De la ture de noapte la Starbucks la o afacere de milioane de dolari. Cum a reușit un tânăr plecat din țară la doar 18 ani să trăiască visul american

Vlad Cazacu a transformat riscul și ambiguitatea în avantaj competitiv în Silicon Valley. La 18 ani a părăsit Bucureștiul cu o singură certitudine: oportunitățile din România nu îi ofereau spațiul de care avea nevoie pentru a construi ceva „big”. Zece ani mai târziu, după joburi part-time, bariere lingvistice și adaptarea la o cultură complet diferită, conduce Flowlie Technology, un start-up care optimizează productivitatea și fundraisingul fondatorilor.

Nu a existat un singur moment, ci o convingere crescândă că educația în străinătate ar deschide uși care pur și simplu nu existau acasă”, a spus într-un interviu pentru BUSINESS Magazin Vlad Cazacu, cofondator și CEO al Flowlie Technologies – care a creat o platformă bazată pe inteligență artificială ce facilitează accesul fondatorilor de start-upuri la investitori și finanțări.

El a luat decizia de a pleca din România la vârsta de 18 ani, iar emoțiile au fost amestecate: curaj, frică și entuziasm. „Simultan am simțit curaj născut din necesitate, frică de necunoscut și entuziasm pentru ceea ce ar putea fi posibil. Crescând în România postcomunistă, am văzut oameni în jurul meu care se zbăteau fără resursele Occidentului. Voiam să văd ce aș putea construi cu mai multe oportunități. Decizia a fost un act de credință (jump of faith – n.red.), determinat de dorința de educație și un viitor mai bun.”

Primii ani în SUA au fost dificili, iar în top trei provocări s-au aflat bariera lingvistică, presiunea financiară și adaptarea la o cultură diferită – toate acestea testându-i răbdarea și reziliența. Însă joburile part-time la Starbucks și în alte locuri i-au asigurat resursele necesare pentru facultate, dar și lecții de viață despre perseverență. „Presiunea financiară era constantă – am început să lucrez în ziua în care am primit aprobarea și am avut multiple joburi part-time pentru a-mi plăti facultatea.

Acele ture de noapte la Starbucks au devenit formatoare. Am lucrat alături de oameni din toate colțurile lumii, toți cu aceeași dorință arzătoare de a depăși circumstanțele în care s-au născut. Acea experiență m-a învățat că perseverența nu este opțională când pornești de la zero. Am depășit aceste provocări refuzând să le văd ca obstacole permanente și înconjurân­du-mă cu oameni la fel de determinați să reușească”, a povestit Vlad Cazacu. Ceea ce îl atrage cel mai mult la SUA este optimismul și credința că orice este posibil dacă muncești suficient. Spiritul antreprenorial este încorporat în cultura americană – eșecul nu este stigmatizat, iar asumarea riscurilor este celebrată. „Aici există un spirit antreprenorial încorporat în cultură – oamenii celebrează asumarea riscurilor și nu stigmatizează eșecul, cum fac multe alte culturi. Americanii sunt extraordinar de direcți în afaceri, ceea ce am ajuns să apreciez profund.”

Ce pot prelua antreprenorii români din experiența americană?

1. Asumarea riscurilor: „Pentru a construi ceva semnificativ este necesar să îmbrățișezi incertitudinea și să fii confortabil cu eșecul.”

2. Transparența și stilul direct: accelerează luarea deciziilor și clarifică așteptările între fondatori, investitori și echipă.

3. Networking autentic: „Interesul real în a conecta oamenii creează valoare pe termen lung.”

4. Optimismul strategic: credința că viitorul poate fi mai bun decât prezentul creează avantaje competitive.

Totuși, individualismul extrem rămâne o valoare pe care nu o poate adopta complet. „Venind dintr-un mediu european, acord o valoare puternică succesului colectiv și sprijinului reciproc, ceea ce se simte diferit de focusul american pe realizările individuale.” Diferențele culturale se extind și în business. Astfel, dacă mentalitatea americană încurajează proiecții optimiste și asumarea riscurilor calculate, în contrast, România păstrează încă o precauție postcomunistă. „Americanii sunt mai confortabili cu riscul calculat și proiecțiile optimiste. În România există încă un scepticism postcomunist, o mentalitate <<mai bine să fii precaut>> modelată de decenii de lipsuri. Cultura de afaceri americană îmbrățișează iterația și adaptarea – eșecul rapid este celebrat ca învățare. Cultura de afaceri românească este mai precaută, ceea ce are avantajele sale, dar poate încetini inovația. Americanii tind să fie mai direcți și transparenți în comunicările de business, în timp ce românii adesea navighează prin dinamici sociale mai implicite.”

