Despre carieră și doar un strop de hygge

Am avut câteva încercări de a face un start-up în timpul facultății, alături de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei”, descrie Mircea Giurcă încercarea antreprenorială din perioada facultății. Deși nu le lipseau cunoștințele de programare dobândite datorită profesorilor de la Colegiul Național Unirea din Focșani, care i-au încurajat permanent să meargă la olimpiade, nu stăteau prea bine la partea de marketing. „Așa că am decis să ne împărțim (atribuțiile – n.red.) și, practic, m-am apucat de învățat marketing pe cont propriu.”
Își amintește că atunci primiseră, pentru businessul pe care îl gândiseră ei, și o ofertă de finanțare – destul de mică – de la un accelerator din Ucraina.

„Dar era chiar în perioada Euromaidanului și am decis, până la urmă, că nu suntem pregătiți.” Au trecut mai bine de patru ani de atunci, dar Mircea Giurcă spune că i-ar plăcea să încerce, la un moment dat, o aventură de antreprenor în România. Și speră ca mediul legislativ să fie mai ușor de navigat în viitor. 

Cariera de angajat și-a început-o în turism, la Tripsta, „una dintre cele mai mari agenții de turism online din Europa la acel moment”. Poziția de la București a dat-o însă pe o alta la Copenhaga, unde s-a angajat la danezii de la Momondo. „Am plecat din țară în aprilie 2015. Am avut doar câteva zile la dispoziție să mă hotărăsc și să fac bagajul, dar a fost o decizie ușoară. Nu m-am gândit însă că va fi ceva pe termen lung.”
Era un internship de șase luni și i s-a părut că ar putea să suplinească lipsa unei experiențe Erasmus în facultate. Mai era curiozitatea față de „cum se lucrează afară”, dar și faptul că „eram îndrăgostit de brandul Momondo”. A fost singura aplicație de job pe care a trimis-o.
Era primăvara lui 2015 și Mircea Giurcă devenea, de la Copenhaga, responsabil pentru piața din România, unde compania daneză a înregistrat apoi o creștere rapidă a operațiunilor, după cum spune chiar el.

„Acum sunt head of performance markets și, împreună cu echipa mea, suntem responsabili de creșterea prezenței Momondo în nouă țări din centrul și estul Europei.” Echipa sa este formată din cinci persoane și, împreună cu colaboratorii lor, asigură dezvoltarea prezenței Momondo și Kayak (un alt motor de căutare de călătorii din cadrul aceluiași grup) în nouă țări, printre care Rusia, România, Olanda, Belgia, Ucraina și Turcia. „Jobul meu actual presupune să dezvolt strategia de creștere a prezenței Momondo pe mai multe piețe și, alături de echipa mea, avem și responsabilitatea coordonării și implementării, unde este cazul, a proiectelor de marketing.”
Cum arată o zi din viața sa la birou?

Este o persoană matinală, așa că ajunge la birou devreme și profită de liniște pentru a sorta lucrurile de care trebuie să se ocupe în ziua respectivă. Apoi încep să apară ședințele și situațiile neprevăzute, care necesită atenție imediată.
„Momondo a fost achiziționat în urmă cu un an de Kayak, parte a grupului Booking Holdings, deci suntem peste 1.000 de angajați în birouri diferite și mediul este foarte dinamic.”

Are noroc, după cum spune el, de cea mai eficientă echipă, așa că reușesc împreună să rezolve majoritatea lucrurilor până la sfârșitul zilei și folosesc timpul rămas pentru a se gândi și la proiectele pe termen mai lung.

Recunoaște că în timpul liber este mult mai dezorganizat. „Cultura daneză pune foarte mult accentul pe hygge (o relaxare dusă la paroxism), dar nici după atâta timp nu pot spune că am reușit să stăpânesc arta locală de «a sta locului relaxat».” Așa că, pe lângă ieșirile cu prietenii, face voluntariat într-o cafenea și s-a tot antrenat în ultima perioadă pentru semimaratonul din Copenhaga.

Ultima dată a venit acasă în urmă cu aproximativ două luni, iar anterior fusese înainte de Crăciun. Afirmă că a observat creșterea semnificativă a prețurilor față de anul trecut și faptul că o bună parte din persoanele pe care le cunoaște s-au mutat deja din România sau au intenții serioase de emigrare.

De acasă cel mai dor îi e de familie, prieteni și evenimentele culturale locale. La polul opus, cel mai puțin dor îi este de lipsa de toleranță față de alte opinii. „Deschiderea către diversitate și multiculturalism a fost cea mai valoroasă lecție pe care mi-a oferit-o experiența de lucru în afară.”

Vă gândiți să vă întoarceți în țară? Când?
Iau foarte serios în calcul opțiunea de a mă întoarce în țară în viitor (5-10 ani), dacă va fi un context favorabil din punct de vedere socio-economic.

Spuneți-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătățite în România. Infrastructura, educația și birocrația, care trebuie redusă.

Cum e traficul în România față de unde locuiți? Dar cafeaua și scena culinară?

Legat de trafic, peisajul este foarte diferit. Sunt piste de biciclete oriunde mergi în Copenhaga și, adesea, acesta este cel mai rapid și eficient mijloc de transport. La orele de vârf, traficul este asemănător cu cel de weekend în București. Probabil contribuie și taxele de până la 150% pentru înregistrarea mașinilor, ceea ce îi motivează pe locuitori să opteze pentru biciclete sau transportul în comun.
Danemarca este în top 5 mondial în ceea ce privește consumul de cafea/persoană, așa că sunt cafenele cu varietate foarte mare oriunde întorci capul. Îmi place densitatea (mai ales dimineața!), dar în privința atmosferei prefer, oricând, cafenelele din București. Scena culinară este extrem de diversă. De la multitudinea locurilor cu stele Michelin (despre care nu îmi pot da cu părerea) la concentrări de mâncare gourmet (recomand neapărat o vizită în Torvehallerne) sau experiențe inedite (cea mai interesantă a fost de departe la un local improvizat cu specific sirian), există ceva pentru toată lumea. Mai puțin mâncarea tradițională, capitol la care orice gospodină din România ar putea câștiga detașat lupta cu orice restaurant cu specific danez (vedeta bucătăriei lor fiind un sandviș numit Smørrebrød).