O detonare în direct: „Dacă ei pot să câștige jumătate de milion de euro, nu au nicio ezitare să lase compania de stat să piardă 20 mil. euro.“ Pot să crească impozitele, poate să crească TVA, România poate să ajungă în Junk și să piardă miliarde de euro, numai să nu se lege cineva de companiile de stat, pentru că interesul național este devalizarea lor

George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuți head-hunteri de pe piața românească, și care de mai bine de zece ani recrutează directori sau membri în consilii de administrații ale companiilor de stat, s-a “detonat” săptămâna trecută la emisiunea ZF Live, explicând cum se fac recutările în conducerile companiilor de stat: selecția finală este o farsă, dacă nu iese cine trebuie se refac licitațiile de selecție, partidele, prin intermediul acționarilor din acte – ministerele, fac orice pentru a-și impune oamenii, pe stat, adică pe acționar, nu-l interesează criteriile de performanță sau situația companiei, conducătorii își fac propriii indicatori de performanță pe care să-i îndeplinească cu orice preț, inclusiv cu prețul pierderilor companiei, numai să ia bonusurile, clauzele de reziliere de contracte sunt extrem de bănoase încât au devenit o operațiune în sine.

Partidele de la guvernare sau chiar partidele parlamentare își alocă companiile unde să-și pună oamenii și de acolo începe efectiv devalizarea.

Toți liderii politici, mai mari sau mai mici, toți miniștrii, mai vechi, mai noi, mai influenți sau mai puțin influenți, invocă public interesul național în companiile de stat, dar în realitate sunt parte din acest proces de devalizare continuă a companiilor de stat.

Au scăpat cât de cât companiile de stat listate la Bursă, acolo unde mai există o oarecare obligație de transparență prin rezultatele raportate trimestrial, prin rapoartele anuale, prin faptul că mai există acționari pe lângă stat, care mai participă la adunările generale ale acționarilor și mai pun întrebări, sau prin faptul că scot la iveală anumite situații din cadrul acestor companii.

În schimb, în companiile de stat închise, acolo unde instituțiile de stat  – ministere, SGG etc. – sunt singurii acționari, este o devalizare de sus până jos.

Bătaia este pe furnizorii de produse și servicii, de la pază, facility management, mentenanță, copiatoare, hârtie, benzină, până la cele mai bănoase afaceri, cele din IT.

Digitalizarea nu înseamnă altceva decât cumpărarea unor produse și servicii din IT extrem de scumpe, după care să urmeze contractele de mentenanță, care se întind pe decenii și sunt ultra bănoase.

În spatele liderilor vizibili ai partidelor se află “clanuri” întregi de companii care se bat pe aceste contracte. Inclusiv multinaționalele sunt parte în aceste contracte.

Managementul companiilor de stat, selecția independentă – teoretic – a directorilor, a membrilor consiliilor de administrație, este un subiect atât de puternic pentru partide încât în guvernarea Ciucă-Ciolacu, adică PSD-PNL, cele două guverne mai degrabă au preferat să rateze 800 de milioane de euro, una dintre tranșele din PNRR, decât să facă o selecție independentă în managementul companiilor de stat care să nu fie afectată de conflictul de interese.

Partidele, cei care sunt sau cei care au fost la Palatul Victoria în prima și a doua linie, au lăsat ca România să piardă bani europeni, preferând mai degrabă să ajungem în situația în care, acum, premierul Bolojan să mărească taxele și impozitele.

Pe acționar, adică pe stat, adică pe guvern, adică pe minister, adică pe cei responsabili din cadrul guvernului și al ministerelor, pe nimeni nu interesează ce se întâmplă în companiile de stat atâta timp cât sunt “vaci de muls”, atâta timp cât clanurile partidelor pot extrage bani.

Dacă pe premier, pe un ministru, pe un secretar de stat nu-l interesează ce se întâmplă într-o companie de stat, de ce l-ar interesa pe cel care este selectat și numit să conducă compania de stat? El știe că se duce acolo să facă bani pentru el și pentru cei care l-au numit.

George Butunoiu a spus la ZF Live că dacă un manager poate să câștige personal, la o companie de stat, jumătate de milion de euro, salariu plus bonus, nu are nicio ezitare să lase compania să piardă 20 de milioane de euro, de exemplu.  

Ce vrea să spună Butunoiu este că acești manageri puși în frunte de partide nu au nicio ezitare să lase companiile de stat să se prăbușească dacă pot să extragă ceva din asta.

În fiecare an guvernul, indiferent de cine este la putere, injectează miliarde și miliarde de lei în companiile de stat cu pierderi, iar pe partea cealaltă banii sunt scoși prin contracte de livrări de produse și servicii, prin contracte de mandat etc.. Și dacă o companie de stat este pe profit, se întâmplă la fel.

Atâta timp cât companiile de stat rămân cu un singur acționar, de stat, devalizarea este la ordinea zilei. De aceea există o împotrivire feroce în a lista companiile de stat la Bursă, proces prin care această devalizare instituțională s-ar mai reduce.

Mai bine să pierdem câteva sute de milioane de euro, dacă nu chiar miliarde, decât Guvernul să forțeze listarea companiilor de stat la Bursă.

Forța nevăzută din spatele partidelor este mult mai puternică decât orice.

Pot să crească taxele și impozitele și mai mult, numai să nu se atingă nimeni de companiile de stat, unde se injectează miliarde de lei în fiecare an prin toate formele – bani direcți, credite, garanții etc..

Nu știu de ce George Butunoiu s-a “detonat” explicând public ce înseamnă selecția managementului în companiile de stat, ce înseamnă conducerea comaniilor de stat, dar așa am aflat și noi oficial ce se întâmplă la vârful companiilor de stat.

Când mai auziți un ministru, un lider politic mai mare sau mai mic bătându-se în piept cu “interesul național” în companiile de stat, să știți că acolo se devalizează cel mai mult.