În acest context, ce pot învăța românii de la americani? „Disponibilitatea de a-și asuma riscuri mai mari. Americanii înțeleg că pentru a construi ceva semnificativ este necesar să îmbrățișezi incertitudinea și să fii confortabil cu eșecul. Există, de asemenea, o transparență și un stil direct în comunicare care accelerează luarea deciziilor. Antreprenorii români ar putea beneficia de abordarea americană a networkingului – interesul autentic în a conecta oamenii și credința că ajutarea altora creează valoare pe termen lung. Și, poate cel mai important, optimismul că viitorul poate fi mai bun decât prezentul”, punctează Vlad Cazacu.

El subliniază importanța vitezei deciziilor și a experimentării rapide. „Nu trebuie să aștepți condiții perfecte pentru a acționa – iterația rapidă și feedbackul constant sunt cheia.”

Tânărul antreprenor a pus în practică lecțiile și strategiile pe care le-a considerat utile în SUA. În cei zece ani petrecuți pe tărâm american, și-a construit experiența atât ca antreprenor, cât și ca investitor – de la roluri în venture capital (VC) la investiții private în peste 40 de start-up-uri. Această combinație de experiențe i-a oferit o perspectivă unică asupra ecosistemului tech american, pe care a transformat-o în avantaj pentru propriul său start-up – Flowlie Technology. În cei aproximativ doi ani de activitate, peste 3.200 de antreprenori au atras finanțări cumulate de aproximativ 630 de milioane de dolari prin intermediul platformei Flowlie Technology. Obiectivul companiei pentru anul în curs este să depășească pragul de un miliard de dolari venituri. „Platforma înregistrează aproape 3.200 de fondatori din 65 de țări care au strâns undeva la 630 de milioane de dolari și sperăm să trecem de pragul de un miliard de dolari până la finalul anului 2025”, a spus Vlad Cazacu.

Carte de vizită Vlad Cazacu

1. Are o diplomă de master de la McCombs School of Business (UT Austin) și două diplome de licență de la University of Rochester (Contabilitate, Antreprenoriat și Psihologie Socială).

2. A fost investitor VC la patru firme, cel mai recent, senior investor la Fuel Venture Capital. A coordonat investiții în unsprezece companii, peste 40 de investiții ca angel investor.

3. Este autor al cărții „When They Win, You Win: A More Human Approach to Supporting Entrepreneurship”.

4. A devenit antreprenor în 2023, când a cofondat Flowlie Technologies – companie prin care start-up-urile pot găsi investitori și finanțări, în cadrul căreia deține și funcția de CEO.

5. În afara conducerii companiei și dezvoltării produsului, îi place să alerge, să meargă cu bicicleta și să își petreacă serile citind, alături de un pahar de vin bun.

Inițial, proiectul Flowlie a început cu un produs pentru investitori, focusat pe partea de due diligence, pentru ca investitorii să poată găsi mai ușor start-upuri cu potențial, iar în 2023 platforma și-a îndreptat direcția spre zona fondatorilor. „Am început proiectul inițial pe partea de investitori, în urmă cu patru ani. Inițial lucram seara și în weekend, iar în urmă cu doi ani, când am făcut pivotarea în partea de fondatori, mi-am dat demisia de la jobul pe care îl aveam și am lucrat full-time la acest proiect. Deci Flowlie efectiv este un proiect de aproape doi ani jumătate full-time cu echipă, cu finanțare, iar înainte aș putea spune că au fost doi ani de experimente seara și în weekend, până am realizat ce trebuie să facem.”

În prezent, fondatorii care utilizează platforma Flowlie plătesc un abonament lunar, spune Vlad Cazacu. „Pe platformă sunt fondatori de start-up-uri care caută runde de finanțare de la preseed până la seria C. O mare parte dintre acești fondatori se situează în zona de seed și seria A. Fondatorii plătesc un abonament lunar – sunt două pachete diferite, între 150 dolari și 500 dolari pe lună.”

