Despre economia subterană sau cum dispar anual 200 de miliarde de lei din PIB-ul României

„Principala motivație pentru care există această economie informală este cea de neplată a taxelor. Mai există o componentă legată și de neconformarea cu regulamentele, autorizațiile și așa mai departe. Adică îți faci un business în economia formală dar nu vrei să obții autorizație, să plătești anumite taxe. Motivația principală este legată de neplata taxelor, iar în România, știm cu toții, avem o problemă majoră când ai 36% TVA necolectat, este o problemă extrem de gravă și nu pare să existe voința politică să luăm măsuri în această privință”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Ionuț Dumitru, economistul-șef al Raiffeisen Bank și fost președinte al Consiliului Fiscal.

Activitățile asociate cu economia subterană sunt realități concrete în toată lumea. Pentru a aloca resurse eficient, pentru un stat este esențial să aibă informații în legătură cu magnitudinea economiei subterane, activitățile implicate în aceste procese, persoanele implicate, dar și frecvența acestor activități. Este foarte dificil de măsurat și analizat activitățile economice subterane, inclusiv bunurile și forța de muncă implicată, în contextul în care persoanele implicate în astfel de activități nu doresc să fie identificate.

Subiectul este controversat, în măsura în care există dezbateri privind definiția economiei subterane, modalitatea de a face estimările, dar și utilizarea acestor estimări în economie. Cu toate acestea există destule indicii care sugerează faptul că economia mondială ascunsă este în creștere, însă se cunosc foarte puține despre amploarea și dezvoltarea acestui tip de economie în economiile emergente din Europa de Est și Asia Centrală.

Din 31 de țări europene analizate de Fondul Monetar Internațional într-un raport din 2018, România ocupă locul al patrulea în UE în ceea ce privește dimensiunea economiei subterane estimate, cu o pondere de 26,3% din Produsul Intern Brut al țării în 2016, serie neajustată. Cea mai mare pondere a economiei subterane este în Bulgaria, cu 29,6% din PIB, însă țara vecină a României a făcut eforturi considerabile în ultima vreme pentru combaterea acestor activități. „Dacă ne uităm la alte țări avem Bulgaria care și-a redus masiv pierderile din TVA, Polonia la fel, iar noi ne complacem într-o situație extrem de gravă care pune în pericol siguranța națională până la urmă. Când nu ai bani de autostrăzi, asemenea deficite de încasare reprezintă o problemă foarte gravă. Media europeană de colectare de taxe și impozite este de 40% și noi avem doar 26%”, mai spune Ionuț Dumitru.

Media dimensiunii economiei subterane a României în perioada 1991-2015 se află la valoarea de 30,14% din PIB, cu un maxim în 1991 de 36,03% și un minim de 22,73% în 2014. Contribuția economiei ascunse în economia românească a scăzut semnificativ din 1991 încoace per total, cu mici variații de-a lungul anilor. Din 1991 a urmat un trend descendent și a ajuns în 1997 la o pondere de 31,65%. În 1999 a urcat cu mai mult de trei puncte procentuale, până la 34,4% din PIB, reintrând apoi pe un trend descendent.

Criza economică a dus la o creștere a dimensiunii economiei informale în aproape toate statele europene. Contribuția economiei ascunse în România a crescut în 2009 la 28,23% din PIB, de la 25,44% în 2007, o creștere de aproape 3 puncte procentuale. După anul 2009, ponderea acestor tipuri de activități a scăzut constant, ajungând în 2014 la minimul postdecembrist de 22,73% din PIB.

Cauzele dimensiunii și dezvoltării economiei subterane sunt multiple. Povara taxelor și impozitelor în general și povara fiscală pe muncă în particular (în special cea a contribuțiilor la asigurările sociale) sunt factori determinanți pentru mărimea economiei ascunse. În România, povara fiscală (tax wedge), diferența dintre costurile totale ale angajatorului și salariul net al angajatului, este de 36,7%, pe locul 7 în Uniunea Europeană și cea mai mare din Europa Centrală și de Est. Media Europeană este de 32,5%, potrivit unui raport din 2018 al lui Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal la acel moment.

„Cauzele sunt multiple. În primul rând putem menționa povara taxelor și impozitelor pentru muncă, unde avem o povară foarte înaltă, dacă ne uităm la contribuțiile sociale. Nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de cota de venit de 10%, noi avem o povară fiscală generată de contribuțiile sociale foarte mare, în special la veniturile mici. Mai sunt și alți factori care țin de birocrația plății taxelor și impozitelor, de multe ori efortul birocratic este atât de mare încât mulți își pun întrebarea dacă chiar merită să te supui”, a mai spus Ionuț Dumitru.

Alți factori care influențează nivelul economiei neoficiale sunt: controlul statului asura corupției, eficacitatea guvernului (calitatea serviciilor publice, calitatea seviciilor sociale), statul de drept, dar și capacitatea guvernului de a reglementa în mod eficient economia, astfel încât să permită și să avantajeze dezvoltarea mediului privat.

