Despre arhitectura "office" din România, numai de bine

Sunt acolo, știm și, cu toate că le simțim aproape și le vedem deslușit silueta inedită, nu le-am rezervat niciodată un moment de reflecție. Vă propun, în acest sens, două exerciții: încercați să vă închipuiți, bunăoară, intrarea în București, prin nord. Nu-i așa că dacă ar lipsi City Gate, cele două turnuri gemene din flancul Casei Presei Libere, ați simți că ceva nu e-n regulă?

Dar mai există o cale de a medita asupra arhitecturii locale de ultimă oră. Răsfoiți, cu atenție, albumele din seria Igloo.best, editate de cea mai bravă, serioasă, creativă și tenace revistă de arhitectură de la noi: Igloo, prin departamentul ei de carte, Igloomedia. Ele descriu eforturile din ultimii ani ale designerilor, ale arhitecților și ale constructorilor noștri, publicând antologii tematice (clădiri de locuit, renovări inovatoare, birouri, clădiri de loisir), cu ilustrații elocvente și texte descriptive, vizând atât componenta tehnică a edificiilor, cât și beneficiile pe care le-au adus, estetic și funcțional, spațiului public.

Ultimul album din serie (“Birouri 2”, care descrie 15 clădiri) semnalează acum interesul din ce în ce mai mare pentru dimensiunea sustenabilă a arhitecturii de la noi, de la atenția pentru materialele folosite până la integrarea unor tehnologii ecologice și monitorizarea totală a clădirii, prin două proiecte exemplare – Swan Office & Technology Park – care deține un sistem de management permanent al consumului energetic, și Crystal Tower, care utilizează în premieră pe plan local fațada “double skin”. Alături de ele, clădiri care răspund unor țesuturi urbane specifice, precum HQ Victoriei, Victoria Center sau Unirii Factory, dar și dezvoltări pe orizontal ori verticală care au devenit repere urbane inconturnabile: Eurotower, Olympia Tower sau Petrom City.

Viorica Buică (editor), “Birouri din România 2”, Editura Igloomedia, București, 2012