Declinul dialectelor îi îngrijorează pe lingviștii chinezi

Lingviștii chinezi sunt îngrijorați de faptul că folosirea limbilor regionale este diminuată pe fondul eforturilor de a consolida identitatea națională uniformă.

În urmă cu doi ani, Qi Jiayao a vizitat orașul natal al mamei sale, Shaoxing, în estul Chinei. Când a încercat să vorbească cu copiii vărului său în dialectul local, Qi a fost surprins. „Niciunul dintre ei nu a fost capabil”, își amintește lingvistul în vârstă de 38 de ani, care acum predă mandarină în statul mexican Oaxaca, potrivit The Guardian.

Popularizarea unei limbi naționale standard se face adesea în detrimentul limbilor regionale, inclusiv a dialectelor majorității Han și a limbilor etnice, cum ar fi mongola și uigurul. În Mongolia interioară, de exemplu, reglementările locale din 2016 au permis școlilor etnice să folosească propria limbă pentru predare. Această politică a avut ca scop dezvoltarea competențelor lingvistice ale elevilor și cultivarea bilingvismului. Dar patru ani mai târziu, ea a fost inversată pentru a favoriza mandarina, o măsură care a stârnit proteste din partea populației etnice.

În 2017, un sondaj distribuit online a arătat că, dintre cele 10 grupuri de dialecte, chineza Wu, care include dialectul Shanghai și este vorbită de aproximativ 80 de milioane de persoane din partea de est a țării, are cel mai mic număr de utilizatori activi cu vârste cuprinse între șase și 20 de ani. Acest lucru a stârnit îngrijorare în rândul lingviștilor din regiune.

În 2000, China a adoptat legi pentru a standardiza limba vorbită și scrisă. În fiecare provincie, un comitet lingvistic consiliază, monitorizează și controlează utilizarea limbii mandarine. Forța de implementare variază, dar nu este dificil pentru un guvern hotărât să își aplice politica. În septembrie, provincia Sichuan din sud-vestul țării a interzis funcționarilor publici și cadrelor de partid să folosească la locul de muncă dialectul local, o limbă folosită cândva la televiziunea națională de către Deng Xiaoping, fostul lider suprem, înainte de moartea sa în 1997.

„Statul le-a spus oamenilor că există beneficii vizibile și tangibile dacă vorbesc chineza mandarină standard”, spune Fang Xu, sociolog urbanist la Universitatea din California, Berkeley, și autor al cărții Silencing Shanghai: Language and Identity in Urban China. „De atunci, multe limbi regionale – inclusiv shanghaineza – au avut aceeași soartă”.

Un studiu realizat în 2010 de Universitatea Beijing Union a constatat că aproape jumătate dintre locuitorii din Beijing născuți după 1980 preferă să folosească chineza mandarină în locul dialectului din Beijing.

Qi a început să observe această schimbare atunci când a studiat în orașul Harbin din nord-estul țării, în 2002. „Privind dintr-o perspectivă locală din Shanghai, marginalizarea dialectului este alarmantă. Dar dacă ne gândim la nivel național, s-ar putea să fie inevitabilă într-o perioadă în care o identitate chineză uniformă prevalează asupra a orice”, spune el. „Diminuarea dialectelor pare să fie doar prețul pe care îl plătim pentru aceasta”, a adăugat Qi.