Vlad Cazacu a explicat că Flowlie nu se comportă ca un marketplace, ci fondatorii plătesc un subscription lunar pentru a avea acces la software-ul construit. „Din ce am văzut, după ce o tranzacție este realizată cu succes, ei rămân pe platformă pentru că sunt multe date pe care le-am colectat despre ei, multe notițe despre conversații, despre meetinguri pe care le-au avut și în continuare folosesc platforma. Practic, după ce au avut o tranzacție, după 12 luni sau 18 luni, revin pentru o nouă rundă de finanțare”, povestește CEO-ul Flowlie.

De asemenea, și Flowlie a atras finanțare pentru a dezvolta platforma. Până în prezent, start-upul a atras investiții în total de 750.000 de dolari. „Nu ne-am propus să strângem mai mult de atât pentru că am avut de la bun început venituri. Am realizat că fondatorii care strâng foarte mulți bani inițial tind să nu se focuseze foarte mult pe a face un produs care se vinde cu adevărat, pentru că întotdeauna revenue este un gând secundar. Și am decis să strângem cât avem nevoie pentru a începe firma, pentru a angaja primii oameni și să începem să ne focusăm pe revenue și am ajuns la profitabilitate la un an jumătate după ce am început.”

Vlad Cazacu a punctat că Flowlie a atras finanțări atât de la investitori internaționali, cât și de la cei din România, iar la ultima rundă de finanțare compania a fost evaluată la 15 milioane de dolari. Românul a pus bazele Flowlie împreună cu Giovanni Ilacqua și Mark Bugas, iar acum echipa este formată din zece persoane. „Jumătate lucrăm din New York și în rest avem oameni în Miami, Brazilia, România, Danemarca și Filipine – câte o o persoană în fiecare țară.”

Un lider trebuie să aibă empatie combinată cu claritate. Trebuie să înțelegi prin ce trece echipa ta în timp ce rămâi foarte clar cu privire la așteptări și direcție. Leadershipul fără empatie creează burnout; leadershipul fără claritate creează haos.

Vlad Cazacu, cofondator și CEO al Flowlie Technologies

Pe plan operațional, compania începe să își extindă activitatea către segmentul enterprise. „La momentul actual avem foarte multe oportunități de business pe partea de revenue, este prima dată când începem să vindem către firme mult mai mari, în mare parte bănci și companii care achiziționează licențe ale softului nostru pentru a le utiliza cu propriii clienți. Sunt contracte mult mai mari decât ce am avut până acum de la fondatori individuali și ne pregătim să le implementăm. Dacă timeline-ul respectiv merge așa cum ne-am propus, nu va mai fi nevoie să strângem o rundă de finanțare. Dacă durează puțin mai mult, poate două-trei luni, cel mai probabil vom avea nevoie de încă o rundă pentru a aduce încă doi, poate trei ingineri, pentru a ne asigura că putem scala platforma și sprijini mai mulți fondatori decât până acum.”

Adaptarea și integrarea

Pe plan personal, Vlad Cazacu resimte dorul de casă în micile detalii: mâncarea românească, conversațiile profunde și referințele culturale comune. „Îmi lipsesc mâncarea, evident – sarmale, mici, cozonac. Dar mai mult decât atât, îmi lipsește profunzimea relațiilor. În România, prieteniile se construiesc de-a lungul anilor și conversațiile durează până târziu în noapte. Există un alt ritm al conexiunii umane acolo.
De asemenea, îmi lipsesc referințele
culturale comune și capacitatea de a comunica în toate modurile subtile care funcționează doar în limba ta maternă. Adesea mă surprind
folosind expresii românești și încercând să le încorporez în conversații cu americanii, deși de cele mai multe ori referințele nu sunt înțelese”, povestește el.

Totuși, chiar dacă sarmalele românești sau micii nu pot fi înlocuite, Vlad Cazacu a învățat să aprecieze tradițiile culinare americane și să găsească bucurie în ele. „Am ajuns să iubesc
BBQ-ul bun – este ceva special în măiestria și răbdarea necesare pentru a-l pregăti. În ceea ce privește mâncarea românească, îmi lipsesc sarmalele pregătite de familia mea și covrigii proaspeți de la vreo brutărie din București. Pur și simplu nu poți replica asta nicăieri altundeva.”

