De la shareholder la stakeholder

Paradigma responsabilității în business se transformă și trece la următorul nivel odată cu tranziția de la o mentalitate de CSR la una de ESG (Environmental, Social, Governance). Business MAGAZIN a discutat cu Oana Ijdelea, avocat, pentru a înțelege ce înseamnă acest context pentru companii și care sunt principalele provocări.

În esență, înseamnă înlocuirea mentalității de tip shareholder cu una de tip stakeholder. Un aspect important de înțeles în legătură cu ESG este faptul că aceste politici nu reprezintă o simplă formalitate necesară la nivelul companiilor, ci trebuie tratate ca un angajament, un model de business și principii bine integrate în structura și strategia de lungă durată a unei companii”, a spus Oana Ijdelea. Așa cum explică ea, Uniunea Europeană a făcut deja primii pași în eforturile de a legifera ESG, în prim-plan fiind strategia Green Deal alături de alte reglementări înclinate spre acest domeniu. „Legislația europeană propune să integreze un nou concept conform căruia factorii ESG pot avea un impact asupra valorii unei investiții, implicit, necesitatea ca investitorii să ia în considerare și riscurile legate de sustenabilitate în procesul de luare a deciziilor de investiții. Astfel, un «risc de sustenabilitate» reprezintă un eveniment sau condiție ESG care ar putea provoca un impact negativ real sau potențial semnificativ asupra valorii unei investiții, fondurile de investiții fiind încurajate să dezvăluie în mod publlic aceste riscuri”. Mai mult decât atât, pe baza Regulamentului privind taxonomia, companiile sunt obligate să furnizeze informații cu privire la obiectivul lor de mediu pentru care investiția a fost acordată și să prezinte o descriere a modului și măsurii în care aceste investiții susțin o activitate economică sustenabilă cu scopul de a obține o finanțare pentru proiectul respectiv. „În continuare, această mentalitate încă neajunsă la maturitate ar putea fi încurajată prin adoptarea unui cadru legislativ mai larg, flexibil, clar și previzibil la nivel european și național. Din această perspectivă, o reglementare coerentă are capacitatea de a spori investițiile în respectarea criteriilor propuse de ESG, cu precădere în cadrul piețelor financiare în curs de dezvoltare”. În cazul companiilor care refuză să se adapteze noului cadru de ESG, acestea ar putea ajunge să fie considerate neprofitabile de către investitori, spune Ijdelea. Lipsa de progres în perspectiva ESG este egală cu lipsa de credibilitate în fața investitorilor. Dincolo de componenta de mediu a vizunii ESG, această nouă abordare are mai multe fațete, iar una dintre cele mai importante este cea a diversității de gen, o perspectivă pe care companiile trebuie să o integreze în deciziile lor.

„În urma presiunilor la nivel social, politic și legislativ, marile companii s-au confruntat cu necesitatea de a îmbunătăți diversitatea de gen în structura lor ierarhică superioară, cu precădere în pozițiile cheie ale organigramei. Astfel, reprezentarea femeilor în poziții de conducere, remunerarea egală pentru femei și bărbați în cadrul companiilor reprezintă un criteriu semnificativ în determinarea de către investitori a riscurilor și oportunităților ESG”. Înțelegerea efectelor pe care le poate avea noul cadru ESG scoate la iveală și o oportunitate majoră pentru România, în contextul în care peisajul investițional local are potențialul de a crește și de a se dezvolta. „Companiile cu strategii ESG bine definite dețin un avantaj competitiv major în accesarea de capital pentru finanțarea de proiecte, pe măsură ce tot mai mulți investitori caută să investească în societăți preocupate de ESG. Din acest punct de vedere, companiile din România au oportunitatea de a deveni un catalizator al marilor investiții, ca urmare a efortului de implementare și de schimbare a viziunii, culturii și principiilor în sensul ESG, la nivel organizațional”. Unul dintre cele mai afectate sectoare în această tranziție este reprezentat de industria energetică și a resurselor naturale, aceasta fiind printre cele mai expuse la riscurile derivate din realizarea și implementarea unor politici ESG inadecvate. „Tranziția energetică își va lăsa amprenta cu precădere asupra companiilor energetice a căror activitate gravitează în jurul combustibililor tradiționali de energie. Pentru a se integra pe viitor în această industrie, numeroase companii din oil & gas – Exxon, BP, Shell, Eni, ca să numesc câteva – și-au stabilit deja obiective extrem de ambițioase către emisii zero de carbon și se pare că au pași concreți în această direcție”. Contextul ESG provoacă jucătorii din industria de energie să își reevalueze obiectivele prin alinierea la ambițiile Comisiei Europene, prin alinierea la Green Deal, ceea ce înseamnă să pună în centrul activității lor nevoia de decarbonizare și de creștere a nivelului de sustenabilitate. „Având în vedere această perspectivă, companiile din sectorul energetic au început diversificarea portofoliilor prin includerea de proiecte bazate pe resurse regenerabile și prin introducerea de tehnologii adaptate soluțiilor de protecție a mediului”. Sintagma cheie în acest proces de transformare ține de utilizarea tehnologiilor, a resurselor de energie regenerabilă și de adoptarea de practici și sisteme ce promovează eficiența energetică. „De asemenea, există un mare interes cu privire la integrarea hidrogenului verde într-o proporție majoritară în mixul energetic al statelor membre, fiind una dintre soluțiile viabile promovate la nivelul Comisiei Europene pentru decarbonizarea continentului european până la finele anului 2050”.

Oana Ijdelea a subliniat că majoritatea companiilor se află în tranziția de la un model voluntar de CSR la o practică standardizată de a raporta eforturile ESG prin rezultate cuantificabile. Ea spune că modelul CSR nu a reușit să devină o traiectorie în sine, un scop primordial, fiind de multe ori considerat un instrument eficient de marketing și de creștere a reputației. De cealaltă parte, ESG a reușit să spargă această barieră și să devină o direcție generală în strategia companiilor. „Așadar, trecerea de la CSR la ESG presupune în primul rând o creștere a responsabilității companiilor prin posibilitatea de a evalua și cuantifica impactul acțiunilor lor. În acest mod, companiile vor oferi credibilitate investitorilor prin raportarea datelor ESG în mod transparent și periodic, orice activitate fiind necesar a fi susținută de date concludente”. Mai mult, paradigma ESG încurajează companiile să își stabilească obiective și linii directoare în strategia de business adoptată și să comunice în mod transparent progresul către atingerea acestora. „La nivel comparativ cu modelul propus de CSR, raportarea ESG poate ține o companie responsabilă pentru domeniile în care a eșuat și urmărește periodic progresul în raport cu anumite valori. De asemenea, stabilirea unor obiective clare, cuantificabile și oportune pot crea o valoare reală companiei și mai ales un avantaj competitiv prin atragerea de diferite oportunități de investiții”.

 În acest context, Ijdelea consideră că această tranziție poate fi condusă prin puterea exemplului de către companiile considerate giganți, întrucât acestea au incorporat deja un sistem ESG bine definit. Totodată, schimbarea de paradigmă este susținută și de măsurile imperative prevăzute atât în legislația europeană, cât și în cea națională, în legătură cu respectarea criteriilor ESG și raportarea progresului.