De unde ar putea veni următoarea criză? „Unele fonduri de private equity vor pica de sus și nicio bancă centrală nu va interveni să le ajute. Ce fac unele fonduri seamănă cu o schemă Ponzi“

Mai multe articole din presa străină aduc în prim-plan activitatea fondurilor de private equity care, mai ales în ultimii ani, marcați de bani mulți și ieftini, au fost foarte active în a face achiziții.

Într-un articol intitulat „De unde ar putea venit următoarea criză economică“, editorialistul de la Financial Times John Dizard scria recent că „fondurile de private equity au devenit un grup de oligarhi care se autoguvernează“. Acest text a fost ultimul semnat de jurnalistul care a scris timp de 21 de ani pentru Financial Times, înainte de a se retrage din companie.

„Ne îndreptăm către o nouă recesiune și cred că excesele vremurilor noastre pot fi soluționate doar cu o nouă prăbușire dramatică a unui nume mare (cum a fost cea a Enron în anii 2000 – n. red.). Nu va fi cazul băncilor de data asta (ca în 2008-2009 – n. red.), cel puțin nu al marilor bănci americane. Cred că eșecul va fi al fondurilor de private equity, împovărate de probleme ascunse, pe care nicio bancă centrală nu va interveni să le salveze“, scria pe 14 mai 2022 John Dizard. El estima că mai multe fonduri, care au făcut achiziții pe bandă rulantă, vor pica de sus pentru că multe preluări au fost realizate doar de dragul de aduna active, fără a optimiza portofolii sau activități.

Câteva săptămâni mai târziu, în aceeași publicație – Financial Times -, biblia multor executivi și antre­prenori, apare un nou text în aceeași direcție. „Unele zone ale pieței de private equity seamănă cu o schemă piramidală. Fondurile își vând companii între ele (pentru a le crește în mod artificial valoarea – n. red.). Astăzi poți vinde o companie către un alt fond de private equity pentru de 20-30 de ori veniturile ei. De-asta vorbim de o schemă Pozi, e o mișcare circulară“, spune Vincent Mortier, chief investment officer al Amundi Asset Management, cel mai mare administrator de active din Europa.

Fondurile de private equity, de regulă, iau bani de la investitori – instituționali sau privați – și îi blochează pentru o perioadă de câțiva ani, timp în care informațiile privind ce se întâmplă cu valoarea companiei nu sunt publice. Ele devin publice doar dacă aceste firme sunt listate sau dacă se dezvăluie suma la care activele au fost vândute către un alt investitor – strategic sau financiar. De regulă însă, fondurile își vând companii între ele, scrie Financial Times. Aceeași este și situația în România, de regulă.

Spre exemplu, una dintre cele mai mari tranzacții din istoria capitalistă a României este vânzarea Profi de către Enterprise Investors în 2016. Cumpărătorul a fost un alt fond, Mid Europa Partners, care a plătit peste 500 mil. euro. Aceasta a fost cea mai mare tranzacție făcută local de un fond până recent, când australienii de la Macquarie au cumpărat CEZ România. Mid Europa Partners încă nu a făcut exit de la Profi, dar sunt voci în piață că ar urma o astfel de mutare.

Pe plan local sunt active doar 10-15 fonduri de private equity, cele mai multe locale sau maxim regionale, România fiind o piață prea mică pentru a fi pusă pe harta marilor nume. Mai exact, există prea puține afaceri mari la vânzare pentru a atrage atenția giganților. Totuși, în ultimii ani se simte o efervescență în acest sens, fonduri de private equity noi întorcându-și privirea sau uitându-se la România.

Astăzi, în economia întregii piețe de M&A locale, fondurile nu reprezintă nici 20%, investitorii strategici fiind dominanți.

Cu toate acestea, în ultimii ani, la nivel internațional, dar și local, activitatea fondurilor de private equity a fost mult mai vizibilă, piața fiind efervescentă dat fiind că au existat bani mulți și ieftini. Astfel, fondurile au fost foarte active în a face achiziții.

La fel ca și Financial Times, și cotidianul american Wall Street Journal pune sub semnul întrebării rezultatele acestor investitori.

„Fondurile de private equity se poziționează în fața investitorilor privați ca o alternativă mai stabilă la volatilitatea pieței de capital, argumentând că ele au rezultate mai bune în criză. Unii cercetători pun însă la îndoială aceste argumente, evidențiind evoluția lor în cea mai recentă recesiune“, scrie WSJ.

Fondurile încearcă să atragă oameni cu mulți bani pe care îi conving că în contextul economic actual, marcat de inflație și de probleme pe lanțul de distribuție, sunt multe companii cu probleme ce au nevoie de finanțare și care pot fi cumpărate la preț bun și repuse pe picioare. În continuare, cei mai mulți bani, fondurile de private equity îi primesc de la investitori instituționali, inclusiv de la fondurile de pensii. Însă în contextul economic actual, în care cei bogați au devenit și mai bogați, iar economia e într-un moment de cumpănă, investitorii privați sunt tot mai atrăgători.

Wall Street Journal pune, la fel ca Financial Times, un semn de întrebare când vine vorba de promisiunile fondurilor și anume cât e adevărat din ce promit. Mai mult, un articol din februarie 2022 arată că U.S. Securities and Exchange Commission, o agenție guvernamentală creată după crahul bursier din 1929, a luat în vizor fondurile de private equity, planul fiind să îi determine pe acești investitori să își facă publice rezultatele pariurilor. De regulă, fondurile refuză să ofere detalii despre valoarea portofoliului lor sau evoluția acestuia. Această situație e valabilă și în România.

Ziarul Financiar a trimis o solicitare celor mai importante fonduri de private equity cerându-le să ofere date despre evoluția portofoliului și valoarea acestuia. Niciun jucător nu a dat detalii privind valoarea portofoliului, iar cele mai multe fonduri nu au răspuns deloc solicitării.