În același timp, cultura americană i-a oferit un avantaj strategic. „Disconfortul de a nu aparține te învață să vezi oportunități pe care alții le ratează”, observă el. Iar această perspectivă l-a ajutat să identifice probleme reale și să creeze soluții pentru fondatori de start-upuri prin Flowlie Technologies.   

De vorbă cu Vlad Cazacu

Cum arată o zi din viața ta? Ce obiceiuri îți păstrezi indiferent cât de plină e agenda?

Zilele mele sunt construite în jurul activităților cu impact mare. Dimineața încep prin a mă pune la curent cu ce s-a întâmplat peste noapte cu echipa noastră globală și clienții. Încerc să aloc intervale de timp pentru a mă concentra pe strategia de produs și operațiuni de fundraising. Un obicei pe care nu îl compromit niciodată este să rămân conectat cu utilizatorii noștri – fie că revizuiesc feedback, mă alătur apelurilor cu clienți sau analizez cum folosesc fondatorii platforma. De asemenea, îmi păstrez timp pentru lectură și încerc să încorporez câteva exerciții în rutina mea zilnică.

Ce lecții ți-au adus ultimii doi ani și ce rezoluții ți-ai fixat pentru acest an, în plan personal și profesional?

Cea mai mare lecție a fost că viteza și calitatea nu se exclud reciproc când ai echipa și procesele potrivite. Am învățat să livrăm mai rapid fără a sacrifica ceea ce face Flowlie valoros.

Personal, am învățat să fiu mai confortabil cu ambiguitatea – nu fiecare decizie trebuie să fie perfectă, trebuie doar să ne miște înainte. Anul acesta, rezoluția mea este să construiesc cu mai multă atenție bariere mai solide în jurul activității noastre. Competiția se intensifică pe măsură ce costul construirii de software scade, așa că trebuie să ne mișcăm mai repede și să construim lucruri care sunt cu adevărat defensive.

Ce calitate nu ar trebui să îi lipsească unui bun lider/manager de echipă? Dar unui angajat care se alătură echipei tale?

Un lider trebuie să aibă empatie combinată cu claritate. Trebuie să înțelegi prin ce trece echipa ta în timp ce rămâi foarte clar cu privire la așteptări și direcție. Leadershipul fără empatie creează burnout; leadershipul fără claritate creează haos. Pentru angajații care se alătură echipei noastre, caut builders, nu manageri. În etapele timpurii, ai nevoie de oameni care pot să-și suflece mânecile și să creeze de la zero, nu să mențină sisteme existente. Vreau oameni inteligenți, abili, care își pot da seama de lucruri fără un playbook.

Cum ai ales să îți construiești o carieră în acest domeniu? Când erai copil, ce îți doreai să fii când vei fi mare?

Când eram copil, voiam să fiu jucător profesionist de baschet la 10 ani, apoi chitarist faimos la 12 ani. Când acestea nu au funcționat, am petrecut șase ani ca actor, jucând în toată România și conducând un festival național de artă. Dar ceea ce a rămas cu mine pe tot parcursul a fost obsesia pentru revista mea preferată, Science & Technology. Eram fascinat de viitor și de oamenii care îl construiesc. Oportunitatea de a lucra în venture capital în timpul facultății m-a situat aproape de fondatorii care construiesc companiile „de mâine”. Acea experiență m-a făcut să realizez că vreau să fiu de cealaltă parte a mesei, construind instrumentele care împuternicesc acei fondatori.

Ce greșeli ai făcut de-a lungul carierei și ce sfat ți-ai oferi ție la începutul carierei?

Am făcut greșeala de a nu vinde prima mea companie la momentul potrivit. Am învățat ce înseamnă să ratezi fereastra ta. Am făcut și greșeli de angajare – aducând oameni care erau mai potriviți pentru menținerea sistemelor decât pentru construirea lor. Dacă aș putea să mă întorc, mi-aș spune: mișcă-te mai repede, ai mai multă încredere în instinctele tale și nu aștepta informații perfecte pentru a lua decizii. De asemenea, concentrează-te mai mult pe construirea relațiilor devreme – acele legături se compun în timp, în moduri pe care nu le poți prevedea.