Reglementările din piața muncii reprezintă un factor esențial pentru dimensiunea economiei ascunse. Astfel, în 2008, diferența dintre salariul minim pe economie și cel mediu pe economie în România se apropia de 32%, în 2012 diferența a crescut la 35%, în 2015 această diferență a crescut până la 43%, iar în 2017 ecartul s-a majorat până la aproximativ 47%. „Aș adăuga un alt factor. Faptul că, neavând o calitate a serviciilor publice corespunzătoare, în special de sănătate și educație, conformarea voluntară este extrem de mică și motivația de a face evaziune este foarte mare – tu plătești taxe și impozite foarte mari, însă atunci când ai o problemă medicală trebuie să scoți bani din buzunar și riști să intri cu o boală în spital și să ieși cu șapte, motivația de conformare voluntară scade dramatic.”

Nivelul și calitatea serviciilor publice sunt de asemenea factori determinanți pentru dimensiunea și evoluția economiei subterane. Nivelul și calitatea serviciilor publice se pot reflecta în numărul de morți din accidente rutiere, care în România este cel mai mare din UE raportat la populație. Astfel, în 2017, 98 de persoane la un milion de locuitori au murit în accidente rutiere pe șoselele din România, în timp ce media europeană este de 49 de decese la un milion de locuitori. De asemenea, România are cea mai mare rată din UE a deceselor care ar fi putut fi evitate la persoane cu vârsta mai mică de 79 de ani, de 48%. Media europeană este de 33,1%.

În ceea ce privește munca la negru, România ocupa în 2013 locul doi în Uniunea Europeană ca dimensiune, de 26,2% din valoarea adăugată brută. Deficitul de încasare a TVA-ului din România este cel mai mare din Uniunea Europeană, de 35,9% în 2016. Deficitul de încasare de TVA se referă la diferența între ce și-a propus statul să încaseze din TVA într-un anumit an și cât a încasat efectiv.

Ionuț Dumitru este de părere că reducerea nivelului economiei subterane ține de aceiași factori care sunt determinanți pentru dimensiunea acesteia, dar și de digitalizarea instituțiilor românești, în special a autorității fiscale.

„Reducerea economiei neobservate ține de multe aspecte care sunt legate între ele: nivelul taxelor pe muncă, calitatea serviciilor publice, eficiența cheltuirii banilor publici. Mai este și aspectul digitalizării în domeniul administrației fiscale, care ar ajuta enorm. În felul acesta Bulgaria și Polonia au redus masiv apetitul de evaziune fiscală, în timp ce la noi aceste programe sunt inexistente. Am asistat în 2015 la reducerea TVA-ului și cu toate acestea nu am văzut efecte de conformare – problema este foarte gravă și structurală – rezolvarea problemei colectării taxelor trebuie realizată pe calea digitalizării. Este mult mai ușor, de exemplu, să plătești taxele online decât să te duci să stai la cozi”, adaugă Dumitru.

El dă atât exemplul Poloniei, cât și pe al Bulgariei, țări în care relația dintre contribuabil și autoritate fiscală este una digitalizată, la fel și supravegherea tranzacțiilor de către autorități.

„Polonia a făcut recent asta (digitalizarea autorității fiscale – n. red.), iar acum relația dintre autoritatea fiscală și contribuabil este una în timp real, electronică, în timp ce la noi ne-am dorit să facem, am avut programul cu Banca Mondială, la care actualul ministru de finanțe a renunțat, ceea ce arată destul de clar că, după șase ani în care nu s-a făcut nimic, nu există voință politică. Bulgaria a făcut un program similar cu Banca Mondială cu mulți ani înaintea noastră, cu rezultate majore de colectare, în timp ce noi am tras de el ani de zile, după care am renunțat.”

Dimensiunea medie a economiei mondiale ascunse este de 31,9% din PIB. Din 158 de țări analizate, cea mai mare pondere a economiei subterane există în Zimbabwe – 60,6% – și Bolivia – 62,3% din PIB. Cele mai mici rate ale acestei economii se regăsesc în Austria – 8,9% din PIB – și Elveția – 7,2% din PIB, potrivit economiștilor Medina și Schneider de la FMI.

Estimările economiei informale sunt dificil de realizat, în cea mai mare măsură din cauza faptului că actorii implicați nu vor să fie identificați. Metodele folosite în estimări sunt de asemenea contestate de unii economiști. Pentru o mai bună acuratețe, autorii studiului din cadrul FMI au folosit, pe lângă informațiile de la birourile de statistică naționale, și metoda sondajelor de opinie, atât în cadrul populației, cât și în cadrul managerilor de companii. De asemenea, un alt indicator folosit în cercetare a fost estimarea diferenței între consumul per gospodărie și venitul gospodăriei. Toate aceste date au permis, într-o oarecare măsură, aproximarea unei dimensiuni a acestor tipuri de activități economice.