă legea: așa s-ar justifica în textul HG din 2013 explicitarea amănunțită a tuturor interdicțiilor legate de dezvăluirile despre activitatea SIE, respectiv faptul că HG din 2013 a fost publicată în MO, în timp ce cea din 2002 a rămas secretă, având caracter militar).

Președintele Traian Băsescu a amintit și o interpelare din 2013 a fostului senator PSD Valer Marian către premier, inspirată de consilierul său parlamentar Ovidiu Ohanesian (unul dintre ziariștii răpiți în Irak în 2005), în care figura și întrebarea dacă Ponta a lucrat pentru SIE în perioada menționată mai sus. Ceea ce nu a amintit Băsescu e că aceeași interpelare conținea și întrebarea dacă e adevărat că înainte de depunerea jurământului de premier din mai 2012, Victor Ponta a fost chemat de Traian Băsescu la Cotroceni, de unde ar fi vorbit la telefon cu presupusul său ofițer de legătură de pe vremea “acoperirii” – o întrebare care face ușor hazlie susținerea președintelui că interpelarea lui Marian a devenit de interes și potențial credibilă pentru el abia când a coroborat-o cu emiterea HG din 2013 și cu refuzurile lui Meleșcanu de a-i devoala pe foștii acoperiți din SIE.

“Până când a plecat Meleșcanu eu nu am mai avut încredere în ceea ce-mi spune șeful SIE”, a conchis Traian Băsescu. Chiar și fără Meleșcanu la cârmă, SIE aflat acum sub conducerea lui Silviu Predoiu a emis un comunicat în care a explicat legalitatea emiterii HG din 2013 și faptul că listele interne cu informații secrete de stat ale diverselor instituții nu sunt condiționate de avizul CSAT. Prin urmare, dacă șeful statului l-a criticat inițial doar pe Meleșcanu, ulterior și-a extins tirul la adresa SIE în ansamblu, acuzat că se implică în politică, dar și la adresa serviciilor în general, acuzate că, din cauza mecanismelor slabe de control civil, au căpătat prea multă putere și amenință să acapareze influență în varii instituții ale statului.

Realitatea este că toate legile relevante, deși protejează ferm secretele serviciilor, în special cele ale SIE, în același timp interzic secretizarea informațiilor în scopul de a se favoriza sau ascunde încălcarea legii, iar atât CSAT, cât și comisia parlamentară de control al SIE au dreptul să verifice dacă activitatea serviciului respectă Constituția și legislația. Așa încât demersul președintelui este legitim, chiar dacă vine la capătul a zece ani în care Băsescu însuși a încurajat creșterea puterii serviciilor și le-a lăudat constant performanțele. Dar faptul că acest scandal vine în plină campanie electorală și că are atât de direct ca țintă scoaterea din cursă a lui Victor Ponta, strict prin jocul dosarelor, pe ultima sută de metri înaintea alegerilor, decredibilizează inevitabil demersul lui Băsescu și, cel puțin pe moment, nu face decât să sufle vânt electoral în pânze atât lui Ponta, cât și lui Meleșcanu, devenit brusc erou al “luptei cu băsismul”.

Mai departe, presupunând că ar putea fi confirmată, acuzația președintelui Băsescu pe tema Victor Ponta – fost ofițer acoperit nu implică o răspundere penală a premierului, singura răspundere posibilă fiind cea disciplinară, oricum inaplicabilă din moment ce Victor Ponta nu mai e magistrat. Chiar neconfirmată, acuzația a deschis însă un vast orizont de potențială răspundere morală, ceea ce a început să mobilizeze forțele din politică și societatea civilă interesate să oblige SIE să dezvăluie ce s-a întâmplat în perioada 1997-2001 în biografia premierului, iar pe acesta din urmă să demisioneze și să-și retragă candidatura la președinție.

Acest orizont poate fi lărgit atât de mult, încât scandalul să ricoșeze în mod grotesc în exterior (șeful PPE, Joseph Daul, i-a cerut deja premierului să clarifice chestiunea), în justiție sau economie (a apărut chiar ideea că toate deciziile de până acum ale guvernului Ponta pot fi puse sub semnul întrebării, după modelul de la autodemascarea lui Robert Turcescu, când inclusiv oficiali din guvern s-au bucurat nu numai să pună la îndoială toată activitatea acestuia, dar și să condamne presa în ansamblu că ar fi compromisă de spioni). Măsura perceperii pericolului în tabăra Ponta au dat-o deja reacțiile deplasate ale unor politicieni și televiziuni care s-au grăbit să pretindă că Traian Băsescu ar suferi de boli psihice sau neurologice, coborând astfel și mai mult nivelul unei campanii electorale deja marcate de vulgaritate și derizoriu.