Care a fost cel mai greu „Nu” pe care a trebuit să îl spui în carieră?

Refuzarea unui rol confortabil de VC pentru a începe Flowlie. Oamenii credeau că sunt nebun să părăsesc o poziție la care alții tânjeau. Părinții mei din România nu puteau înțelege de ce aș renunța la siguranță pentru incertitudine. Dar am văzut o oportunitate de a construi ceva care ar putea avea un impact mult mai mare decât orice investiție individuală pe care aș putea-o face. Acel „nu” la confort a fost necesar pentru a spune „da” la ceea ce ar putea deveni Flowlie.

Crezi că mai sunt importanți mentorii de la un anumit nivel (funcție) în sus?

Absolut. Natura sfaturilor de care ai nevoie de la mentori se schimbă, dar nu depășești niciodată nevoia de oameni care îți provoacă gândirea și oferă perspectivă. La începutul carierei, ai nevoie de ghidare tactică. Mai târziu, ai nevoie de parteneri de gândire strategică care au navigat prin puncte de inflexiune similare. Continui să caut activ sfaturi de la oameni care au construit companii prin etapele pe care le abordăm. Cei mai buni mentori nu sunt cei cu toate răspunsurile – sunt cei care pun întrebările potrivite.

Ce persoană te-a inspirat cel mai mult în ultimii doi ani?

Brad Jacobs. Recent am terminat cartea lui, „How to Make a Few Billion Dollars”, și am fost impresionat de reflecțiile sale atente asupra afacerilor și tacticile clare pentru construirea de companii care schimbă lumea. Capacitatea lui de a construi în mod repetat companii de miliarde de dolari în industrii diferite arată un nivel de recunoaștere a patternurilor și execuție care este rar.

Ce provocări ai întâmpinat ca fondator de startup tech în SUA?

Cea mai mare provocare este ritmul necesar pentru a rămâne competitiv. Piața se mișcă incredibil de repede, iar ceea ce funcționa acum șase luni poate fi deja depășit astăzi. Fundraisingul este o altă provocare constantă – fie strângi capital, fie te pregătești să strângi sau te recuperezi după ce ai strâns. Construirea echipei potrivite a fost dificilă și ea. În etapele timpurii, să găsești oameni care pot prospera în ambiguitate și construi de la zero este mai greu decât să găsești operatori experimentați. Există, de asemenea, provocarea menținerii focusului când există o mie de lucruri pe care le-ai putea face, dar doar câteva care contează cu adevărat.

Ai avut vreodată un moment în care ai fost aproape să renunți – la companie sau la SUA și să te întorci în România? Care a fost acel moment și ce te-a făcut să mergi mai departe?

Au fost momente de îndoială, în special în zilele timpurii ale Flowlie când tracțiunea era mai lentă decât ne așteptam și runway-ul se micșora. Au fost săptămâni când simțeam că împingem un bolovan în sus fără niciun momentum. Ceea ce m-a făcut să merg mai departe a fost feedbackul de la fondatori care ne spuneau că rezolvăm o problemă reală pentru ei. Când vezi că produsul tău salvează cuiva 60 de ore pe lună și îi ajută să strângă capitalul de care au nevoie disperată, este greu să renunți la asta. De asemenea, mă gândesc la imigranții care au venit înaintea mea cu mult mai puține oportunități și mult mai mult de pierdut. Asta pune provocările mele în perspectivă.

Dacă te-ai întoarce cu zece ani în urmă, în ziua în care ai plecat spre SUA, ce i-ai spune acelui „Vlad tânăr” din aeroport?

Tot ce ești pe cale să experimentezi – dificultatea, singurătatea, momentele de îndoială – te pregătește pentru ceva mai mare. Nu aștepta condiții perfecte pentru a-ți asuma riscuri. Relațiile pe care le faci în acele ture de noapte contează mai mult decât îți dai seama. Începe să construiești relații în mod intenționat, nu tranzacțional. Și ai încredere că disconfortul de a nu aparține va deveni în cele din urmă avantajul tău competitiv – vei vedea oportunități pe care alții le ratează pentru că a trebuit să navighezi între culturi.

