Debandada salarială din sectorul bugetar, o criză profundă, cu multe semne de întrebare... Unde au fost instituțiile statului cu roluri precise în monitorizarea și reglementarea cheltuielilor publice: Curtea de Conturi, Ministerul Finanțelor în timpul debandadei salariale din instituțiile publice și companiile de stat?

Recentele dezvăluiri ale Premierului, ”salaryleaks”, despre explozia salarială necontrolată din domeniul public au generat câteva întrebări legitime legate de (ne)implicarea instituțiilor statului  cu atribuții în controlul cheltuirii banului public: Curtea de Conturi, Ministerul Finanțelor,.

O precizare se impune: această explozie salarială  a fost înregistrată la nivel de  directori, consilii de administrație, structuri birocratice, unde nivelurile salariale au ajuns să rivalizeze cu remunerațiile din multinaționale occidentale, fără ca performanța sau creativitatea managerială să justifice în niciun fel aceste niveluri. Toate aceste majorări sunt trecute  pe nota de plată a firmelor private si a contribuabililor. Salariile acestora se situează cu mult peste aspirațiile funcționarilor, care se zbat pentru obținerea unui salariu decent.

În timp ce școlile și spitalele se luptă cu lipsuri mari, în administrația publică, profitând de un sistem legislativ lax și excesiv de permisiv, interpretabil, s-au format conclavuri de bunăstare și chiar de lux, toate acestea pe bani publici, în mare parte împrumutați. Vorba Doamnei Thatcher ”cheltuiesc banii altora”. 

Ce anume a contribuit la realizarea acestei debandade salariale, înrudită cu haosul salarial?

Lipsa unui cadru legislativ ferm, clar, coerent care să reglementeze salarizarea unitară a permis fiecărei instituții sau companii de stat să-și construiască propriul ”funnel”  salarial, prin care au accesat fonduri bugetare ”personalizate” pentru structurile lor. Din punct de vedere salarial au devenit stat în stat, cu propriile reguli construite pentru a-și atrage cât mai multe beneficii. Salariile au fost stabilite arbitrar, opac,  fără nicio legătură cu realitatea economică, la limita cadrului legislativ. S-a trecut apoi la un fel de karaoke salarial, practica majorărilor salariale cuprinzând, aproape, întreg sistemul bugetar.

Directorii financiari și contabilii șefi au renunțat, probabil, la statutul lor de paznici ai legalității cheltuirii banului, închizând, complice, ochii la aceste invenții salariale. Apartenența la sistemul care trebuia controlat i-a  făcut să fie îngăduitori și chiar profitori ai  acestor invenții salariale. Sau aici a funcționat la cote maxime eternul blat mioritic între controlori și cei care trebuiau controlați.

Un rol distructiv l-au jucat în această speță consiliile de administrație, care, în loc să supravegheze la buna desfășurare a activităților în structura pe care o au în responsabilitate, au fost sursa tuturor abuzurilor salariale. Având în componență oameni fără niciun fel de pregătire, combinatori, numiți politic, au fost preocupați doar de propria bunăstare cu atitudinea ”pro japcă”. Au fost apreciați de partide, îndeosebi,  pentru capacitatea extractivă, de a aduna bani în folosul acestora. Aici, în consiliile de administrație, se află sursa tuturor relelor: și-au votat sporuri care de care mai năstrușnice( sporul de ”femeie”!), majorări înfricoșător de nemeritate, indemnizații, beneficii salariale incredibile.  De curând, în câteva consilii de administrație, membrii acestora și-au majorat indemnizațiile  de  două  până la cinci ori, sfidând orice regulă de bun simț. Iar despre legarea acestor salarii de  performanță, nici vorbă.

Curtea de Conturi, despre care se spune că este ”libero-ul”  bugetului și Ministerul Finanțelor sunt instituții cu roluri bine definite în ceea ce privește reglementarea și supravegherea cheltuielilor publice. Trebuiau să intervină cu precizări acolo unde legea salarizării lăsa loc la interpretări. Sau trebuia să intensifice controalele, erau suficiente motive anunțate în presă despre ceea ce se întâmplă în domeniul salarizării din sectorul de stat.  Ambele instituții trebuiau să răspundă la  întrebarea : ”Sunt legale aceste salarii nejustificat de mari? Aceste instituții nu au fost în măsură să intervină pentru a stopa sau clarifica acest festin salarial. E posibil să fi fost depășite de amploarea fenomenului și de viteza cu care acesta s-a desfășurat.

Care sunt consecințele acestui festin salarial? În primul rând a contribuit la crearea  unui crah bugetar fără  precedent în istoria post decembristă. În al doilea rând a dus la prăbușirea încrederii în instituțiile statului. În al treilea rând contribuabilul se simte, din nou, tras pe sfoară  și pus în situația de a plăti dezmățul salarial din administrația publică. În al patrulea rând statul oferă un exemplu negativ în ceea ce privește capacitatea lui de a gestiona, în mod echitabil, resursele financiare.

Dar. A mai apărut o problemă. De curând Curtea Constituțională, printr-o decizie,  a pus frână transparentizării veniturilor( stop leaks-ul!) din domeniul public, ceea ce însemnă că nu vom mai avea acces la astfel de informații.

Intervenția vicepremierului prin care îi roagă pe cei care și-au umflat indemnizațiile, să le reducă cu un procent de 20%, este, de fapt, o formă prin care guvernul își recunoaște incapacitatea și neputința  de a gestiona, în mod responsabil, finanțele țării.

Un proces de audit ar aduce multe clarificări în ceea ce privește nivelul haosului salarial din domeniul administrației publice. Indiferent de rezultatul auditului este nevoie de un proces de îndreptare și responsabilizare în ceea ce privește cheltuirea banului public.