Te mai vezi vreodată întorcându-te în România – fie pentru business, fie pentru a construi ceva aici?

Mi-ar plăcea să construiesc ceva care conectează ecosistemul tech românesc cu rețelele pe care le-am construit în SUA. România are talente în domeniul tehnologiei incredibile și văd oportunități de a crea punți între fondatorii de acolo (România – n.red.) și capitalul de aici (SUA – n.red.). Fie că este prin Flowlie care se extinde pentru a servi mai mulți fondatori europeni sau prin investiții și consiliere pentru startupurile românești, vreau să joc un rol în acea poveste. Întoarcerea permanentă? Nu știu. Dar să rămân conectat și să contribui? Absolut.

Cum ți-ai rezuma, într-un cuvânt/sintagmă, întregul parcurs profesional?

Iterație continuă. Nimic nu a mers niciodată conform planului, dar fiecare eșec m-a învățat ceva care a făcut următoarea încercare mai bună. A fost vorba despre învățare continuă, adaptare și construire către o viziune mai mare.

Ce sfat i-ai da unui tânăr aflat acum la începutul carierei?

Începe să construiești înainte să te simți pregătit. Nu aștepta condiții perfecte sau informații complete. Înconjoară-te de oameni mai ambițioși decât tine – ei te vor trage înainte. Concentrează-te pe rezolvarea problemelor reale mai degrabă decât pe urmărirea trendurilor. Fii concis, fii remarcabil, și încheie – respectă timpul oamenilor și fii la obiect. Și amintește-ți: prima ta slujbă este să înveți, a doua slujbă este să construiești relații, iar a treia slujbă este să creezi valoare. În această ordine.

Care este ultima carte pe care ai citit-o și pe care ai recomanda-o?

„Pitch Anything” de Oren Klaff. Mi-a schimbat complet modul în care gândesc despre comunicarea în situații cu miză mare și controlul cadrului. Cartea descompune neuroștiința din spatele modului în care oamenii iau decizii și cum să structurezi prezentări astfel încât mesajul tău chiar să ajungă. Lectură excelentă.

În ce destinație îți dorești să evadezi în concediul din acest an sau din 2026, ce locuri ai pe lista scurtă și ce tip de călător ești – te deconectezi total de job în vacanță sau verifici e-mailul frecvent?

Mi-ar plăcea să petrec timp explorând Japonia – combinația de tradiție și tehnologie de vârf mă fascinează. Sunt tipul de călător care se luptă să se deconecteze complet. Voi verifica emailuri și voi rămâne conectat la problemele urgente, dar încerc să folosesc călătoria ca o modalitate de a gândi diferit și de a obține perspective noi. Unele dintre cele mai bune intuiții strategice mi-au venit în timp ce călătoream pentru că sunt îndepărtat de execuția zilnică și pot vedea patternuri pe care le-aș rata altfel.

Ce ai schimba la industria în care activezi?

Mi-ar plăcea să văd mai multă transparență în modul în care sunt luate de fapt deciziile de finanțare. Aș schimba și așteptările de timeline – presiunea de a arăta creștere exponențială pe timeline-uri artificiale forțează companiile să ia decizii pe termen scurt care nu sunt în interesul lor pe termen lung. Industria trebuie să devină mai confortabilă cu companii care construiesc sustenabil mai degrabă decât doar rapid.

Ce estimări sau așteptări ai de la piața de profil din SUA? La ce te aștepți în 2026-2027? Ce tehnologii sau trenduri vezi?

Cred că intrăm într-o eră în care agenții AI vor schimba fundamental modul în care funcționează fundraisingul. Procesul manual, bazat pe spreadsheeturi, va fi înlocuit de sisteme inteligente care pot gestiona cercetarea, outreach-ul și analiza în mod autonom. Instrumentele verticale specifice vor înlocui platformele orizontale – fondatorii vor alege soluții construite special pentru etapa și sectorul lor mai degrabă decât CRM-uri generice. De asemenea, mă aștept la mai multă transparență în piețele private pe măsură ce infrastructura de date se îmbunătățește. „Partea întunecată a lunii” în piețele private – toată activitatea între rundele de finanțare, cererile de intro, întâlnirile, timpii de răspuns – va deveni vizibilă și valoroasă.